532,837 matches
-
și înfricoșător totodată. Poate de asta rezist atâta să mă însor cu ea, când n-am rezistat deloc să mă însor cu celelalte, chiar dacă știam că nu mă iubeau pentru burta mea. Locuim separat, dar ea îmi are grijă de casă și de haine și încearcă, zadarnic, să aibă grijă și de alimentația mea. Sunt sigur că, dacă ar putea, mi-ar limita hrana la lapte de la sânii ei și fibre, multe fibre. Mai vorbesc și prea tare, alt efect al
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
și băutură. Putea să ne cunoască din fotografii, să ne cunoască pe toți zece după fotografii și reputație. Continuăm să ne întâlnim o dată pe lună ca să mâncăm împreună. Zece luni pe an, din martie până în decembrie. De fiecare dată în casa câte unuia dintre noi, care răspundea și de dineu. În acea lună martie, tocmai voiam să începem un nou sezon, iar eu fusesem însărcinat cu primul dineu al anului. Dar s-ar fi putut și ca sezonul să nu mai
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
la barul lui Alberi, în adolescență, și de la chifteluțele cu farofa 1 cu ouă și banane prăjite de la Alberi, care ani de zile ne definise gustul culinar, avansaserăm la dineuri săptămânale în diferite restaurante, pe urmă la reuniuni lunare în casa fiecăruia pe rând. Și, cu timpul și cu prelegerile lui Ramos, ajunsesem să ne rafinăm gustul. Chiar dacă Samuel insista că nimic în viață nu se poate compara cu banana prăjită. - Întotdeauna amfitrionul este cel care gătește? - Nu neapărat. Poate să
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
ei oamenilor de toată mîna. Pagini ,tehnice", de tratat tactic, se fac, din loc în loc, a bate obrazul scriitorului dedulcit la vederi din fînărie. Acolo, războiul nu se simte. Poate zorul unei fete de-a da la vacă, fiindcă bărbații casei plecaseră pe front, poate radarul nemților, care le spunea cînd să plece cu untul la oraș să mai fi tulburat, ceva-ceva, viețile din Frăsinet. Satul de Ilfov, amenințat de relativa vecinătate cu un Ploiești ,interesant" pentru toate taberele, trăiește, cu
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
cărți pînă acum inaccesibile din diverse motive. Poate că am părăsit cu toții inocența și bucuria micilor lecturi și ne aventurăm în țările vaste ale epicii. Poate că romanul - vîrstă adultă a ficțiunii, lasă în urmă proza scurtă - ca pe o casă a copilăriei fără întoarcere... Și totuși, există clasici ai modernismului care și-au impus formula proprie în proza scurtă, venind din tradiții culturale diferite, scriind și roman: Hemingway și Faulkner, Cortázar și Márquez, Kawabata și Murakami. Surpriza o produc doi
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
o generează. Zoom-ul se face brutal și neașteptat, iar unghiurile de filmare asigură o juxtapunere a imaginii călăilor și victimelor. Problematizarea unor situații se face în principal prin intermediul unor astfel de artificii. Vezi cazul doamnei Bertholt, care își pierde casa pe care familia ei aristocratică o deținea de generații, și soțul, pe care îl dorea cel puțin executat cu demnitate. Pe la sfârșitul filmului apare imaginea ei în timp ce judecătorul Haywood o sună. Se începe cu un zoom pe portretul soțul ei
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
C. Mihăilescu, Radu Cosașu și alții. Un top al descreșterilor e păstrat pentru finalul anchetei. Vom reveni atunci și cu concluziile. Pe lîngă această anchetă, Bucureștiul Cultural ne mai oferă un dialog între arhitectul Șerban Sturdza și Sorin Ilieșiu cu privire la Casa Mincu, o cronică echilibrată a lui Paul Cernat la Jurnalul II al lui Mircea Cărtărescu și un interviu cu Ștefan Agopian luat de Gabriela Adameșteanu, din care reproducem un scurt fragment: ,Cum vezi aceste discuții despre revizuirea literaturii de pînă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
Cristian Teodorescu După ultimul val de inundații, apele se retrag urît. Lasă în urmă mortăciuni și un nămol exasperant în casele oamenilor. Un miros de hoit și de mlaștină le reamintește obsedant nefericiților loviți de ape de tragedia prin care au trecut. Se fac teledonuri cu apeluri dramatice, pentru a sări în ajutorul celor care nu mai au decît hainele de pe
Cum se vede dracul de la Cotroceni by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11486_a_12811]
-
sau la rudele de la țară care, grijulii, îi întreabă pe abia-sosiții: - Da' iară aveți conced, dragă? Să știți că televizorul nostru e stricat... La o astfel de interpelare, pe musafiri îi apucă lehamitea și li se face brusc dor de casă, de oraș, de ședere în fața televizorului, unde nimeni nu-i întreabă nimic, nici măcar dacă nu cumva li-e sete, că despre foame majoritatea românilor vorbesc singuri, fiindcă în dependința locuinței numită impropriu și elegant cămară, e un pustiu care aduce
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
este de părere că temperatura este, în orice caz, cu mult mai tropicală decât și-o fi putut imagina ,inventatorul" sintagmei ,climă temperat-continentală", caz în care televiziunea a devenit mai eficientă decât orice sfat părintesc-medical de a nu ieși din casă. Ea ne adună în fața televizoarelor oferindu-ne ,momente și schițe" pe care, vâzându-le, Caragiale s-ar simți rușinat și neputincios, iar pe noi obligându-ne să încetăm cu bâzâiala 1) publică, apropo de o falsă criză politică. Nu este vorba
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
cum face și acasă. Fiind vorba de un loc luminat și circulat, s-o fi găsit cineva normal la cap să le ia. (A. B.) Pe aripile vîntului Înainte de '89, o familie de prieteni colecționa artă neagră. Obiecte splendide populau casa, le știam simbolurile, cum erau folosite în tot felul de ritualuri în țările de unde veneau, în triburi africane. Făceau parte din viața tuturor, ca și poveștile pe care le închideau în negrul lemnului de abanos, în roșul patinat al celui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
de a muta tirul de pe procesele de corupție, de pe dezvăluirile privind mineriadele, ba chiar de pe răfuielile din interiorul PSD-ului, pe imaginile copleșitoare ale românilor rămași, în câteva minute, fără adăpost. Zgomotul sinistru, de tărâm lugubru locuit de stafii, al caselor ce se prăbușeau sub furia valurilor n-avea, din păcate, nimic spiritual. Era chiar metafora neputinței și-a improvizației care conduc societatea românească de ani și ani de zile. E posibil ca în cine știe ce înalte sfere metafizice să existe o
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
a ne re-întîlni cu muzica lui Mozart. Dar și cu Șerban Novac, slujitorul unui instrument ce numai la noi nu e privit ca june-prim și primit ca prim-ministrul unora dintre cele mai voluptuoase sonorități. O orchestră e ca o casă care, după ce a fost construită și împodobită, comportă un efort susținut de întreținere; la un moment dat chiar nu mai ajunge s-o repari și s-o proptești, trebuie s-o dărîmi și s-o reconstruiești. Orchestra de Cameră Radio
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
grație căreia își găsesc adăpost zeci și sute de versiuni interpretative, cele mai multe dintre ele integre și prezentabile. Despre constructori, deci, numai de bine, chiar dacă uneori au avut soarta albinelor disprețuite de viespile ce le mîncau mierea. (Se poartă și la case mai mari). Unii dintre ei (Horia Andreescu, Cristian Brîncuși) au lucrat la structura de rezistență, împlantînd acei stîlpi care să poată susține o politică repertorială exprimată printr-o diversitate stilistică impresionantă. Alții (Nicolae Costin, Mioara Bâscă) Și-au asumat rolul
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
de mod și de aspect, care au pus în discuție, acum aproape 50 de ani, teme extrem de moderne (privind modalizarea, aspectualitatea, gradele de gramaticalizare). Importante sînt și descrierile construcțiilor analitice în utilizarea substantivului (folosirea prepozițiilor - dau la copii, ușa la casă -, dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de imperativ de tip nu du, nu fă, ale formelor iotacizate, a participiului și a perfectului simplu ale
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
clară demarcație între două vârste și două experiențe diferite. Prima este cea a copiilor Epocii de Aur, care știu ce înseamnă alimentație ,științifică" și cozi nesfârșite, două ore de unic program TV îmbibat de figura Tătucului, șantierul adus până în buza casei părintești, cravata roșie de pionier, imnurile înflăcărate, frigul din case și din oase. Cealaltă vârstă, cu experiența formativă a postcomunismului, îi leagă pe copiii Tranziției mai mult decât ar recunoaște-o ei înșiși. Nemaiexistând un tipar, un șablon ideologic, ci
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
este cea a copiilor Epocii de Aur, care știu ce înseamnă alimentație ,științifică" și cozi nesfârșite, două ore de unic program TV îmbibat de figura Tătucului, șantierul adus până în buza casei părintești, cravata roșie de pionier, imnurile înflăcărate, frigul din case și din oase. Cealaltă vârstă, cu experiența formativă a postcomunismului, îi leagă pe copiii Tranziției mai mult decât ar recunoaște-o ei înșiși. Nemaiexistând un tipar, un șablon ideologic, ci o libertate absolută, care modelează și impregnează totul, este interzis
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
și ea derulează numeroase momente și strategii ale dezangajării, neimplicării, retragerii discrete din Sistemul pervaziv. Favorizată și de o structură psihologică defensivă, retractilitatea lui Paul Cernat oferă o dublă descripție: a socialismului bombat, convex-biruitor, lovind ca o bilă de oțel casele și viețile oamenilor: și, totodată, a individualității mefiente, disimulantă pe curba ei concavă, acceptând cu un zâmbet laș toate directivele pentru a nu respecta, în fond, nici una. Copilul și adolescentul firav și nevrotic, introvertit și contemplativ, dezvoltând o filozofie a
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
comunicat prezidențial din care Haralampy, cu imaginația sa paranoidă (sau paranoică?), a înțeles că reportajele tv despre urgia apelor au fost realizate în altă parte a globului, prin Somalia sau Indonezia parcă... Fix așa e! S-au putut vedea clar case înghițite pur și simplu de ape ca de tsunami... Și-atunci? Drept care, subscriem cu toată convingerea părerii prezidențiale când domnul Băsescu zice: ,M-am săturat de domnișoare rujate, abia ieșite de la coafor, care rostesc texte dinainte învățate despre incapacitatea autorităților
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
mea? Tocmai plecasem de la fereastră; vedeți acum umbra mea și lumina soarelui căzând pe pat și pe podea? Vedeți trăsurica de jucărie așezată pe comodă și micul vas de pe șemineu? Sunt din Sicilia și se mai află și acum în casă". Ai spune că asiști la un moment de evocare biografică, în timp ce Picasso proiectează imaginea tabloului pe un ecran, comentând-o spre a satisface curiozitatea unor oaspeți. Când privești însă lucrarea realizezi că între tine și ea se interpune nu simpla
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
Titanicul. Plus că, istoric, pelicula e foarte acurat documentată, ceea ce reiese și din bonusul de materiale incluse pe DVD. n Notă: Firește, acestea nu sunt singurele noutăți video/DVD notabile și disponibile pe piață. Fără a vrea să discriminez vreo casă de distribuție, aș vrea să ,incriminez" centrul de închirieri de lângă mine, unde puține din filmele proaspete a căror apariție e anunțată sosesc la timp.
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
recitit Anabasis-ul xenofonian sorbind rar dintr-o bărdacă pântecoasă niște tărie de prin zona Turțului și văzând apoi și cum realizatorii de emisiuni tv năvălesc spre litoral pentru a transmite aceleași emisiuni-improvizații de doi bani, a început să strige prin casă: Thalatta! Thalatta!, făcând-o pe soacră-sa să creadă că o înjură de muma lui Ștefan cel Mare. -Gata! Pregătiți-vă: mergem la mare, a lămurit lucrurile ceva mai târziu, după ce un vecin l-a apostrofat cu un sucitor: -Dom
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
și ieșind de la closet, Mutu vânzând un iaht (pardon, nici asta), Mutu scuipând, Mutu în fotografii de familie cu Giovanni Becali și Gică Popescu, Mutu suflându-și nasul, Mutu legându-și brăcinarul, Mutu scărpinându-se, Mutu deschizând poarta ogrăzii de la casa părintească, Mutu închizând poarta...etc. etc.
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
și suferință, luându-și tainul, variabil, de angajament cetățenesc și avânt revoluționar. Diferențele, deosebirile, notele proprii, ceea ce dă culoare și consistență lumii formate din indivizi, nu din clone cuminți, se interiorizează, modelează omul pe dinăuntru, în profunzimi ascunse cu grijă. Casa bunicilor (la Paul Cernat, ca și la Ioan Stanomir) e un ultim refugiu, un spațiu intim-ocrotitor tot mai expus excavatoarelor sistematizării urbane; și totodată, o fereastră către o altă lume, o belle epoque dispărută, care în curând va fi și
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
toamnă în versiunea Cristinei Tătaru: "All the garden blooms are fretting/ A georgine, in haste,/ Like a highlife dame, is setting/ Up her flawless waist./ Three petunias, full of grace,/ Voice with charm their rue,/ While they chatter: ' In this case,/ Girls, what shall we do?' ." Fără îndoială, orice traducere este o lucrare perfectibilă. Uneori rima din engleză șchioapătă, nu are ușurința originalui, precum în aceste două strofe din Rapsodiile de toamnă: "An accacia watched the braes,/ Like a banner, staunch
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]