KorAP: Find »[drukola/base=cască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...163 >

4,072 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

un colectiv unit. Dacă există vreunul mai harnic, sau mai corect, îl dau ca exemplu în ședințele de sindicat sau de partid și îi înlesnesc obținerea unei categorii superioare de salarizare." Mă gîndesc să urc în birou, să-mi iau casca, agenda, să-mi pun ecusonul în piept, apoi să merg la separator, dar îmi amintesc că trebuie să-i caut pe cei de la construcții-montaj, așa că mai bine trec acum pe la separator, văd care-i situația și-apoi urc în birou

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
răscolesc toate sertarele... Vin mîine. Cineva bate la ușă, apoi intră. Sărut mîinile, bună ziua! zice. Mă întorc și-l privesc: e Vlad. Are o salopetă făcută de comandă, în care pare și mai înalt și mai bine legat. Își scoate casca de protecție de pe cap și face un semn către mine: Salut, scriitorule! De dimineață și pînă acum m-am tot gîndit și am ajuns la concluzia că pot să-ți vorbesc. Ce mai faci? Bine, chimistule. Dar tu? Tot bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în el, semn că a fost scos din pachet. Mulțumesc, domnișoară! se înclină Vlad luînd balonul. Peste trei zile vi-l înapoiez. Ne aruncă tuturor o singură privire, înclină puțin capul și spune: Sărut mîinile, bună ziua! Se întoarce, își pune casca pe cap și iese. Nu trebuia să-i dai! sare cu gura către Lidia doamna Petrache. Să nu-l mai văd pe aici! Ducă-se naibii de... Ia vă rog! o oprește Lidia. N-aveți nici o dovadă că el e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mea de propunerea ce mi s-a făcut: șef-adjunct de secție, cu sectorul de activitate la mașinile de înfășurat și la filamente... Știți, încep eu discuția cînd Don Șef se duce la cuier să-și ia șuba de șantier și casca, semn că vrea să plece în secție, venisem să vă rog un lucru... Spuneți, vă ascult, zice, trăgîndu-și mai bine șuba pe mîneci, așezîndu-se apoi pe scaunul din fața mea. Muncitorii de la filamente vor să lucreze în acord global. Am discutat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dă-i în mă-sa! murmură el, trăgînd din țigară. Stropii mărunți ai ploii reci de primăvară ne lovesc fără cruțare. Cei ce trec pe lîngă noi și intră în pavilionul administrativ merg iute, zgribuliți, pitiți sub umbrele, ori cu căștile de protecție înfipte pe cap și cu gulerele ridicate. Puțini dintre ei ne observă și ne salută. Ajuns la jumătatea țigării, Don Șef mai trage un fum, apoi o aruncă în băltoaca de la picioarele noastre. Eu mă duc la secție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
prin capătul dinspre poartă al clădirii și urc mai întîi la mine în birou, unde mă frec îndelung cu prosopul pe cap, să mă usuc și să-mi mai încălzesc pielea capului, pe care o simt rece. Iau din cuierul-pom casca de protecție, căptușită în interior cu o bucată de blană sintetică și mi-o pun pe cap. Răceala ploii abătută asupra capului meu mă face să mă gîndesc la un eventual guturai, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
semnat. A spus că trebuie să le semneze și Desfacerea, ca să fim siguri că avem desfacerea asigurată. Iau formularele, mulțumesc cu glas tare, trag o înjurătură în gînd și plec. Afară, mă bate ploaia, dar nu-mi mai pasă: am casca pe cap, cu blana sintetică lipită de păr, ținîndu-mi cald. În biroul ei, la etajul zece, Liliana mă primește cu o explozie de furie, arătînd spre hîrtiile din mîna mea: Nu mai vreau nici o comandă în afara contractelor! Afară!... Pentru azi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
amintească părerea ei cum că fizician e similar cu nimica, mă faci să stau cu mîna întinsă?! Vă rog să mă iertați! mă precipit eu. Nu eram atent... Îi pun hîrtiile pe birou, în față, și mă retrag, rotindu-mi casca de protecție în mîini. Nu e în ordine, îmi spune Brîndușa, aruncînd formularele spre colțul biroului, trebuie să semneze și Aprovizionarea, că vă poate asigura la timp materia primă. Iau dosarul cu formularele, spun "mulțumesc", apoi "sărut mîinile" și ies

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
că de acum încolo, în fața proprie-mi conștiințe, sînt absolvit de orice răspundere morală pentru viitoarea mea comportare. Trebuie să mă adaptez! Urc la etajul cinci, intru în biroul șefului Serviciului aprovizionare, îngînînd un "bună ziua" leșinat, fără să-mi scot casca, gata să las frîu liber sictirului ce-l am pe buze. Poziția mea e fermă, aproape țeapănă. Șeful Serviciului aprovizionare, un fost slujbaș pe la vechiul consiliu raional, care și-a făcut Facultatea de Științe Economice la fără frecvență, cu care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Așa, băiatu'! Fii cuviincios, că-ți șade bine", îi zic în gînd bucurîndu-mă că am reușit să-i impun respect prin atitudinea mea obraznică. Dar, odată ce el a depus armele, mă văd nevoit să le depun și eu: îmi scot casca, îmi reiau aerul modest și-i întind dosarul spunîndu-i ce vreau. Materia primă o luați de aici din combinat, îmi spune șeful Aprovizionării, nu trebuie semnătura mea. Tovarășa Roman m-a trimis, zic eu. Tovarășa Roman trebuia să știe asta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
intru la spălător și mă opresc în fața oglinzii. Bag dosarul în sîn, mă uit în oglindă, mă privesc cu ciudă și-mi zic: Dumnezeii tăi de laș! Apoi, jap-jap!, îmi ard două palme că răsună încăperea. Îmi îndes mai bine casca pe cap, îmi aranjez fularul la gît, scot dosarul din sîn și ies, dînd un picior ușii să se închidă în urmă mea. Bat de două ori la ușa pe care e afișat programul săptămînal de lucru cu secțiile, apăs

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
beneficiarilor. Este una din marile probleme a căror totalitate formează arta conducerii. Vă rog, domnule Vlădeanu, zice, întorcînd privirea spre mine, arătîndu-mi cu mîna, luați loc în fotoliu! Nu vreau să așteptați în picioare pînă semnez atîtea hîrtii. Îmi scot casca și mă așez în fotoliu, față în față cu doamna blondă. Primul gînd care îmi trece acum prin minte este că rîndul trecut, cînd am fost aici, Brîndușa, abia venită de la sfatul tehnic, trebuie să fi fost înfuriată de ce s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă așez într-un fotoliu, la invitația președintei, în timp ce ea îmi semnează contractele. Îmi place, tovarășe Vlădeanu, zice președinta, îmi place că vă preocupă problemele muncitorilor și-ale producției... Negăsind replică la afirmația ei, strîng și eu din umeri, rotind casca în mîini, precum Ion căciula ah!, tot țăran am rămas... Președinta se ridică și mă conduce pînă la ușă. M-aș bucura, tovarășe Vlădeanu, să ne dați concursul. E păcat, un combinat mare ca ăsta să nu aibă o echipă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și mă întorc spre oglinda de pe peretele din spate al liftului, să-mi controlez ținuta. Sus, la etajul doisprezece, bat la ușa știută. Aud un "da, intrați, vă rog!", deschid, fac un pas înăuntru, închid ușa încet, apoi îmi scot casca. Sărut mîinile, spun doamnei Teona, care mai țăcăne o dată pixul și-l lasă peste dosarul din fața sa. Am adus contractele, vorbesc cu glas scăzut, așezînd dosarul pe biroul economistei. Știi, surîde doamna Teona, credeam că te-ai rătăcit prin hățișul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu domnul Ștefănescu, aveați bricheta. Da?! rîde ea. S-o caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și mă retrag pînă lîngă fotoliu. Îmi permiteți să mă așez? o întreb. Te rog, face ea semn spre fotoliu. Lasă țigara pe marginea scrumierei, răsfoiește toate contractele, apoi închide dosarul. Da, e-n ordine. Spune-mi, îmi arată spre casca din mîna mea, știi că există un cod al culorilor pentru căștile de protecție? Nu. Culoarea albă pentru directori, culoarea galbenă pentru ingineri și culoarea bleu, albastră sau verde pentru cei ce lucrează efectiv, muncitorii. De ce ai ales culoarea bleu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
întreb. Te rog, face ea semn spre fotoliu. Lasă țigara pe marginea scrumierei, răsfoiește toate contractele, apoi închide dosarul. Da, e-n ordine. Spune-mi, îmi arată spre casca din mîna mea, știi că există un cod al culorilor pentru căștile de protecție? Nu. Culoarea albă pentru directori, culoarea galbenă pentru ingineri și culoarea bleu, albastră sau verde pentru cei ce lucrează efectiv, muncitorii. De ce ai ales culoarea bleu? mă întreabă ea, revărsîndu-și surîsul pe buze ca un preaplin al sufletului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ai ales culoarea bleu? mă întreabă ea, revărsîndu-și surîsul pe buze ca un preaplin al sufletului. Aș putea să strîng din umeri acest gest banal de modestie și să spun că așa s-a întîmplat, sau că numai astfel de căști erau în magazie atunci cînd am făcut eu bon, dar îmi dau seama imediat că un astfel de răspuns ar însemna pierderea întregului teren cîștigat. Dumneavoastră, o întreb, de ce ați ales dimineață pantofii aceștia? arăt eu spre picioarele ei. Pentru că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
imediat că un astfel de răspuns ar însemna pierderea întregului teren cîștigat. Dumneavoastră, o întreb, de ce ați ales dimineață pantofii aceștia? arăt eu spre picioarele ei. Pentru că se asortează cu îmbrăcămintea, îmi răspunde. Iar tu, rîde ea, ți-ai ales casca asta pentru că se asortează perfect cu ochii tăi. Ce mult diferă acest "tu", spus de doamna Teona, față de cel cu care mi s-a adresat acum vreo jumătate de oră inginerul-șef al Zonei Întîi! Dacă e așa, îi spun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
asta pentru că se asortează perfect cu ochii tăi. Ce mult diferă acest "tu", spus de doamna Teona, față de cel cu care mi s-a adresat acum vreo jumătate de oră inginerul-șef al Zonei Întîi! Dacă e așa, îi spun, casca asta se asortează la fel de bine și cu ochii dumneavoastră, doamnă. Doamna Teona așază țigara pe marginea scrumierei, se ridică de pe scaun, face un gest scurt, devenit reflex, de trecere a palmelor peste coapse, să-și aranjeze fusta, apoi întinde mîna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și cu ochii dumneavoastră, doamnă. Doamna Teona așază țigara pe marginea scrumierei, se ridică de pe scaun, face un gest scurt, devenit reflex, de trecere a palmelor peste coapse, să-și aranjeze fusta, apoi întinde mîna spre mine: Îmi dai puțin casca? Ia casca din mîna mea, merge la fereastră și se uită spre porțiunea de perete dintre un dulap metalic și rama ferestrei. O urmez, ajung în spatele ei și descopăr că pe perete, lîngă dulap, e pusă o oglindă, în care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ochii dumneavoastră, doamnă. Doamna Teona așază țigara pe marginea scrumierei, se ridică de pe scaun, face un gest scurt, devenit reflex, de trecere a palmelor peste coapse, să-și aranjeze fusta, apoi întinde mîna spre mine: Îmi dai puțin casca? Ia casca din mîna mea, merge la fereastră și se uită spre porțiunea de perete dintre un dulap metalic și rama ferestrei. O urmez, ajung în spatele ei și descopăr că pe perete, lîngă dulap, e pusă o oglindă, în care doamna Teona

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și se uită spre porțiunea de perete dintre un dulap metalic și rama ferestrei. O urmez, ajung în spatele ei și descopăr că pe perete, lîngă dulap, e pusă o oglindă, în care doamna Teona se uită, potrivindu-și cu atenție casca. Mda, murmură ea, privindu-mă în oglindă, vine o vreme cînd regreți că nu ți-ai ales o meserie pe măsura resurselor sufletești. Cred..., zice, studiindu-se îndelung, apoi întorcîndu-se spre mine, cred că nu mi-ar fi stat rău

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ea, privindu-mă în oglindă, vine o vreme cînd regreți că nu ți-ai ales o meserie pe măsura resurselor sufletești. Cred..., zice, studiindu-se îndelung, apoi întorcîndu-se spre mine, cred că nu mi-ar fi stat rău deloc cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i potrivesc mai bine casca pe cap, încet, să nu-i stric pieptănătura. Sînt sigur că ați fi fost o neîntrecută șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ai ales o meserie pe măsura resurselor sufletești. Cred..., zice, studiindu-se îndelung, apoi întorcîndu-se spre mine, cred că nu mi-ar fi stat rău deloc cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i potrivesc mai bine casca pe cap, încet, să nu-i stric pieptănătura. Sînt sigur că ați fi fost o neîntrecută șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]