2,847 matches
-
căpitan de plai", de Vasile Alecsandri; Gabriel Dimisianu: "În absența stăpânilor", de Nicolae Breban; Ioana Pârvulescu: "Iarna bărbaților", de Ștefan Bănulescu; Ioan Stanomir: "The Federalist Papers"; Adriana Bittel: "Harun și marea de povești", de Salman Rushdie; Alex. Ștefănescu: "Tache de catifea", de Ștefan Agopian; Ștefan Agopian: "Istoria literaturii române contemporane 1941-2000", de Alex. Ștefănescu; Ioan T. Morar: "Ghidul nesimțitului", de Radu Paraschivescu; Denisa Comănescu: "Urlet", de Allen Ginsberg; Cristian Tudor Popescu: "Familia Popescu", de Cristian Popescu; Daniel Cristea-Enache: "Căpitan la cincisprezece
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
slovacilor, care reprezentau o treime din populația totală, a statului federal. Dar cerererile lor au fost respinse ca inacceptabile de către cehi, pentru că se cerea prea mult din partea populației majoritare. După două alegeri, amîndouă părțile au convenit asupra unui "divorț de catifea"; statele separate, Republica Cehă și Slovacia, au apărut în mod pașnic pe 1 ianuarie 1993. Iugoslavia a fost singurul stat european care a pus bazele unui regim comunist la inițiativa unui lider comunist național 6, Tito, conducătorul partizanilor în războiul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
2). Schimbarea a fost cea mai dramatică pentru cehi și slovaci. Cînd regimul comunist a căzut, Cehoslovacia era împărțită din punct de vedere etnic: 53% cehi; 31% slovaci; 8% moravi; 4% unguri; 2% țigani; și 2% alte naționalități. "Divorțul de catifea" din 1992 a dus la crearea a două state-națiuni separate. Astăzi, Slovacia cuprinde șapte optimi slovaci, iar Republica Cehă are patru cincimi cehi, restul fiind reprezentat în principal de moravi, a căror viziune politică este compatibilă cu integrarea în Republica
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și-n hainele lui moș Adam. Toată mișcarea economică a omenirii consistă în crearea de trebuințe nouă și numai escesul acestor trebuințe e un viciu. Dacă cineva ar admite teoria "Romînului" atunci toate artele: muzică, pictură, arhitectură, teatru; industriile: mătasă, catifele, broderii, țesături, toate ar fi un viciu, pentru că nu constituiesc o primă necesitate, ar fi un rău obicei de care, dacă oamenii s-ar lăsa, ar fi mai... sănătoși. În realitate însă obiecte de prima necesitate nu sunt decât acelea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
era poate primăvară, când vocile oamenilor, zgomotul străzii, zborul vrăbiilor aveau în ea un ecou magic, mâna bărbatului care o strângea pe-a ei îi dădea un fior subțire, adânc, diafan... Mama a murit lăsând în șifonier o scurteică de catifea din tinerețe, mai durabilă decât viața ei... Poate că starea de spirit a generațiilor se schimbă? Oricum, se cristalizează diferit, din amalgamul de pasiuni care o domină. Se va vedea chiar la mine, de timpuriu. IV Tatăl meu nu se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
piața și să hrănească o numeroasă familie... Și dacă străbunicul ar fi fost în stare sau dacă ar fi vrut s-o ia din scurt și s-o întrebe, ar fi aflat, desigur, când își cumpărase ea scurteica aceea de catifea sau rochia aceea mov care o întinerea și o făcea atât de frumoasă... "Păi dar! spunea bunica, închidea ochii și pe noi ne ținea cu curul gol... Lăuda sărăcia, că toți oamenii mari s-au născut în sărăcie, dar nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea. S-o pot obține în permanență, o supradoză de scântei și culori. Adrenalina mea dispăruse. Îmi pierdusem, una după alta, bucuriile. Când Maria mă invitase în cofetăria belgiană din spatele Universității numai ca să privim cum vânzătoarea îmbracă o mănușă de catifea roz și de-abia atinge pralinele și fondantele aliniate pe platourile aurite, o invidiasem. Îi zâmbisem rezonabil, ca ultimul dobitoc, dar mă simțeam mort pe dinăuntru. În ochi îi sclipea ceva, poate iubire, poate magia momentului, poate dorința de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și de-abia atinge pralinele și fondantele aliniate pe platourile aurite, o invidiasem. Îi zâmbisem rezonabil, ca ultimul dobitoc, dar mă simțeam mort pe dinăuntru. În ochi îi sclipea ceva, poate iubire, poate magia momentului, poate dorința de-a săruta catifeaua pătată de pudra trufelor, cu religiozitatea unui credincios apăsându-și buzele de mâna papei. Mie mi-era pur și simplu foame. Aș fi înghițit halvița și tortul de nuga bătut în spumă de cafea, cu mult zgomot și fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
devenind vedeta simpatică sau antieroul de duzină, care nu se mai oprește din vorbit. Mă plasam în centrul atenției, cu reflectoarele inundând creierul. Nu trebuia să apară un învingător, lupta se ducea în surdină, virtual, prin tunelele encefalului sau în catifeaua roz a meningelui. Găsisem o scuză, mai știam câțiva ca mine. Nici unul nu ajunsese la doctor. La urma-urmei, exact ca și Mihnea, Cezar sau Cătălin, mă răfuiam cu propriile nemulțumiri, aveam șurubelnița mea imaginară pe care o răsuceam în carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Heidegger și Cioran ca un catafalc suit într-un camion. Venise îmbrăcată din cap până în picioare în negru: într-un palton de velur, asortat la o căciulă rusească de blană. Mâna care mă tachina purta o mănușă subțire din catifea, în ton cu cizmele cu toc înalt. Pe degetul mijlociu, peste mănușă, avea alt inel, de-argint, cu-o piatră voluminoasă și deschisă la culoare; contrastul, delicios, atrăgea privirile vizitatorilor. Cu cealaltă mână, își trecea nervos degetele peste catarama poșetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și ne mutam în alt magazin, cu pantofi italienești și prețuri extraterestre. Aici lucrurile stăteau și mai rău, perechile sclipeau ca niște bijuterii nobile și delicate, nu mai puteai să invoci argumentul prostului-gust. Vânzătoarele extrăgeau balerinii din cutiile îmbrăcate în catifea, despătureau fără zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după miros: stăteai normal, cu brațele pe lângă corp, și el îți ghicea marca. Se uita la ceas ca la diamante, cu un fel de-ochean scurt proptit mereu în ochi. Pe urmă îl punea bine, într-un sertar căptușit cu catifea. Îți lua comanda mârâind și te dădea afară; a doua zi, ceasul era gata, îți schimbase și curelușa. Dacă aveai nevoie de-o curea, mergeai la magazin, ți-o cumpărai și plecai fericit cu ea în pungă. Acasă, descopereai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Anca era o pistruiată cu ochi albaștri, încărcați de melancolie. Când vorbea cu tine, zâmbea puțin și enigmatic, ca după o mică tristețe. Purta numai haine decolorate, moi și mâțâite ca sufletul ei: bluze lăptoase de in gălbui, pantaloni de catifea bej, pantofi-mocasin. Bineînțeles că n-avea nici o enigmă pe suflet, cu-atât mai puțin îndărătul bluzei: era suficient s-o privești moțăind la ștrand, fără sutien, cu Postmodernismul românesc sub cap, ca să-ți dai seama că nu trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
visele adolescenței. Trebuia doar să tragi de mânere și să plonjezi în sertar, în intimitatea țesăturilor. Sosiseră în Dorobanți odată cu puloverele, sortate pe căprării; când Maria pleca la „Hanul cu Tei“, răsturnam cu voluptate ordinea lor prestabilită, răscolind bumbacul și catifeaua, vârându-mi degetele prin mătăsuri, deznodând barete și trăgând de panglici și fundițe, ca și cum aș fi pipăit sexul și picioarele care urmau să fie echipate cu ele. Celelalte două sertare nu-mi stârneau vreun interes. Le găseam burdușite cu cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aurite brodate în țesătură. Maria le combina delicios, toamna, cel puțin, era o onoare să ies cu ea la braț: îi admiram puloverul maro, de mătase cu ochiuri, strâns discret pe talie, fusta lungă cu volane vernil-aurii și pantofii de catifea, cu toc scurt și botul rotunjit, cum se purta pe vremuri. Mă simțeam ca-n romanele lui Camil, însoțit de eleganța discretă a anilor ’30; corpul degaja un aer de austeritate lubrică, o măreție temperată, înfrânată de dificultățile economice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Tarabele erau luate cu asalt de-o producție delicată și sentimentală, dedicată publicului feminin: ursuleți, coșari de plastic, ulcele în miniatură, Hristoși capturați în bule de sticlă, puișori de puf, cristale magice, bețișoare parfumate, ghiocei de ceramică, prosoape, inimioare de catifea, iepuri vii, sutiene din Republica Moldova. De-o parte și de alta a trotuarului se ridicau corturi dungate cu verde sau roșu, ca în reclamele pentru bere; acolo puteai să cumperi cruciulițe și bijuterii de plastic, învelite în celofan auriu. Studentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în brațe. Mă treceau apele, dar nimeni nu trebuia s-o știe. Primul lucru care îmi venea în minte era cum să topesc premiul. Alții primeau plicuri (sub care ghiceai sulurile groase de bani) sau niște diplome în tuburi de catifea, cu cecul rulat înăuntru: eu, prestigiul și 5 kg. de fier masiv, bătute într-un piedestal de cherestea. Apoi m-am gândit ce-mi doream eu acolo, pe rampă, ce mi-ar fi plăcut cu-adevărat: să mă plimb într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Litere. „Prin efracție“, exact cum mă anunțase. Imediat, am luat-o la picior pe lângă rafturile înalte, inaccesibile. Nimerisem unde trebuie, pe pasarela de la primul nivel: nici nu-ți trebuia lumină, te duceau planșeul și balustradele lungi, învelite în snopi de catifea înădită, spre Secolul 19 și Marii Clasici. Dacă am fi avut un scaun cu rotile, ne-am fi dat ca-n liceu, de-a dura pe scândurile lustruite cu ceară și petrosin. În „Zoia“, înnebuneai diminețile dacă nu-ți găseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-n cerneală neagră: tușele întunecate se subțiau în apele veiozei. Maria a mai recunoscut și-un Van Dongen, nu era de-al casei, dar imitația de vopsea păstoasă te întâmpina firesc și odihnitor. Sânii oranj ai femeii înroșeau mănușile de catifea, degetele părăseau tabloul, atingându-ți plăcut curbura pupilei. Călcai pe mochetă și tabloul se deplasa odată cu tine, fără un sunet. Dacă vroiai să te plimbi pe hol, te însoțeau frizele și arabescurile tavanului, cu fetițe și amorași moțăind printre lauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
circ sau popotă, iar curelele groase, prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cum trebuie societățile [democratizate] să se raporteze la trecutul lor problematic?" (Teitel, 2000, p. 3). Ca regulă generală, trecerea bruscă de la un regim politic la o altă formă de organizare politică (fie că se face prin revoluție sângeroasă, revoluție "de catifea", sau printr-o lovitură de palat) antrenează un proces de "reglare a conturilor cu trecutul" care ia uneori chipul formal al "justiției tranziționale". Noțiunea de justiție tranzițională desemnează ansamblul de practici, judiciare cât și non-judiciare, prin care societățile ieșite dintr-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această problemă importantă dacă dorim să descifrăm fizionomia postcomunismului și să înțelegem care au fost elementele distruse în timpul furtunii temperate a anilor 1990-1991 și care au revenit mai apoi la suprafață, pentru a pune capăt scurtei euforii a "revoluțiilor de catifea" și a împiedica dificila refacere a societăților post-totalitare"33. 6. Coordonate ale ideologiilor post-contemporane Între ideologiile particulare care au cunoscut consacrarea în ultimele decade ale secolului al XX-lea și la începutul acestui mileniu se remarcă, în special, feminismul și
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
din Viena, constituită numai din studenți români, a dat o serbare cu ocazia aniversării a 60 [-a]a d-lui V. Alecsandri, bardul român de la Mircești. în acea zi s-a trimis poetului, din Viena un preafrumos album, legat în catifea grenată, având pe fața de deasupra scoarții o ghirlandă de frunze de stejar și de laur {EminescuOpXII 266} lucrate foarte fin în argint; în partea de jos a acestei ghirlande vin în săpătură anii 1821 și 1881, iar în mijlocul ei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
învins pe acesta din urmă în mod categoric în alegerile din 1980. Ironia soartei a făcut ca, în al doilea mandat, administrația Reagan să fie implicată într-un scandal care indica faptul că și aceasta umbla uneori cu mănuși de catifea, întotdeauna cu cioara vopsită, făcând înțelegeri cu înalte grupuri iraniene foarte puțin ortodoxe (vezi IRANGATE). Președintele Reagan a rămas în istorie pentru felul cum s-a raportat la Imperiul răului (vezi EVIL EMPIRE), atât atunci când acesta încă își arăta colții
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
blând în exprimarea publică și în activitatea diplomatică, dar să aibă la îndemână o bâtă solidă (speak softly, but carry a big stick). Vezi dilema bâtă vorbe dulci și la SOFT POWER, iar pentru o competentă descriere a mănușii de catifea de pe pumnul de fier, vezi cartea cu același nume (Velvet on Iron: The Diplomacy of Theodore Roosevelt) a lui Frederick W. Marks, III (bibliografie). ROSTOW, WALT WHITMAN (1916 2003) Unul dintre cei mai fervenți apărători ai valorilor americane, economist și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]