3,275 matches
-
oricărei religii și a instituțiilor religioase 285. După numeroase negocieri pe parcursul perioadei 1920-1927 (suspendate din când în când), semnarea importantului act (Concordatul) s-a produs la 10 mai 1927 la Roma; din partea românilor a semnat Vasile Goldiș, iar din partea Vaticanului, cardinalul Pietro Gasparri. Documentul a fost ratificat doi ani mai târziu, în timpul primului guvern național-țărănist condus de Iuliu Maniu. "Legea pentru ratificarea Concordatului" conținea pe lângă textul semnat la Roma și două scrisori care au putut fi socotite ca parte integrantă a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Einsiedeln 350, vicarul general al Episcopiei Catolice de Iași, Iosif Malinoreski 351, abatele Mano din Nisa352, fostul paroh al catedralei (aflat la Monaco) I. Baud353, prințul Vl. Ghika 354, Elisabeth O'Brien Christilch din Irlanda 355, prefectul Congregației De Propaganda Fide, cardinalul Gotti 356. Publicația s-a bucurat de recunoaștere atât în țară, cât și în străinătate, lucru ce demonstrează calitatea și buna ei difuzare. După apariția primului număr în martie 1912, aflându-se la Roma, arhiepiscopul Netzhammer a fost felicitat personal
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
s-a bucurat de recunoaștere atât în țară, cât și în străinătate, lucru ce demonstrează calitatea și buna ei difuzare. După apariția primului număr în martie 1912, aflându-se la Roma, arhiepiscopul Netzhammer a fost felicitat personal pentru revistă de către cardinalii: Gotti, del Vaal și Rampolla. Mai mult chiar, administratorii revistelor "La civiltà cattolica", "Bessarione", "L'echo d'Orient" și "L'Oriente" și-au manifestat dorința realizării unui schimb periodic de reviste 357. Recunoașterea calității acestei publicații a fost evidentă când
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de Sion din Galați 478. Acest moment l-a marcat pe Durcovici și din această cauză a scris articolul respectiv, pentru a împărtăși cititorilor acele clipe. Evenimentul dramatic a fost descris și într-o scrisoare adresată la 29 iulie 1918 cardinalului Van Rossum, prefectul congregatiei De Propaganda Fide479. Orizontul tematic al publicației a fost unul variat, ancorat în actualitate și cu valențe educative. Aparent, nu au existat teme adresate exclusiv tinerilor catolici. Însă prin substratul avut, prin maniera de adresare, limbaj
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
an au fost organizate mai multe activități ceremoniale menite să pună în exercițiu pe noul conducător al eparhiei; era de fapt un ritual, urmat în cazul numirii oricărui episcop al Bisericii Catolice: hirotonirea sa ca episcop a fost oficiată de cardinalul Gotti; a urmat apoi audiența 510 de bun rămas la Papa Pius X, care l-a numit arhiepiscop de București, întronarea la catedrala "Sf. Iosif" din București și audiența de acreditare la regele Carol I al României 511. După îndeplinirea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1912). A realizat o vizită la Blaj în Transilvania, pentru a discuta și a întări colaborarea cu românii uniți. S-a implicat în chestiunea diecezei ungare Hajdudorogh, mergând în audiențe la papă la Roma (1912) și la secretarul de stat, cardinalul Merry del Val (1913). Tot în această perioadă a inaugurat apariția a două reviste catolice care s-au tipărit la București: Revista catolică (1912) și Bukarester katolisches sonntagsblatt (ultima în limbă germană). Netzhammer a fost cel care a pus bazele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și cu diferiți miniștri (precum Averescu, Mironescu, Take Ionescu, Ionel I.C. Brătianu), vizita la arhiepiscopul ortodox Gurie,la mitropolitul Basarabiei (Chișinău), mai multe vizite și întâlniri în străinătate, la Roma (audiența la Papa Pius XI), pelerinaj la Lourdes, întâlnire cu cardinalul Dubois la Paris, vizita la cancelarul federal dr. Seipel la Viena, cumpărarea unui teren de construcție de 3 hectare la Palazu Mare pentru ridicarea unui centru educațional 524. În 1924, Papa Pius XI a cerut retragerea din funcție a lui
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din România, s-a retras la mănăstirea din Einsiedeln, unde a lucrat intens la redactarea memoriilor sale. A încercat să elucideze contextul în care i s-a cerut demisia, mergând în audiență la Roma și întreținând o corespondență cu diferiți cardinali. În 1927 și-a stabilit reședința la Werd, comuna Eschenz, Elveția. A decedat la 18 septembrie 1945, pe insula unde se stabilise încă din 1927526. Arhiepiscopul Netzhammer a avut un rol important în dezvoltarea episcopiei de București într-o perioadă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care devenea o "armă" extrem de utilă pentru catolicism. La manifestare au participat și înalți prelați, tocmai pentru a oferi o legitimare și o importanță sporită evenimentului în sine și hotărârilor și măsurilor adoptate în cadrul acestor dezbateri și întâlniri. Menționăm participarea cardinalului Van Roey, a nunțiului apostolic Micara și a mons. Hilen, episcop de Namur 817. A existat o corespondență bogată între Secretariatul de Stat al Sanctității Sale și Nunțiatiră pe de o parte și între Nunțiatură și episcopi pe de altă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Papei din deschiderea Expoziției mondiale a presei catolice a consfințit importanța evenimentului și a arătat aprecierea Suveranului Pontif față de organizatori și participanți, față de reprezentanții presei catolice: "Vă spun un bun sosit călduros și din suflet vouă, dragi fii, vouă Venerabili Cardinali, vouă Venerabili Frați în Episcopat, vouă eminenți domni ai Corpului Diplomatic, care ați binemeritat prin munca voastră această Expoziție și fiecăruia dintre voi care prin prezența voastră ați venit să faceți mai frumoasă această întrunire, ce este așa de frumoasă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Făgăraș / 103, 107, 162 Fălticeni / 259 Fărăoani / 178, 184, 193, 197 Fărcășeni / 191 Ferderber, Otilia / 161, 165 Ferdinand (regele României) / 110, 125, 152, 162 Ferdinand VII / 51 Ferenț, Eduard / 153 Ferenț, Iacob / 170 Ferenț, Ioan / 162-163, 191-192 Ferrandina / 89 Ferrari (cardinalul) / 75, 90, 92, 94 Fetz, Lucius / 123-125 Filiti, Ioan C. / 128, 148 Florea, Andrei / 174 Florența / 88-89, 169 Fluerasui, Nicolae / 116 Focșani / 194 Fogazzaro, 57 Francisc, Matas / 177 Franța / 18-19, 21-23, 27-28, 37, 39, 48-50, 68, 74-75, 78, 87, 94
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
155 Silași, Grigore / 114 Silezia / 157 Simpson / 49 Sinaia / 150, 166 Soler, Juan Palau / 78 Souran, Romuald / 162 Spania / 18-19, 21, 23, 27-28, 36-37, 39, 51, 68, 74-76, 78-80, 83, 85-87, 95, 97, 99, 112, 221, 248, 271, 273 Spinola (cardinalul), 79 Statul Papal, 63, 88, 107, 111, 120, 210-211, 230-231, 252, 275-276 Stănești / 191 Stoianovici / 141 Stolz, Alban / 196 Stoppani / 89 Strasbourg / 195 Sturzo, Luigi / 89, 92-93 Suciu, I. / 266 Suciu, Vasile / 154, 162 Suedia / 157 S.U.A. / 96, 169 Sykes
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nl/documents/ Archbishopguide.pdf consultat la data de 12.06.2012, ora 19. 67 John Henry Newman (născut la Londra, la 21 februarie 1801 a murit la 11 august 1890, Edgbaston) este un teolog britanic convertit la catolicism, în 1845, Cardinal al Bisericii Catolice. Student la Universitatea din Oxford, el a devenit preot în Biserica Anglicană. Lucrările sale despre Sfinții Părinți îl conduc la analizarea rădăcinilor creștine ale anglicanismului. Acest studiu progresiv îl conduc la apărarea independenței anglicanismului față de statul britanic
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Benedict al XVI-lea a anunțat că se retrage din activitatea pontificala, vacantându-se poziția de lider al Vaticanului acesta fiind ocupat la 13 martie de către Papă Francisc (al 266-lea papă ales), în urma deciziei luate în conclavul alcătuit din 115 cardinali.393 La 15 iunie, Hassan Rohani este ales noul președinte al Iranului înlocuindu-l astfel pe Mahmoud Ahmadinejad, a obținut un procent de 50,68% din voturi fiind ales din primul tur de scrutin.394 După un lung șir de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
care îndemna la păstrarea credinței și a legăturii cu Roma, chiar cu riscul celor mai dure persecuții. în anii ’50, informațiile referitoare la catolicii din România ajungeau la Vatican cu greutate și, uneori, erau contradictorii. Spre exemplu, în anul 1954, cardinalul Eugène Tisserant, secretarul Congregației pentru Bisericile Catolice Orientale, nu știa nimic sigur în legătură cu soarta episcopului unit de Oradea, Valeriu Traian Frențiu (care murise în urmă cu doi ani la Sighet). într-o perioadă de timidă relaxare în relațiile internaționale, dominată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a deceniului șase Sfântul Scaun era plasat de regimul de la București în tabăra imperialistă, percepție accentuată de Revoluția maghiară din 1956. într-un discurs ținut la Cluj-Napoca, la 5 noiembrie 1956, Miron Constantinescu denunța negocierile duse de guvernul Nagy cu cardinalul Mindszenty, în condițiile în care ultimul a evocat necesitatea constituirii unui partid creștin asemănător formațiunii creștin-democrate germane conduse de Konrad Adenauer. Același M. Constantinescu nu uita să incrimineze Vaticanul pentru o presupusă susținere morală a „contrarevoluționarilor”. Peste câteva luni, la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
influențat inclusiv dialogul dintre Sfântul Scaun și guvernele comuniste din Europa Răsăriteană. Temeiurile politicii orientale a Sfântului Scaun (Ostpolitik-ul vatican, cum a mai fost numită) au fost puse în ultima parte a pontificatului lui Ioan al XXIII-lea, o dată cu vizita cardinalului Agostino Casaroli la Budapesta și Praga în mai 1963. Una dintre preocupările Sfântului Scaun era restabilirea condițiilor normale ale vieții religioase în țările cu populație catolică din Europa de Est, ceea ce presupunea o ierarhie acceptată și de Vatican, recunoașterea de către guvernele comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
el”. După 1965 au avut loc mai multe întâlniri, inclusiv între funcționari ai Curiei romane și diplomați români. Cornel Burtică, ambasador al României în Italia, își amintește că în iulie 1966, atunci când a avut o primă întâlnire la Grottaferrata cu cardinalul Agostino Casaroli, consacrată aducerii în țară a copiei după Columna lui Traian, prelatul papal i-a propus și discutarea problemelor aflate în suspensie între Vatican și România. După mai multe întâlniri și discuții, în noiembrie 1966, mons. Agostino Casaroli a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
le-au putut onora din cauza opoziției manifestate de autoritățile comuniste. Mai mult, organele Securității erau preocupate să controleze toate posibilele canale de comunicare ale Vaticanului cu greco-catolicii din țară. O timidă îmbunătățire a relațiilor româno-vaticane s-a produs după întâlnirea cardinalului Franz König cu oficialitățile de la București, în toamna anului 1967. După câteva luni, vizita prim-ministrului Ion Gh. Maurer și a ministrului de Externe, Corneliu Mănescu, în Italia a inclus și o audiență neoficială la Papa Paul al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
altă parte însă, în același an, Paul al VI-lea schița două gesturi care semnificau, de fapt, aprobarea rezistenței Bisericii Greco-Catolice. La 5 martie 1973, în cadrul unui Consistoriu secret, s-a adus la cunoștință decizia de consacrare în demnitatea de cardinal a episcopului Iuliu Hossu, iar peste câteva luni, la 22 octombrie, primea în audiență un „grup de preoți ai Bisericii de rit oriental”, condus de episcopul Vasile Cristea. în deceniul opt, contactele între oficialii Sfântului Scaun și autoritățile politice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lumină. La festivitățile prilejuite de semicentenarul Patriarhiei Române și împlinirea a 90 de ani de la recunoașterea autocefaliei, care au avut loc la 1 noiembrie 1975, au participat, pe lângă celelalte culte din România, reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe și reprezentantul Sfântului Scaun, cardinalul Jan Willebrands, președintele Secretariatului pentru Promovarea Unității Creștine, Pierre Duprey, subsecretar la același Secretariat, și Elenterio Fortino, însărcinat să gestioneze relațiile cu Biserica Ortodoxă Română. Ulterior, în cadrul discuțiilor purtate cu conducătorii Departamentului Cultelor de la București, reprezentanții Sfântului Scaun nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Creștine, Pierre Duprey, subsecretar la același Secretariat, și Elenterio Fortino, însărcinat să gestioneze relațiile cu Biserica Ortodoxă Română. Ulterior, în cadrul discuțiilor purtate cu conducătorii Departamentului Cultelor de la București, reprezentanții Sfântului Scaun nu au făcut un secret din faptul că vizita cardinalului Willebrands a fost un eșec. în octombrie 1976, arhiepiscopul Luigi Poggi a subliniat că „vizita [din 1975] nu și-a atins scopul în întregime, deoarece nu a fost înțeles cardinalul Willebrands și nu i-a fost apreciat spiritul său de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Scaun nu au făcut un secret din faptul că vizita cardinalului Willebrands a fost un eșec. în octombrie 1976, arhiepiscopul Luigi Poggi a subliniat că „vizita [din 1975] nu și-a atins scopul în întregime, deoarece nu a fost înțeles cardinalul Willebrands și nu i-a fost apreciat spiritul său de fraternitate la adevărata valoare”. Despre ce era vorba? Mesajul din 1 noiembrie 1975 al papei Paul al VI-lea, citit de Jan Willebrands, pe lângă protocolare „sentimente frățești”, amintea și de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
frățești”, amintea și de „neînțelegerile, lipsa de încredere și îndeosebi faptele dureroase” din „trecutul îndepărtat” și dintr-o „epocă mai recentă” care „au făcut ca Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Română să nu aibă un punct de vedere comun”. Cuvântarea cardinalului Willebrands rostită la aniversarea Patriarhiei Române era o pledoarie pentru unitate, care însă nu ascundea „divergențele” și „dificultățile” “încă existente”: „Avem aceeași predică apostolică la originea Bisericilor noastre. Bisericile noastre propovăduiesc aceeași unică Evanghelie și săvârșesc același Botez. Ele oficiază
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a fost însoțit de John Bukovski, delegat al Vaticanului pentru Cehoslovacia. Gazdele de la București au ajuns în 1976 să-l cunoască destul de bine pe Luigi Poggi, aflat pentru a patra oară în România. O sursă a Securității îl descrie astfel: „Cardinalul Poggi este un tip vioi, cu un spirit foarte ascuțit, metodic în tratative, cu o logică foarte bine susținută. Diplomat de fină sensibilitate, expune lucrurile clar, făcând mereu apel la logica lucrurilor și a evoluției relațiilor dintre cele două părți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]