2,246 matches
-
identificarea unor axe integratoare. Astfel, L.-V. Thomas (1991, pp. 382-383) consideră că riturile pot fi: a) colective sau personale: după numărul de actori implicați În performarea lor (unele acte magice, rugăciunile, anumite sacrificii pot fi individuale. În schimb pelerinajele, carnavalurile sau riturile politice nu pot fi decât colective); b) corporale sau verbale: după forma de exprimare (În general, riturile implică simultan manifestări corporale și verbale. Totuși, rugăciunile, descântecele, blestemele pot fi numai verbale, iar unele acte magice sau anumite rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
riturile de Întărire (atrag atenția asupra regulilor care guvernează organizarea socială, le confirmă simbolic, marchează granițele dintre diferitele categorii sociale) și riturile de inversiune (generează amestecarea rolurilor și categoriilor sociale). Riturile politice ar fi un exemplu pentru prima categorie, iar carnavalul pentru cea de-a doua. G. Koziol (1992, p. 294) consideră că ceremoniile pot fi publice sau private (după nivelul de participare) și transcendente sau laice (după gradul de implicare a sacralității), iar R. Bocock (1970, pp. 285-297) subliniază distincția
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grup) În căutarea unui loc despre care se crede că posedă puteri ieșite din comun, puteri accesibile pelerinului numai prin performarea călătoriei și a actelor rituale prescrise, puteri care pot să-i aducă o schimbare În viață; e) sărbătorile și carnavalurile: o grupare eterogenă de manifestări care celebrează un eveniment, loc, personaj, fenomen și care declanșează numeroase activități cu funcție expresivă. Carnavalul este un ritual compozit (include elemente din alte clase ceremoniale), care instituie un interval de Întrerupere a normelor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
călătoriei și a actelor rituale prescrise, puteri care pot să-i aducă o schimbare În viață; e) sărbătorile și carnavalurile: o grupare eterogenă de manifestări care celebrează un eveniment, loc, personaj, fenomen și care declanșează numeroase activități cu funcție expresivă. Carnavalul este un ritual compozit (include elemente din alte clase ceremoniale), care instituie un interval de Întrerupere a normelor sociale și de performare a unor activități simbolice În antiteză cu acestea; f) riturile politice: ansamblul riturilor care fie fac vizibile, impun
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest sens, politicul abundă În ceremonii intens formalizate: zilele naționale, depunerile de coroane, decorările, paradele militare, congresele partidelor etc. În schimb, riturile de contestare, inițierile, carnavalul, sacrificiile sau pelerinajele, deși structurate conform unui model În general cunoscut, au un caracter mai puțin formalizat, permit o mai mare libertate de performare și includ elemente de negare a ordinii sociale. Dintr-un alt punct de vedere J. Honnigmann
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
specifică riturilor de trecere, În analizele consacrate vieții ceremoniale a populației Ndembu din Zambia, unde Turner a efectuat cercetări de teren (1967), conceptul de liminalitate a fost apoi extins pentru a explica mecanismele specifice unor ansambluri rituale precum pelerinajul, inițierile, carnavalurile, existența monastică, turismul, viața În kibbutz sau În taberele hippy, mișcările de protest social și chiar revoluțiile. În viziunea lui Turner, liminalitatea se definește prin câteva caracteristici fundamentale. În primul rând, are o dimensiune contestatoare: Liminalitatea este locul optim al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
adesea caracterizată prin utilizarea unor elemente cu caracter conservator acceptate social și a unor simboluri convenționale, de tip metonimic. Acest tip de parade reafirmă mândria civică, ordinea și respectabilitatea. Paradele alternative sunt influențate de modelul lumii Întoarse pe dos al carnavalului. Acestea sunt adesea caracterizate de parodie, fantezie și, uneori, licențiozitate. Caracterul carnavalesc al paradelor alternative permite participanților să-și ascundă identitatea reală sub identități fictive, prin utilizarea măștilor și a costumelor, fapt care creează o atmosferă de ambiguitate. Mișcarea paradelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
naționale fuzionează parada militară și procesiunea de depunere de coroane la monumentele consacrate). Dacă punem În surdină opoziția solemn vs sărbătoresc, procesiunile și paradele nu se mai pot distinge clar de mișcările carnavalești (paradele de măști și de dansatori specifice carnavalului). Dificultatea identificării unor linii de demarcație inatacabile este relevată și de R. Grimes (1987, vol. XII, p. 1): De obicei, procesiunile și paradele sunt diferențiate prin considerarea primelor ca manifestări sacre și a celor din urmă ca manifestări profane. Distincția
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de respectabilitate”, care au rolul „de a defini membrii, de a-i separa de non-membri și de a explica standardele legate de statutul de membru” (vezi D. Bryan, 2000; P. Shaw, 1981 - pentru paradele cu conținut politic; pentru paradele din cadrul carnavalului, vezi A. Cohen, 1993). Fiind manifestări complexe, care pun În mișcare numeroase instituții, grupuri sociale și sisteme simbolice, paradele și procesiunile oferă interstiții de organizare și posibilități de transmitere a unor mesaje diferite de cele concepute și difuzate de organizatori
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că În prima parte domină elementele de consacrare a ordinii sociale (așa cum au fost descrise mai Înainte), dar În partea a două există o tendință de inversare, de transformare a sistemului paradei și procesiunii În sărbătoare și, uneori, chiar În carnaval. În sfârșit, foarte adesea elementele de contestare se manifestă prin manipularea simbolică a elementelor constitutive ale paradelor și procesiunilor. Este vorba despre acțiunile și interpretările diferite ale acestor acțiuni pe care le promovează diversele grupuri implicate În ritual. Etalarea puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decade ale secolului XX, numeroasele descrieri etnografice au dezvăluit faptul că pelerinajul funcționează ca un sistem compozit, care amestecă credințe religioase, figuri și narative mitologice, unități ritualice (sacrificii, acte magice, componente ale riturilor de trecere, elemente de sărbătoare și chiar carnaval), reminiscențe și constructe de literatură populară și cultă. În plus, pelerinajul a generat numeroase creații arhitecturale, monumente de sculptură și pictură, creații muzicale și, mai recent, produse ale comunicării de masă. Chiar dacă include sau coabitează cu unități culturale eterogene, pelerinajul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mișcări religioase; În plan cultural, Între manifestări specifice existenței profane și manifestări tipice pentru contactul cu sacralitatea. În plus, pelerinajul mediază Între formele culturale elitiste și cele populare, legând Într-un proiect religios clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile pelerinilor sunt asemănătoare experiențelor specifice riturilor de inițiere prin elemente morfologice precum asumarea unui rol și negarea rolurilor sociale anterioare, așteptarea unei transformări, intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către un loc bine definit, accentuează călătoria „către”, În timp ce În procesiuni atât drumul „către”, cât și drumul „de la” au aceeași importanță simbolică. După Roberto Da Matta, autorul unei analize frecvent evocate (1977, pp. 216-228), diferența dintre procesiunea religioasă, procesiunea de carnaval și paradă vine din semnificațiile simbolice atribuite mișcării. În procesiuni, mișcarea este de la centru către periferie - statuia, relicva sacră sau un Înalt oficiant religios sunt scoși din sediul lor obișnuit (biserică, moschee, templu - adică dintr-un centru consacrat) și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diviziune, ele instituie și diferențe vizibile Între spectatorii cu statut social Înalt (prezenți În tribune sau În locuri privilegiate) și mulțimile obișnuite, Înșirate pe traseul paradei. Prin afirmarea și exprimarea simbolică a acestor clivaje, paradele confirmă ordinea și ierarhiile sociale. Carnavalul instituie o mișcare fără o direcție sau un scop bine definite, o mișcare de luare integrală În posesie a spațiului, fie el centru sau periferie. Defilările carnavalești creează centre simbolice ad-hoc, reguli de comportament eliberate de constrângerile uzuale, eroi și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
generală a granițelor sociale. Trebuie menționat Însă că pentru Roberto Da Matta modelul ideal al procesiunii este cel religios, iar imaginea standard a paradei este cea militară. Pelerinajul nu intră În sfera lui de reflecție. Sărbătoarea și carnavalultc "Sărbătoarea și carnavalul" Sărbătoare, festival, ospăț, banchet, fiesta, carnaval, celebrare - În literatura de specialitate, termenii folosiți pentru a denumi această clasă ceremonială sunt variați și eterogeni. În esență, sărbătoarea apare ca o categorie integrantă, În care sunt apoi incluse diferite complexe ritualice care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Însă că pentru Roberto Da Matta modelul ideal al procesiunii este cel religios, iar imaginea standard a paradei este cea militară. Pelerinajul nu intră În sfera lui de reflecție. Sărbătoarea și carnavalultc "Sărbătoarea și carnavalul" Sărbătoare, festival, ospăț, banchet, fiesta, carnaval, celebrare - În literatura de specialitate, termenii folosiți pentru a denumi această clasă ceremonială sunt variați și eterogeni. În esență, sărbătoarea apare ca o categorie integrantă, În care sunt apoi incluse diferite complexe ritualice care se individualizează prin anumite note specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
regionale care au ca scop păstrarea și etalarea tradițiilor populare), sărbătorile de Anul Nou, sărbătorile cu măști (În care grupuri mascate atacă simbolic, ofensează verbal sau Încearcă să sperie locuitorii - rituri precum Charivari În Europa sau Halloween În SUA) și carnavalul. Din nefericire, ultimele categorii din tipologia de mai sus nu respectă criteriile inițiale de clasificare: Anul Nou și carnavalurile sunt sărbători calendaristice, iar sărbătorile cu măști se disting de celelalte prin recuzită, și nu prin caracterul social, politic sau economic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grupuri mascate atacă simbolic, ofensează verbal sau Încearcă să sperie locuitorii - rituri precum Charivari În Europa sau Halloween În SUA) și carnavalul. Din nefericire, ultimele categorii din tipologia de mai sus nu respectă criteriile inițiale de clasificare: Anul Nou și carnavalurile sunt sărbători calendaristice, iar sărbătorile cu măști se disting de celelalte prin recuzită, și nu prin caracterul social, politic sau economic individualizator. Din perspectiva obiectului sărbătorii, G.W. Macrae (2003, vol. V, p. 655) distinge Între sărbătorile legate de viața
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de aceea, acest complex ritualic este deseori prezentat ca un „rit de intensificare”, menirea de a scoate În evidență valorile, normele și simbolurile identitare ale unei comunități. O altă școală de gândire subliniază funcția de contestare a sărbătorilor (În special carnavalul, mascaradele și Charivari): cu aceste prilejuri se instituie „antistructura”, o societate Întoarsă pe dos care neagă sau măcar pune sub semnul Întrebării ordinea consacrată. Adepții primei poziții Îndulcesc această idee prin conceptul supapei de siguranță - sărbătoarea nu distruge ordinea, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de Fotbal) În sărbători „planetare” (vezi R. Abrahams, 1982; C. Bromberger, 1995; J.J. MacAloon, 1984) sau de amplificarea către spectaculos, pentru atragerea turiștilor, a unor sărbători aureolate de „exotism” (vezi G. Green, 2002; R. Grimes, 1976; C. King, 1993). Carnavalultc "Carnavalul" Carnavalul a generat numeroase descrieri etnografice, reconstituiri istorice, narațiuni și evocări literare și, firește, nenumărate ipoteze teoretice. Niciuna dintre ele nu pare a fi În Întregime satisfăcătoare, iar acest lucru se explică, probabil, prin polivalența structurală a carnavalului: el se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Fotbal) În sărbători „planetare” (vezi R. Abrahams, 1982; C. Bromberger, 1995; J.J. MacAloon, 1984) sau de amplificarea către spectaculos, pentru atragerea turiștilor, a unor sărbători aureolate de „exotism” (vezi G. Green, 2002; R. Grimes, 1976; C. King, 1993). Carnavalultc "Carnavalul" Carnavalul a generat numeroase descrieri etnografice, reconstituiri istorice, narațiuni și evocări literare și, firește, nenumărate ipoteze teoretice. Niciuna dintre ele nu pare a fi În Întregime satisfăcătoare, iar acest lucru se explică, probabil, prin polivalența structurală a carnavalului: el se individualizează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1993). Carnavalultc "Carnavalul" Carnavalul a generat numeroase descrieri etnografice, reconstituiri istorice, narațiuni și evocări literare și, firește, nenumărate ipoteze teoretice. Niciuna dintre ele nu pare a fi În Întregime satisfăcătoare, iar acest lucru se explică, probabil, prin polivalența structurală a carnavalului: el se individualizează prin caracterul eterogen (include rituri și elemente ritualice din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
carnavalului: el se individualizează prin caracterul eterogen (include rituri și elemente ritualice din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și consacrare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de extaz), rituri de trecere și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale sărbătorilor (anularea obligațiilor uzuale, consumul de alimente și băuturi, dansul și râsul etc.), toate Însoțite de jocuri de Îndemânare sau noroc. Formele de manifestare specifice carnavalului modern sunt determinate de calendarul catolic: sărbătorile carnavalești pot apărea numai În intervalul dintre Crăciun și Începerea postului Paștelui. De altfel, majoritatea specialiștilor consideră că numele său provine din latinul carne vale (renunțarea la carne, Începerea postului), formă din latina
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Începerea postului), formă din latina populară a expresiei caro lavare (a lua, a Îndepărta carnea). Totuși, unii cercetători așază la originea acestui nume formula carrus navali, referitoare la carele alegorice specifice defilărilor carnavalești din Evul Mediu european. Forma europeană a carnavalului nu epuizează Însă această categorie ceremonială: manifestări de tip carnavalesc, plasate În cele mai diferite momente ale calendarului, au fost atestate la toate civilizațiile cunoscute. Definițiile carnavalului (atunci când nu sunt aproximări metaforice) apar mai rar ca o sinteză de note
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]