25,038 matches
-
oribile! Niciun copil nu s-a gândit s-o ia de pe catedră și să o rupă, să o facă bucățele, s-o arunce în foc. Nici acum nu îmi dau seama din ce cauză. Poate din cauza unei scândurele de la pupitrul catedrei puțin supraînălțate, care nu permitea celor din fața ei să vadă ce este pe acel pupitru. Și nimeni dintre noi nu a avut curiozitatea să știe ce ține învățătorul pe catedră în afară de catalog. De fapt, de când am intrat prima dată în
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
seama din ce cauză. Poate din cauza unei scândurele de la pupitrul catedrei puțin supraînălțate, care nu permitea celor din fața ei să vadă ce este pe acel pupitru. Și nimeni dintre noi nu a avut curiozitatea să știe ce ține învățătorul pe catedră în afară de catalog. De fapt, de când am intrat prima dată în clasă am manifestat un deosebit respect față de catedră. Acel pupitru înălțat pe un piedestal ca să impună respect școlarului. Însă domnul Fusulan, cu “mămica” lui, reușise să amplifice acest respect, astfel
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ei să vadă ce este pe acel pupitru. Și nimeni dintre noi nu a avut curiozitatea să știe ce ține învățătorul pe catedră în afară de catalog. De fapt, de când am intrat prima dată în clasă am manifestat un deosebit respect față de catedră. Acel pupitru înălțat pe un piedestal ca să impună respect școlarului. Însă domnul Fusulan, cu “mămica” lui, reușise să amplifice acest respect, astfel că nimeni nu mai îndrăznea să se apropie de piedestalul cu fioroasa cadetră, darămite să atingă pe zmeoaica
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
îndrăznea să se apropie de piedestalul cu fioroasa cadetră, darămite să atingă pe zmeoaica de “mămica”. Nu știu ce credeam noi atunci, ce simțeam, cert este că nimeni nu atinsese monstruoasa nuia și nici măcar nu se gândea că mai există acolo pe catedră. Directorul școlii, domnul Arsu, venea din când în când pe la noi, se minuna când ne vedea așa cuminți, ne mai verifica dacă ne țineam de învățătură și pleca mulțumit: - Bravo, sunteți niște copii minunați! Se înșela amarnic, pentru că, treptat-treptat, spiritul
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
la zarva din clasă. Dar nici lui Mihăiță nu i-a dat prin cap să-i propună aplicarea cunoscutelor metode de disciplină și nici coana preoteasă nu s-a gândit la asta. Probabil, nici n-a observat prezența “mămichii” pe catedră, sau nu s-a întrebat care-i rostul ei acolo. Poate nu i-a acordat vreo importanță, ori a crezut că a fost pusă acolo de domnul Arsu cu alt scop și nu a vrut să se amestece în “obiceiurile
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
să râzi și mai tare! Și râdea coana preoteasă, prinsă-n jocul copiilor, care se întreceau s-o facă să râdă. Mai pe urmă, după vreo două săptămâni, când termina cu predatul și verificarea cunoștințelor, fire practică, se așeza la catedră, își scotea dintr-o sacoșă niște gheme și andrele și începea să împletească pulovere, mănuși, ciorapi. Spunea că sunt pentru soldații de pe front. Iar copiilor, ca să nu se plictisească și să fie cuminți, le-a propus un joc minunat. - Copii
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
povești sunt alea? - De sperietură. Vrei să te sperii? - Vreau! A râs din nou coana preoteasă. - Spun eu, coană preoteasă! au început copiii să înțepe aerul cu degetele. Stați, stați! i-a liniștit coana preoteasă. Veniți câte unul aici la catedră, cu fața la clasă și spuneți povestea pe care o știți. După ce terminați, treceți la loc. Apoi voi chema pe altcineva să spună altă poveste. Dar să spuneți povești frumoase, mă! Cu zâne, îngerași, lebede. De astea nu știți? - Știu eu! Au
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
poveștile în clasa noastră. Cele luminoase cu zâne, îngeri și copii cuminți spuse de fetițe și povești întunecate, de “sperietură”, spuse de băieți. Erau teribili băieții cu poveștile lor de groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vocea lui subțire, pițigăiată, îngroșarea vocii și schimbarea feței stârneau hohote de râs interminabile. Ne miram de unde știe Dică atâtea basme. Totuși, coana preoteasă, după o schemă pedagogică numai de ea știută, a început să ne cheme pe fiecare la catedră ca să spunem povești, obligându-ne în acest fel să punem la treabă imaginația bieților bunici sau mămici. În ce mă privește pe mine, deși maică-mea, care era foarte ocupată, îmi spusese câteva povești, nu reușisem să le țin minte
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
de groază, că m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește așa de frumos!... A zâmbit coana preoteasă și a cedat rugăminților noastre. L-a invitat pe Dică la catedră și acesta, mustăcind cu înțelesuri, a început să povestească: - A fost odată un moș și-o babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu s-a îngrijit să facă rost de lemne
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
a insistat Dică. Doar că Neghiniță a lui nea Mitică este un șugubăț! Curioasă, coana preoteasă, care-și scosese din sacoșă ghemele și andrelele, îi spuse: - Hai, vino și povestește basmul cu Neghiniță cel șugubăț! Dică s-a dus la catedră și a început să povestească despre alt Neghiniță, deosebit de băiețelul cuminte, isteț și vrednic, trimis de Dumnezeu spre mângâierea bătrânilor.Acest Neghiniță, prezentat de Dică drept un șugubăț, era de fapt un răutăcios obraznic, superficial și șmecher. În loc să-i ajute
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
S-a uitat preoteasa în salcâmii de alături...nicio păsărică. A continuat să mulgă, dar Neghiniță iar: ”coană preoteasă, uite păsărica!” Vă închipuiți hohotele de râs ale copiilor, care au trezit-o din reveria gândurilor sale pe coana preoteasă de la catedră. - De ce râdeți, copii, așa de tare? Ce le povestești, Dică? Hai, spune să râd și eu! Inconștientul de Dică! În loc să-l alunge de acolo pe nemernicul de Neghiniță, a continuat cu șotiile pușlamalei și mai aruncă în atenția coanei preotese
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
râdeți, copii, așa de tare? Ce le povestești, Dică? Hai, spune să râd și eu! Inconștientul de Dică! În loc să-l alunge de acolo pe nemernicul de Neghiniță, a continuat cu șotiile pușlamalei și mai aruncă în atenția coanei preotese de la catedră, încă o arătare incendiară: “Uite păsărica!” Iar copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a întins mâna spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred că i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles ce ai de făcut cu jivinele astea obraznice, care ți s-au urcat în cap!” A început să-l croiască pe nefericitul Dică, pe spinare
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vorbele lui obraznice. Furioasă, coana preoteasă se plimba prin clasă, cu ochii pe fiecare școlar, gata să altoiască pe cel care ar fi schițat cel mai nevinovat zâmbet. Când a crezut că lucrurile s-au potolit, s-a dus la catedră, a aruncat-o scârbită pe “mămica” la locul ei și, oftând, s-a așezat pe scaun. Apoi, ne-a aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
scârbită pe “mămica” la locul ei și, oftând, s-a așezat pe scaun. Apoi, ne-a aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ne învinovățeam unul pe altul și toți pe Dică și Ionel pentru cele întâmplate. Într-un târziu, domnul Arsu a intrat în clasă, adus de spate, târșindu-și picioarele, el, care avea un mers majestuos. S-a prăbușit pe scaun la catedră și, cu privirile în gol, pe deasupra noastră, a șoptit cu o voce stinsă: -Ce-ați făcut, măi copii? Referință Bibliografică: Coana Preoteasă (din Vol. Domnișora Iulia ) / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
medievist, care a pus bazele, împreună cu Ion Frunzetti și Mircea Popescu, Institutului de Istoria Artei, la București în anul 1949. Avea doar 24 de ani, fiind proaspăt absolvent al Facultății de Litere din București, unde a studiat istoria artei la catedra profesorului George Oprescu. Despre această mare personalitate a istoriei artei medievale românești am onoarea să discut cu doamna Simona Ioanovici. - Întemeietorul Institutului de Istoria Artei al Academiei, profesorul George Oprescu - academician, titlu pe care-l folosea doar pentru Comitetul Central
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
medievist, care a pus bazele, împreună cu Ion Frunzetti și Mircea Popescu, Institutului de Istoria Artei, la București în anul 1949. Avea doar 24 de ani, fiind proaspăt absolvent al Facultății de Litere din București, unde a studiat istoria artei la catedra profesorului George Oprescu. Despre această mare personalitate a istoriei artei medievale românești am onoarea să discut cu doamna Simona Ioanovici.- Întemeietorul Institutului de Istoria Artei al Academiei, profesorul George Oprescu - academician, titlu pe care-l folosea doar pentru Comitetul Central
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Ia câte două șezlonguri la subțioară,nu sunt foarte ușoare, dar gândul că va avea cu ce să cumpere mâncare îl împinge de la spate. Trec orele încet ,soarele dogoare din ce în ce mai tare ,iar grămada albă nu pare să se termine... La catedră era cu mult mai umbră ,iar Steluța avea -n dotare chiar și aer condiționat. Un leșin cumplit îi amețește trupul, ar vrea să se așeze,să renunțe la tot și să se-nece în marea cea albastră. „De ce n-oi
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
cinstit acești Înțelepți, după ce corabia mea m-a părăsit pe aceste țărmuri, cu toate că nu le pot opune nici o Învățătură anume, zise el cu dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea a mării, iar puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și ale negustorilor. Ce pot face pentru domnia ta, priorule? Comuna se interesează de Arta noastră? Îl Întrebă. Bărbatul Îi vorbise cu un glas rece și incolor. Același ton cu care s-ar fi adresat ultimului slujbaș. Dante se apropie de catedră până când atinse cu pieptul suprafața din lemn. — Comuna se interesează de binele și de răul Florenței. Astăzi de rău. Rectorul era derutat. Se așteptase la obișnuita solicitare de favoruri sau de bani. Ce Înseamnă asta? Întrebă cu o grimasă. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inevitabilă. Și de ce nu acum, când fantezia sa Încălzită de vin se găsea În cele mai bune condiții pentru a avea câștig de cauză? Își făcu intrarea În sală În timp ce maestrul asista la finalul polemicii dintre doi studenți, din Înaltul catedrei. Părea satisfăcut de mersul discuției. Partizanul lui sic Își isprăvise argumentația, În timp ce susținătorul lui non se pregătea să Încheie. Tânărul citea În picioare, În fața catedrei maestrului, În timp ce, În spatele său, ceilalți studenți, o jumătate de duzină, ascultau șezând pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcu intrarea În sală În timp ce maestrul asista la finalul polemicii dintre doi studenți, din Înaltul catedrei. Părea satisfăcut de mersul discuției. Partizanul lui sic Își isprăvise argumentația, În timp ce susținătorul lui non se pregătea să Încheie. Tânărul citea În picioare, În fața catedrei maestrului, În timp ce, În spatele său, ceilalți studenți, o jumătate de duzină, ascultau șezând pe o bancă și luând notițe pe tăblițele de ceară. Lângă dânsul, rivalul său din această zi asculta atent, gata să surprindă orice contradicție sau incongruență, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să observe prezența lui Dante, care rămăsese lângă ușă. Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându-și brațele și sărutându-l pe obraji. — Messer Durante, fii binevenit! Dacă aș fi știut că țineai să asiști la lecția mea aș mai fi adus În aulă Încă un jilț, ca să poți ședea În dreapta mea și să asiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]