4,822 matches
-
și o să-l transportăm cu ambulanța. Două ore mai târziu, în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura lui plină cu tot felul de excrescențe ieșeau frânturi de cuvinte: "șobolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele ca de ceară, pleoapele grele și livide, cu răsuflarea întretăiată și scurtă, sfâșiat de ganglioni, îngrămădit în fundul cușetei, ca și cum ar fi vrut s-o închidă deasupra lui sau ca și cum ceva venit din fundul pământului îl chema fără încetare, portarul se înăbușea sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
uitați cu alți ochi la ființe și lucruri. Și, în sfârșit, știți acuma că trebuie să vă întoarceți la ceea ce e esențial. Un vânt umed pătrundea acum în naos și flăcările lumânărilor s-au gârbovit sfârâind. Un miros dens de ceară, tușea, un strănut au urcat spre părintele Paneloux care, revenind asupra expunerii sale cu o subtilitate care a fost foarte apreciată, a reluat cu o voce calmă : "Mulți dintre voi, o știu, se întreabă tocmai unde vreau să ajung ? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu putere, dar din nou vârful nu-i dădu ascultare și lunecă înapoi. Se înfurie și-l rupse de marginea mesei de lucru, ridicând apoi de jos, de pe podea, un altul pe care scria Venus Medalist. Scormonindu-și cu pixul ceara din ureche, încercă să se concentreze. Ascultă zgomotele pe care le făcea mama lui pregătindu-se pentru o seară la popicărie. Din baie se auzea un staccato de pași, ceea ce însemna, după cum știa el, că mama lui încearcă să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
însuflețiți la Santa. Singura poză a ta pe care o am, măicuță. Păcat că ești acolo, pe alee. Nemernicia lucrurilor o făcu pe Santa să suspine și trânti fotografia pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu fructe de ceară, un buchet de flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din Praga. Se duse apoi îndărăt în bucătărie, ca să aducă cuburile de gheață și un scaun. După ce se întoarse cu scaunul și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încercarea lor de a urmări modificările psihicului ei, doctorii au Început să țină un grafic al coafurilor ei. Păr scurt, de lungime medie, foarte lung și, o dată, complet ras; tapat, lins, permanent și Împletit; dat cu tone de fixativ, gel, ceară sau cremă de păr; Împodobit cu tot felul de accesorii de la agrafe la pietre prețioase și panglici; fie că era vorba de păr tuns scurt În stil punk, fixat cu clame În cocuri de balerină, făcut șuvițe sau vopsit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apă de trandafiri pe care o aplicase după aceea, ca să calmeze iritarea pielii. Dacă maică-sa ar fi văzut astea ar fi fost foarte supărată. Macă-sa era de părere că femeile trebuiau să-și epileze tot părul de pe corp cu ceară, Însă să nu se radă niciodată. Rasul era doar pentru bărbați. Epilatul era un ritual feminin colectiv. De două ori pe lună femeile Kazanci se adunau În living ca să se epileze pe picioare. Mai Întâi topeau pe plită o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu se radă niciodată. Rasul era doar pentru bărbați. Epilatul era un ritual feminin colectiv. De două ori pe lună femeile Kazanci se adunau În living ca să se epileze pe picioare. Mai Întâi topeau pe plită o bucată mare de ceară care răspândea un miros dulceag, ca de bomboană. Apoi se așezau toate pe covor și Își Întindeau substanța aceea fierbinte, lipicioasă pe picioare, pălăvrăgind tot timpul. Când ceara se Întărea, o Îndepărtau. Uneori mergeau toate la hamam-ul din zonă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
epileze pe picioare. Mai Întâi topeau pe plită o bucată mare de ceară care răspândea un miros dulceag, ca de bomboană. Apoi se așezau toate pe covor și Își Întindeau substanța aceea fierbinte, lipicioasă pe picioare, pălăvrăgind tot timpul. Când ceara se Întărea, o Îndepărtau. Uneori mergeau toate la hamam-ul din zonă și se epilau acolo pe picioare, pe podeaua uriașă de marmură de sub aburi. Zeliha ura hamam-ul, spațiul acela al tuturor femeilor, la fel cum ura și ritualul epilatului. Prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
necesar să își schimbe viața atît de radical - cu timpul aș fi făcut-o și eu dacă așa ar fi fost cursul destinului meu, dacă ar fi fost pasul următor - dar n-am înțeles niciodată, nici să mă pici cu ceară, de ce i-a fost mai ușor să întrerupă orice legătură cu mine. De ce am trecut eu în inexistență pentru ea. Deși mi-a promis că o să-mi scrie “într-un tîrziu”... n-a făcut-o. De ce a fost aceasta alegerea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Cum știi că îți place într-adevăr cineva? Asta e ușor: e un sentiment inconfundabil... plutești deasupra lucrurilor, te afli în al nouălea cer, tresari numai cînd ochii tăi îi întîlnesc privirea și te topești pe loc, mai repede ca ceara, dacă se apropie de tine... apoi te apucă fericirea și totul îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă. Dar cum știi dacă sentimentul e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-le. Sfinții erau cei binecuvântați în ceruri, iar ei, cei din cameră, erau păcătoșii de pe pământ. Icoanele, care parcă se loveau una de alta, ramă lângă ramă, acopereau fiecare centimetru pătrat de peret, iar aerul era greu cu miros de ceară de albine, ulei și tămâie. Nevenindu-i să-și creadă ochilor, Porfiri o privi pe Lilia pentru confirmare. Ea își înclină capul cu fața rușinată. Putea să îl privească în față când vorbeau de prostituție, dar acest exces de sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la început arhivei nu i se dăduse, poate, prea mare importanță, cu vremea devenise o veritabilă magazie cu dinamită. Unii, îndeosebi Domnul Andrei și Siminel, pretindeau că și istoria Bătrânului se găsea în arhivă, într-un plic special, sigilat cu ceară roșie, dar cei mai mulți, auzind asta, zâmbeau: „Basme”. În orice caz, pentru acest ipotetic secret fuseseră întreprinse, cu ani în urmă, singurele tentative de forțare a arhivei. „Odată, când Arhivarul zăcea bolnav - mi-a povestit Domnul Andrei - Mopsul a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în azil, în schimb le rămânea golul lăsat de trecutul de care se despărțiseră; el era hrană vie pentru imaginația lor. Puteau să-și dea frâu liber închipuirii, să mintă, să viseze, să-și remodeleze amintirile, de parcă timpul era de ceară, și se fereau cu grijă să se mire de alții pentru ca la rândul lor să fie crezuți. Numai când apărea Arhivarul deveneau reticenți și stânjeniți, stricând, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să reușești să fii cât de cât nesimțit. După aceea lucrurile merg mai bine. Îți capeți o liniște relativă și scapi de neplăceri. 3 februarie Am intrat într-o biserică. Am aprins două lumânări. M-am uitat apoi cum scădeau ceara și viața. 4 februarie Sunt bolnav și ușor îngrozit. Gripă cu complicații de respirație. Augusta e foarte enervată de boala mea. Pare din ce în ce mai sâcâită. 5 februarie Citesc o carte despre rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a început să plângă. Dar nici plânsul ei nu m-a înduioșat. Mi se părea că plângea numai ca să mă silească să ies din ascunzătoare. Apoi m-ar fi silit să-l sărut pe bătrânul acela cu obrazul ca de ceară și cu buzele însângerate; era tot ce reținusem din trupul bunicului meu. Și n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tânguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu oare, ca să scap de această neliniște, un diamant mare cât aluna? Strânge odgonul, randa, trinchetul și ce mai vrei, cobe blestemată, acolo suflă, nu glumă! Toți dinții Îmi clănțăne groaznic, În timp ce o paloare de moarte mi-acoperă fața de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Planul. Oh, eram ager, mi-era de-ajuns un fulger, o privire Într-o scăpărare de lumină, ca să Înțeleg. Nu mă lăsam Înșelat. ...Motorul lui Froment: o structură verticală cu bază romboidală, care Închidea, ca un mulaj anatomic de ceară ce-și dă la vedere coastele artificiale, o serie de bobine și ce-or mai fi fost, baterii, distributoare, cum dracu’ le mai ziceau manualele de școală, acționate de o curea de transmisie care se cupla cu un pinion prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și, În timp ce se arunca, trăsese din teacă pumnalul care-i atârna pe piept: eu acum Îl vedeam din spate, n-am Înțeles imediat ce se petrecuse, dar am văzut-o pe Lorenza lunecând la picioarele lui Belbo cu fața ca de ceară, iar Pierre ridica În sus lama urlând: „Enfin, le sacrifice humain! Și apoi, Întorcându-se către naos, În gura mare: „I’a Cthulhu! Fa S’ha-t’n!“ Ca la un semn, mulțimea ce umplea naosul se urnise, iar unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-un cazinou din secolul al XVII-lea. Doamne și domni cu coafuri complicate și muncite stau Încremeniți lîngă mesele de joc și totul este nemișcat ca Într-un tablou. Wakefield se preumblă printre figurine - chiar atinge una - sînt din ceară. O voce spune „Te așteaptă să rostești un discurs“. Se aude un sunet ca ciocănelul unui judecător căzînd pe masa de lemn și figurile se animează. Wakefield se trezește la sunetul ciocănelului, dar acesta continuă să bată. Încet, Încet, Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a supărat. Fran se întoarse și îi cercetă fața frumoasă, bucuroasă că el deschisese discuția. — Doar pentru că te porți atât de minunat cu bebelușii. Nu-ți dorești unul al tău? El se retrase brusc, de parcă l-ar fi picat cu ceară. Trecu mult timp până când vorbi din nou. — Uite ce e, Francesca - cuvintele lui îi sfâșiară sufletul -, dacă îți dorești copii, poate că nu sunt bărbatul potrivit pentru tine. A doua zi străbătură în tăcere drumul înapoi spre Woodbury. Fran se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așa. Îmi pare rău. N-am vrut să fiu așa o scorpie. Doar că simt nevoia să discut ceva între patru ochi cu Laurence. Camilla avea s-o creadă cu siguranță o scorpie după faza asta. Arăta ca picată cu ceară. — Fie. N-ai decât, se arici ea. Dacă aveți nevoie de mine, sunt în grădină. — Liniștește-te, îi spuse Laurence blând, de parcă ar fi fost o pacientă care avea nevoie de alinare după ce suferise un șoc puternic. Nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu hamsterii. Și eu stau și îi văd. Mai bine le dau lor de mâncare decât să mănânc eu. Și nu-i dau la nimenea. Nu au valoare ăștia pentru mine. Nu-i dau nici să mă pice careva cu ceară. De ce să fac eu așa ceva? Să dau sentimentele mele pentru patru penale? Czampar: Am niște hamsteri, care mi-a fătat acuma, și trebuie să-i cer lu’ domnu’ comandant niște talaș. C-am două șoricioaice care mi-a fătat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
însă și evoluții în sens invers. O deplasare dinspre estetismul decorativist spre tematizarea tradiției autohtone vom întîlni după război la Ion Pillat, în vreme ce „imagistul” Adrian Maniu abandonează insolența dandy cu tentă fauve a începuturilor din „Flori de hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900, de variile formule ale criticii de direcție culturală. Rezultatul - ideologizarea dogmatică și parohializarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1, concentrata caricatură iconoclastă a macedonskienei „Noapte de mai“ (în care privighetoarea e substituită de pitpalac, cîntecul e un „sgomot cît o muzicuță de tinichea”, iar „liliacul are un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar, mai sigur, cu o inteligență asimilatoare, ingenioasă și de aceea cuceritoare (...) întrecînd inteligențele noastre medii, ale celor din «galerie»” (op. cit., p. 162). Cele mai radical demitizante sînt, la A. Maniu, prozopoemele antisimboliste adunate în volumul de debut (Figurile de ceară, 1912). Textele verslibriste și improvizatorice din anii următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]