2,818 matches
-
1963). Genetic improvement of carp. IV. Leather and line carp in fish ponds of Israel. Bamidgeh 15: 3-8. 184. WOHLFARTH, G., M. LAHMAN, G. HULATA and R. MOAV (1980). The story of «Dor-70», a selected strain of the Israeli common carp. Bamidgeh 32: 3-5. 185. WOHLFARTH, G., R. MOAV and G. HULATA. (1975). Genetic differences between the Chinese and european races of the common carp. II. Multicharacter variation a response to the diverse methods offish cultivation in Europe and China. Heredity
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
HULATA and R. MOAV (1980). The story of «Dor-70», a selected strain of the Israeli common carp. Bamidgeh 32: 3-5. 185. WOHLFARTH, G., R. MOAV and G. HULATA. (1975). Genetic differences between the Chinese and european races of the common carp. II. Multicharacter variation a response to the diverse methods offish cultivation in Europe and China. Heredity 34: 341-350. 186. WOHLFARTH, G. W, R. MOAV and G. HULATA. (1987). Breeding programs in Israeli Aquaculture in K. Tiews ed. 223 Selection, Hybridization
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
in Israeli Aquaculture in K. Tiews ed. 223 Selection, Hybridization and Genetic Engineering in Aquaculture, vol. II. Heenemann Verlagsgesellschaft, Berlin, pp. 393-405. 187. ZONOVA, A. S., O. L. NEKRASOVA and M. V. RJASANZEVA. (1983). Results of crosses between German and Ukrainian common carp in Volgorechenskoje thermal fish firm. Trudy GosNIORCH (Leningrad) 206: 138-155 (R).
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
de la nr. 45, 24 octombrie 1894, se contopește cu "Lumea nouă"), din octombrie 1894 până în februarie 1895 colaborează la "Lumea nouă". 1894 iunie Termină Școala Normală Superioară. 1895 aprilie Susține examenul și obține licența în științele istoricofilozofice. Cunoaște pe Elena Carp (născută la 25 mai 1873), viitoarea sa soție. 1896 Traduce pentru Editura Semitca Bel-Ami de Guy de Maupassant; semnează Cezar Vraja. Numit suplinitor la Gimnaziul de băieți din Bacău la 1 septembrie nu s-a prezentat la post. Rămâne în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
petrece timpul în preajma Elenei. 1899 aprilie Se prezintă la postul de la Bacău. 1900 Este numit, în septembrie, profesor la Liceul Internat "C. Negruzzi". 1901 Colaborează la "Noua Revistă Romînă" a lui C. Rădulescu-Motru. La 5 iulie se căsătorește cu Elena Carp. Suplinește un an, începînd cu 1 septembrie, catedra de Filozofie de la Liceul Național (fost Academia Mihăileană). 1902 Între lunile ianuarie și aprilie își susține examenul de capacitate pentru a deveni profesor titular. Se naște Maria, unicul lor copil. La 1
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
căci reacționarismul său e tot o transplantare din Apus: în reacționarismul său, el pleacă de la teorii apusene, nu de la considerații concrete asupra țării sale. Cine, azi, ar fi, de pildă, pentru introducerea majoratului la țărani, cum a propus dl P. Carp, deși ar fi reacționar, în el n-ar vorbi glasul tradiției românești, acela n-ar fi un om "vechi" și cu atât mai puțin un spirit "critic", în înțelesul ce-l dăm aci acestui cuvânt, adică un om care, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
imaginație, spirit satiric, inimă bună se vădesc în proverbele, poeziile, obiceiurile sale. "Eu, zice el splendid, de câte ori aud doina, îmi pare că aud Moldova plângând după gloria sa cea veche" 1. Gîndiți-vă la impresia produsă de doină asupra lui O. Carp sau Coșbuc. Pentru aceștia, doina e cântecul unei clase sociale, a plugarului - pentru Alecsandri, ea este cântecul patriei, căci pentru el, încă o dată, țărănimea nu e o clasă socială, și încă nedreptățită, ci reprezentanta și păstrătoarea tradiției, a romînismului: " Într-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Teoretizarea cea mai conștientă a acestui curent s-a numit junimism. La acest curent s-au alipit câțiva mandarini ai păturii intelectuale, câțiva aristocrați ai profesiunilor liberale, dintre care cel mai însemnat a fost dl Maiorescu. Dacă dl P. P. Carp a fost reprezentantul boierimii conservatoare, dl Maiorescu, al doilea corifeu al "Junimii", a fost reprezentantul mandarinatului intelectual. Iar când aceștia n-au vorbit în numele intereselor claselor de sus, au vorbit în numele "Statului", și nu în numele mizeriei claselor de jos. Clasa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
societatea românească din punctul de vedere al necorespondenței dintre fond și formă și a luptat pentru ideea de "stat", în numele statului, și nu al claselor de jos, ba dimpotrivă, a fost pentru preponderența celor de sus, ca și dl P. Carp, care, însă, a reprezentat ideea de "stat", încă și mai mult din punctul de vedere al claselor de sus decât dl Maiorescu. ă...î Eminescu reprezintă toate aceste clase vechi: "Istoria celor din urmă cincizeci de ani - zice el -, pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
putea avea dreptul să concludem că el a fost un junimist de categoria a doua, de categoria lui Eminescu. La această încheiere ne-ar duce și faptul că Caragiale n-a făcut parte nici din clasa boierească (ca dl P. Carp), nici din cea a mandarinatului profesiunilor liberale (ca dl Maiorescu). Dar avem o dovadă, indirectă, ce e drept, chiar în opera sa literară, că marele nostru satiric face parte din categoria Eminescu, dintre intelectualii îndurerați de mizeria claselor de jos
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Ionel și Gache Mihai. La Râșnița sunt bune țesătoare Duduman Maria, Spiridon Maria, Dosoftei Elena, care confecționează și plapume, Duduman Mihai este fierar, Ciobanu Gheorghe tâmplar, iar Răcnici Vasile are mai multe meserii. La Sauca întâlnim pe Pușcașu Vasile și Carp Vasile, care sunt tâmplari și, totodată, sculptori în lemn, pe tâmplarii și dogarii Alexandru Florin și Ciuraru Constantin, pe țesătoarele Pușcașu Maria, Andone Valența, Gache Virginia, Ioniță Elena, Alexandru Iulia, Ioniță Fira, care fac, de asemenea, cusături prosoape, fețe de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Elena, Beligan Elena, Jitaru Grapina, Luca Aneta, Stanciuc Maria, ele realizând ștergare, pichire, țoluri de lână. Lemnul este prelucrat de Țibireac Gheorghe, Velișcu Ticuță, Fitcoschi Viorel, Ciurușniuc Gheorghe, fierul de către Ocheană Ion și Trofan, pieile de către cojocarii: Moraru Ilie și Carp Mihai. La Văleni se confecționează și mături de către Bojoagă Dumitru, Bălănescu Dumitru, Stanciuc Ion și avem și un sculptor în persoana lui Filibiu Ion. Și la Solești predomină creatoarele de artă populară: Vrânceanu Valeria - covoare în foi și în spetează
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
torului. De reținut faptul că mesagerul lui Maico a fost Ene dacul, arătînd că de atunci existau formele de structură socială pe zone geografice: rumunii cu dage balo în Ardeal și Banat; geții cu soboru în Muntenia și Moldova și carpii din nord-estul și nordul Moldovei sau poate în Maramureș. Matigo - mato , ne-a lăsat cam în aceeași perioadă sau ceva mai tîrziu tăblița 15 care ne spune despre scumpetea de fată a conducătorului ce a fost dată de soață sciților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
iar „Națiunea” dă informații mai ample: „în urma articolului apărut ieri în România liberă, în care d. Vernescu era tratat într-un mod prea adevărat pentru un organ ministerial, domnia sa și-a dat demisia azi dimineață. Însă, în urma asigurărilor d-lui Carp, cum că va dezavua ceea ce a și făcut în numărul de azi al oficioasei pe d. Eminescu, autorul articolului în chestiune, d. Vernescu și-a retras demisiunea. Uite popa, nu e popa.” Alt ziar, „Telegraful”, adaugă: „d-nii Carp și Theodor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
d-lui Carp, cum că va dezavua ceea ce a și făcut în numărul de azi al oficioasei pe d. Eminescu, autorul articolului în chestiune, d. Vernescu și-a retras demisiunea. Uite popa, nu e popa.” Alt ziar, „Telegraful”, adaugă: „d-nii Carp și Theodor Rosetti, față cu dl. Laurian, i-au declarat că articolul privește pe d. Eminescu...”. Ziarul „România liberă”, oficiosul noii coaliții guvernamentale, al cărei director este D. A. Laurian, prieten cu poetul (va rosti un discurs emioționant la catafalcul său
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
literatură, nu vor face să reiasă, chiar inconștient, ideile lor, în rândurile ce vor scrie. A doua zi a căutat să-mi explice tânărul Creangă atitudinea lui din ajun. El e junimist, mi-a spus, fiindcă are protector pe Petre Carp, care l-a trimes la Viena, ca spion, cu o sută de lei pe zi. E junimist în politică, nu însă și în literatură, din pricină că există o răceală pronunțată între tatăl său și d-nii Maiorescu și Iacob Negruzzi. În seara
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
C. Nistrul sau Basarabeanul, câtorva ziare din țară, printre care și „L’Indépendance roumaine”. Între timp iese, la începutul lui martie 1906, revista „Viața românească”, plănuită mai de mult împreună cu prietenii săi ieșeni - G. Ibrăileanu, C. Botez, Ion Botez, Mihai Carp, Gh. Kernbach și N. Quinezu -, pe a cărei copertă apare ca director împreună cu Paul Bujor. În primul deceniu de existență a publicației S. dă la lumină studii, articole și comentarii pe teme economice, sociale și politice (Social-democratism sau poporanism?, Neoiobăgia
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
, ziar politic, literar și comercial apărut la București între 8 noiembrie 1867 și 8 mai 1869, apoi între 22 ianuarie și 18 iulie 1870, sub redacția lui N. Blaramberg, Aristide Pascal și P. P. Carp (acesta s-a retras din redacție la 20 aprilie 1870). A fost scoasă și o ediție săptămânală în limba franceză, cu titlul „Le Pays roumain” (24 noiembrie 1867 - 23 mai 1869 și 6 februarie 1870 - 5 februarie 1871). Politicește, cotidianul
TERRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290156_a_291485]
-
Politicește, cotidianul avea o orientare conservatoare. Acesta este și sensul articolelor lui Blaramberg, Pascal, Pantazi Ghica, îndreptate cu precădere împotriva lui I. C. Brătianu și a Partidului Liberal. Mai rar au publicat intervenții pe aceeași temă Petre Grădișteanu și P. P. Carp. Literatura din T. se reduce la tălmăcirea, în foileton, a unor nuvele sau a unor biografii romanțate (de pildă, Napoleon de H. Castille). Ziarul îi promovează însă pe scriitorii junimiști, ale căror lucrări le retipărește din „Convorbiri literare” (poezii de
TERRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290156_a_291485]
-
literare” (poezii de M. D. Cornea, nuvele de Samson Bodnărescu). O susținută campanie critică a desfășurat T. împotriva lui B. P. Hasdeu, atât pe plan politic, cât și literar, mai ales prin articolele și scrisorile deschise semnate de P. P. Carp, apoi de Ion Ghica. Favorabil este comentat articolul lui Titu Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română, reprodus în întregime. De o atenție stăruitoare s-a bucurat teatrul românesc, prin Theodor Văcărescu și, mai târziu, prin Pantazi Ghica, ale
TERRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290156_a_291485]
-
Albert Samain, Alfred de Vigny, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Charles Baudelaire, Cântece de cristal, I-III, București, 1937-1940; Milli Dondolo, Îngerul a strigat, București, 1943; ed. București, 1993. Repere bibliografice: Dionis, „Cântecul vântului”, DMN, 1907, 1 272; M.C. [Mihai Carp], „Cântecul vântului”, VR, 1907, 9; Victor Anestin, Literatura răscoalelor țărănești, ADV, 1908, 6 671; [Victor Anestin], Un răzvrătitor!, ADV, 1908, 6 842; Mihail Dragomirescu, „Judecata din urmă”, CVC, 1909, 1; Al. Gh. Doinaru, „Lucruri văzute...”, „Minerva”, 1909, 236; Paul I.
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
1900 când, în pragul noului secol, își ia rămas-bun de la colegii din redacția Adevărului, spre a fonda, la 5/18 mai 1900 un cotidian de seară de inspirație conservatoare, Patriotul, menit, inițial, să sprijine venirea la guvern a lui P.P. Carp și a amicilor săi junimiști, îndepărtați de la succesiunea la putere din 1899 de către conservatorii „puri“. De acum înainte până la războiul mondial, fostul socialist și fostul radical se va afla, ca profesionist, în slujba presei conservatoare în cadrul căreia va ocupa funcții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
când fuzionează (fiind, de fapt, asimilat de aceasta) cu Epoca, în condițiile în care se realizase, după tratative anevoioase, o largă dar efemeră concentrare conservatoare (a vechilor conservatori cu junimiștii) sub conducerea, de mult jinduită de acesta, a lui P.P. Carp. C.C. Bacalbașa a fost la Patriotul, cu intermitențe, redactor-șef până la 1 martie 1907. De aici a trecut, la început ca redactor, la principalele foi centrale ale partidului conservator, Epoca și Conservatorul, ultima ființând din decembrie 1900 când se ivise
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
independente.“13 Și Bacalbașa a răsuflat în voie, vreme de trei ani, etalându-și cu aplomb convingerile care nu mai erau ale majorității Partidului Conservator, partid atras fie de politica de fidelitate față de Germania, susținută de regele Carol și P.P. Carp, fie de neutralitatea prudentă propovăduită de Alexandru Marghiloman, fie de simpatiile profund antoniste ale violentului Nicolae Filipescu. El invoca, de altfel, la începutul războiului, opinia publică românească, socotind - și avea perfectă dreptate - că țara se afla în pragul unui moment
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
12 portrete aveau să apară săptă mânal, de la 7 august până la 13 noiembrie 1921, în următoarea succesiune: Paul Scorțeanu, Ion Iancovescu, Barbu Delavrancea, I.L. Caragiale, Al. Macedonski, Nicolae Filipescu, Nicolae Fleva, C. Dobrogeanu-Gherea, G. Panu, M. Eminescu, Titu Maiorescu, P.P. Carp - din planul inițial nerea lizându-se portretul lui Nicolae Blaremberg (dar, în plus, apărând portretul lui Eminescu), unele dintre aceste evocări fiind apoi reluate în capitolul „Opt oameni“, atașat ultimului volum al Bucureștilor de altădată. Către sfârșitul anului 1921 ideea unei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]