16,722 matches
-
noaptea incendiului, la clipele în care făcea cale-ntoarsă din marginea satului stând fugar prin pădure ori la momentul în care i-au luat bunurile, golindu-i casa, Gheorghe se făcea stacojiu la față și cu greu își stăpânea mânia, apoi ceda cuprins de durerea neputinței în fața unui sistem opresiv, iar lacrimile-i împăienjeneau ochii. Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și rețină lacrimile, să nu le lase să curgă. Cu fiecare
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Române pentru a-i asigura haraciul, din ce în ce mai mare, ceea ce în Oltenia a dus la o anarhie greu de stăpânit. Lucrurile s-au complicat când austriecii i-au bătut pe turci în 1717 și prin tratatul de pace, turcii le-au cedat habsburgilor Banatul, Serbia și Oltenia. Habsburgii au numit Oltenia ”Kleine Walahei” și au vrut să introducă ordinea și administrația lor, dar nu le-a reușit, deloc, datorită revoltelor oltenilor ce au început să se adune în cete haiducești, culminând cu
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
avut în comun și Burebista, Decebal, Mircea, Țepeș și micuța Măriuca. Atunci când te trezești într-o realitate terifiantă, prins între zgomote de arme și obuze, trăind în fiecare zi sub presiunea războiului și amenințarea inamicilor, se pot întâmpla două lucruri: cedezi în fața situației sau te adaptezi la ea. Mărioara a avut tăria de caracter necesară unui copil neformat să se alăture soldaților în luptă. La vârsta de doar 12 ani, Măriuca a luat parte în primul război mondial. Fetița locuia cu
MĂRIUCA ZAHARIA-COPILUL CU SUFLETUL UNUI SOLDAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383404_a_384733]
-
mister secrete care influențează destine, de simple scenarii derulându-se, regizate din umbră ca o distracție naivă, atârnând fire de vieți. Neputința de a lupta cu propriile slăbiciuni și dorințe nelimitate materiale până la epuizare e caracteristică multora, tendința de a ceda instinctelor mai puternice venind adesea din direcția negativă, primând și biruind într-un final bruma chemării înălțării spirituale, simplul lucru palpabil posedând transparența conștiinței, aflată în stare de inerție semipermanentă. Materia fără spirit, în pofida neînsuflețirii, reușește să ancoreze minți în
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
la data de 2 decembrie 1917. Lovitura de stat din octombrie 1917, când partidul bolșevic a preluat totalitatea puterii în Rusia datorită înțelegerii dintre comuniști și germani, a dus la armistițiul, apoi pacea de la Brest-Litovsk, pace prin care Lenin le ceda germanilor țările baltice, Bielorusia și Ucraina. În acest context, conducătorii din Sfatul Țării nu mai puteau conta, pentru a garanta pacea în Basarabia, decât pe armata română; aceasta, rămasă singură pe frontul de est după retragerea rușilor, fusese și ea
DE ZIUA BASARABIEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383537_a_384866]
-
de voturi contra (doreau însă menținerea independenței) și 3 abțineri. Revenea la pământul străbun pentru 22 de ani, un teritoriu răpit de două ori: o dată în 1812, când la terminarea războiului ruso-turc din 1806, prin pacea de la București, Turcia, învinsă, ceda Rusiei lui Alexandru I un teritoriu care nu i-a aparținut niciodată - Basarabia, un teritoriu care în 1828 sub noul țar, Nicolae I, pierdea dreptul de autonomie al provinciei și suporta rusificarea; atunci limba română era scoasă din administrație, principalele
DE ZIUA BASARABIEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383537_a_384866]
-
Da, atunci după ce Delia l-a părăsit, amica Deliei, doctorița, i-a strecurat niște vorbe cum că Delia se încurcase cu un coleg al ei, medic. Atunci el, consternat, obosit de suprasolicitarea de la serviciu, de căldurile infernale din Africa, a cedat, s-a simțit atât de trădat în sentimentele sale, încât a renunțat. După doi ani a încercat o altă căsătorie, dar nu a mers, gândul său tot acolo la Delia era. Nu a mai putut iubi. Iar acum!? Nu a
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383546_a_384875]
-
departe de gura larg deschisă, plina de colți fioroși ai bestiei ce m-ar fi transformat în mii de fărâme. Ce mai! destinul îmi tenta iubirea de viață și de aventură cu promisiuni irezistibile, cărora mintea mea cea înflăcărată a cedat fără rezerve intrând cu tot avântul în caruselul destinului și abandonându-mă capriciilor sale schimbătoare precum starea vremii. De atunci, agătată de roata norocului, la fiecare învârtitură și cotitură a clipelor și a rotației stelelor, m-am regăsit uneori când
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
era un concert pe plajă și pentru că făcuse o insolație și nu se simțea deloc bine, a decis să rămână în cort să se odihnească. Giorgina dorise să renunțe la concert și să rămână cu ea, însă la insistențele sale cedase în ultimul moment și plecase la concert cu ceilalți prieteni. Din grup ea era singura care nu mersese, luase două aspirine sperând că va ceda durerea de cap ce o chinuia și frisoanele și se băgase în sacul de dormit
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Giorgina dorise să renunțe la concert și să rămână cu ea, însă la insistențele sale cedase în ultimul moment și plecase la concert cu ceilalți prieteni. Din grup ea era singura care nu mersese, luase două aspirine sperând că va ceda durerea de cap ce o chinuia și frisoanele și se băgase în sacul de dormit. În cele din urmă o luase somnul și la un moment dat se trezi alertată, că cineva în bezna nopții intrase în cort și o
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
mă folosesc de puterea mea”. Studie pereții de lemn ai construcției și observă că, într-un colț, datorită umidității, lemnul putrezise. „Sunt destul de puternic să distrug scândurile din acest loc”, gândi Dino și se repezi în material. Dar acesta nu cedă. Puiul încercă din nou. Deși cu defecțiuni, lemnul își păstrase duritatea. „Trebuie să mă folosesc de dinții mei ascuțiți”, concluzionă Dino. Și puiul de șopârlă începu să ronțăie cu curaj fibrele lemnoase putrezite. Curând razele soarelui îl luminară puțin. Dino
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
și o familie adevărată. Scurta ei fericire s-a încheiat repede, a locuit o perioadă în casa socrilor ei iar acolo lucrurile au început să devină tensionate, era frumoasă, un cumnat pusese ochii pe ea și o hărțuia adesea. Ea necedând avansurilor acestuia a devenit victima intrigilor și răutăților. Alexandru a devenit dintr-un om bun, un om iubitor de alcool si nepăsător. Aș vrea să ne mutăm, să avem și noi casa noastră!... i-a spus Magdalena într-o zi
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
a simțit o usurare și ia revenit inima la loc, dupa câteva zile și-a revenit în simțiri, dar nu-și simțea brațul și piciorul stâng, o tristețe imensă îi pătrunde trupul, dar o forță nefirească o face să nu cedeze în fața bolii. După scurt timp a revenit în sânul familiei care în loc s-o sprijine au continuat răutățile la adresa ei. Se simțea inutilă, lupta cu boala cu toată ființa ei, la un moment dat a reușit să se ridice, să
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
ortodoxă... Boris David, nu poate să fie uitat! Cărțile și descoperirile sale unice îl vor situa pe Basarabean alături de românii de frunte. Modestia și demnitatea lui sunt remarcabile. S-a pregătit pentru viață, în felul său optimist, pentru a nu ceda disperării în fața nereușitelor și a continua senin drumul omului încrezător în destinul său. Pentru el „nereușita” era trecut, iar visul Dorului era viitorul de neoprit... Avea un simț al umorului dezarmant. Unchiul Alex îl învățase multe... Boris David a devenit
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
iartă așa cum și tu ai fost iertat de altfel este șansa ta de a ieși din stradă acum e timpul vine în curând iarna va fi tot mai greu de supraviețuit.” Însă cealaltă voce suna necruțător: ,,Tu ești bărbat nu ceda în fața ei nu vezi că vrea de fapt ca tu să îi cazi în genunghi tu poți cuceri alte femei nu te lăsa înduioșat.” Și de moment în Mihai birui acel om teribil de orgolios ce era de fapt o
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
Era un colț de rai!..Sărăcăcios , dar, colț de rai! Până au venit cei cu șantierul construcțiilor de blocuri, cu gropile lor, cu noroaiele și sonetele care băteau pământul, bubuind zi și noapte. Îl chemase pe tata la primărie să cedeze curtea și casa. Raiul lor. Încăpățânat, n-a vrut să cedeze. Era muncitor la Combinat. I s-a promis apartament la bloc. Degeaba! A fost lăsat în pace vreo trei ani, până s-au ridicat blocurile din jur. Ce frumoasă
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
au venit cei cu șantierul construcțiilor de blocuri, cu gropile lor, cu noroaiele și sonetele care băteau pământul, bubuind zi și noapte. Îl chemase pe tata la primărie să cedeze curtea și casa. Raiul lor. Încăpățânat, n-a vrut să cedeze. Era muncitor la Combinat. I s-a promis apartament la bloc. Degeaba! A fost lăsat în pace vreo trei ani, până s-au ridicat blocurile din jur. Ce frumoasă era curtea noastră, plină cu flori toată vara, cu roșii și
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
celor de la bloc roșii, garoafe și lapte de capră. Într-o seară, tata a venit de la Combinat încruntat, cu o față de catran. - Șeful mi-a spus că mă dă afară. „Ăștia” pot să mă bage chiar la pușcărie dacă nu cedez. Vor să facă blocuri și în curtea noastră. Zic că m-au lăsat destul. A plâns mama, am plâns și eu. Până la urmă ne-au mutat în apartamentul acesta, cu trei camere. Eram mulțumiți că, cel puțin, rămăseserăm tot în
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
ochii ei...La petrecerea de sfârșitul anilor de liceu, Dan a purtat-o pe acele piscuri ale fericirii, unde plutești în extaz total. Atunci...în noaptea aceea...pe o bancă, în parc...când și-au jurat iubire veșnică...i-a cedat...Apoi, au plecat să dea examene la facultate. L-a căutat la Politehnică și l-a găsit cu o altă fată. I-a spus că „nu mai are timp de ea”. A simțit că se scufundă într-o prăpastie fără
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
calvarul căutării unui serviciu. Vânzătoare la un chioșc...apoi la altul... la tarabe-n piață...la Loto...la un magazin alimentar falimentat după un an...În toate slujbele astea a fost urmărită și hărțuită de poftele patronilor. Nu le-a cedat, deși toți au considerat-o curvă. Pe Dan nu l-a mai întâlnit să-i spună că are un copil cu el. Însă, acum trei ani , a întâlnit-o Buhăianu, care i-a propus afacerea cu restaurantul. L-a refuzat
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
ușor. A copleșit-o cu oferte și cadouri substanțiale: șefă de local, mașină, apartament, bijuterii. Părinții și cunoscuții o îndemnau să nu refuze, mai ales că la orizont nu apărea nicio soluție salvatoare. Era vulnerabilă și Buhăianu știa că va ceda. A făcut-o pentru siguranța și viitorul copilului. Aflase că Dan se însurase, că avea și el o fetiță...Îi murise și speranța. A acceptat relația cu Buhăianu ca pe o pilulă amară. Poate că are un suflet frumos, dacă
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
rău, dar.. La bunici mei la țară de mult erau străzile așa de pavate cu piatră de rău și nu eram cu așa multe denivelări.. Dar, era Moldova aproape, râul adică. Dar, mi-adusesem aminte cât de ușor s-a cedat acest teritoriu rusiei...asta e un ‘off prea dramatic al României...de n-ar fi fost acea “regalitate ..comoda, care nu mai putea cu fanfaronadele de atunci, poate că nu s-ar fi spălat identitatea națională în așa măsură prin
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
Mulți au zis că erai un nebun de legat - Râsul lor m-a tăiat, m-a străpuns. Să mă ierți că întreb, dar ce ce n-ai făcut vreo minune, să-i seceri de vii? Ai căzut fără har, ai cedat fără luptă, unei groaznice, mari mârșăvii. O! Și ce mult păreai că tu ești cel dorit! Vreau să fug, chiar și urma să-mi piară! Mi-e destul! Sunt sătul de sudălmi și batjocuri - am s-o iau spre Emaus
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
a văzut, că știu atât de multe lucruri, pe care el le considera secretele lui și sunt hotărâtă, să le spun nevestei și tuturor celor care vor, să mă asculte, a înțeles, că este prins la înghesuială și trebuie să cedeze; de nervi mi-a tras două perechi de palme. M-a durut, odată pentru că au fost chiar grele loviturile și al doilea, am înțeles că legăturile noastre frățești, s-au rupt. Am făcut socoteala cu el la sânge, inclusiv pentru
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
dea drumul. Gilă a strâns din dinți cât a putut, dar adversarul lui, fiind mult mai mare decât el, îl strângea din ce în ce mai tare. Și-a înăbușit un oftat, în colțul ochilor a strivit o lacrimă de durere, dar nu a cedat. Într-un târziu când a simțit că este la limita suportabilității, băiatul i-a eliberat-o. Gilă a băgat mâna, aproape paralizată, în buzunar, în schimb privirea i-a rămas țintită în ochii mari și căprui ai lui Tică. În
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]