8,191 matches
-
găsească hârtie maro de ambalaj. Asistentul susține că n-a acordat atenție îndeajuns problemelor de sănătate individuală, așa că-și cumpără o centură de flanelă, care să-l ferească de holeră, să-i protejeze abdomenul de umiditatea excesivă și o altă centură care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la dulapul cu medicamente. În cele din urmă, alege o pereche de ochelari cu ramă metalică și lentile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vede pe bărbat ghemuit ca un păianjen, coborând spre el cu capul în jos. În răstimpuri, se mai oprește și se lasă pe spate ca să-și aplice o pudră albă pe mâini dintr-o pungă pe care o are la centură. Alteori, rămâne atârnat cu nonșalanță într-o singură mână, suspendat la o înălțime de câteva sute de picioare. Coboară rapid și Jonathan observă că roșul de la șapca și cizmele lui este incredibil de bogat și strălucitor...următorul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dragon al lui Hsien Feng și cel de pheonix al lui Nuharoo avansează spre poarta palatului între rândurile de eunuci. Împăratul a venit la mine și aseară, la ora ceaiului. I-a adus un dar lui Tung Chih: propria-i centură, cea făcută din păr de cal și panglici plisate de mătase albă. Mi-a mulțumit că i-am dăruit un fiu. Făcându-mi curaj, i-am spus că mă simt singură. Că, deși îl am pe Tung Chih, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acoperită cu o robă de Curte fără mâneci -, prinsă cu bride și noduri. Este căptușită și incrustată cu ținte, țesătura simplă indicând rangul. — Îmi dați voie să mă uit la arbaleta dumneavoastră? îl întreb. Yung Lu își scoate arbaleta de la centură și i-o înmânează lui Nuharoo, care apoi mi-o dă mie. Analizez tolba, care este confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cumpărau câte un bud un bastonaș cât degetul făcut cu dichis din fire de plastic. Budurile le atârnau fie de legătura de chei a tractorului pe care lucrau la IAS sau CAP, fie de oglinda retrovizoare a mașinăriei ori de centurile late din piele, cu stema țării Întipărită pe cataramă, pe care avuseseră grijă să le fure sau să le plătească, pe sub mână, plutonierului de la intendență. Centura soldățească, ca și tatuajul, arăta lumii că ăl de o purta era bărbat adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care lucrau la IAS sau CAP, fie de oglinda retrovizoare a mașinăriei ori de centurile late din piele, cu stema țării Întipărită pe cataramă, pe care avuseseră grijă să le fure sau să le plătească, pe sub mână, plutonierului de la intendență. Centura soldățească, ca și tatuajul, arăta lumii că ăl de o purta era bărbat adevărat, socotit și cu picioarele pe pământ. Crăcanele meșteșugite de Titel erau opere de artă, iar muniția fabricată de el tindea către perfecțiune balistică. Când Îl Întâlneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hotărâtă să-l sugrume. Până să sară să-i despartă, colegii au admirat puțintel scena, după care au intervenit: lui Dordonică, săracul, Îi ieșiseră limba și ochii din cap, iar namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit voi că se spune la box. După Încăierare, Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap; Dordonea, cu un ochi vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii ferfeniță, urla că o dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băieți se-ntoarseră, zvâcnind, către glasul care Îi speriase. Dădură cu ochii de doi militari: un sergent și un soldat. „Grănicerii!” țipă fiecare În gând. Stăteau crăcănați câțiva pași mai Încolo. Erau Înalți până la cer. Aveau armele pe piept. De centuri atârnau baionetele și niște trăistuțe de piele În care băieții știau că se afla muniție. Sergentul, cel care vorbise, Îi luă la Întrebări. „Cu cine sunteți?” „Cu nimeni.” „Ați venit așa, de capul vostru?” „Da”, răspunse iarăși Scurtul, cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Câteodată, pe la câte o aplicație de noapte, infanteriștii cu petlițe roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le umfle ochii și să le jupoaie spinările cu centura ălora de la Auto. Trecuseră și bătăile. De-acuma soldatul Cătănuță ajunsese veteran și nu trezea prea multora chef de păruială: asta era pentru bibănașii din ciclul Întâi. De o lună, conducerea de partid și de stat a țării hotărâse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fel de Îndârjire. Știau foarte bine că acea notă le fusese citită ca nu cumva să irosească și ei vreun bob de grâu, de porumb. Salopetele pătate de ulei și Îmbâcsite de praf le fluturau pe ciolane. Mulți nu aveau centuri și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii mai sărmane, aveau pile mai mici și, poate, chiar noroc mai puțin. Luna august Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scumpă și un loc de duioasă aducere aminte), toată copilăria mea și tinerețea, dorința de-a trăi și voioșia, tristețile, durerile, dura de la plită pe care, copil, o Învârteam pe uliță cu un cârlig de fier, poveștile auzite de la mama, centura de ostaș a tatei cu care În chip pedagogic mă altoia, lacrimile, primul meu abecedar, hârtiile mele de măiastre poeme Înnobilate, viața strămoșilor mei, viața mea, totul. Însă nici o sumă nu poate compensa Îndeajuns izgonirea Muzei din cotlonul ei albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Colonelul le spusese că eroismul În timpul bătăliei nu există. Acolo fiecare luptă pentru viața sa și nimeni nu are În gând că se bate pentru patrie și pentru generațiile următoare. Uneori vitejia soldaților sta În rachiul din bidonașul atârnat de centură. Colonelul le spusese și ei Îl crezuseră, căci nu era un iubitor de băuturică: „Un bun comandant de pluton ori companie era cel care, Înainte de luptă, se dădea peste cap să le facă rost soldaților de rachiu În bidonașe”. Colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura, nu avea armă. Calul târa după el un tun de artilerie ușoară. Țeava se zbătea aiurea, Încoace și-ncolo, În sus sau În jos, după cum roțile intrau și ieșeau din gropi. Soldatul urla Întruna și vocea lui acoperea zdrăngănelile tunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o motocicletă neagră cu ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că e o greșeală: soldații se pregăteau să-l Împuște. Norocul Locotenentului fusese o patrulă rusească, nimerită cine știe cum, ca și cea a nemților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum mă uit la el zâmbind strâmb și cu obrăznicie de neîndurat, ajunsese să ofteze numai, cumva resemnat, și să-mi ordone cu glas potolit: „Marș În fața corpului de gardă! Te pui sub paza comandantului gărzii sau a locțiitorului, predai centura, cureaua, stema de la bonetă și nasturii de la veston pe care e imprimată stema țării. Pe urmă aștepți să-ți fac hârtiile de reținere. În fața corpului de gardă, pas alergător, marș!”. Însă În concediu au fost nevoiți să-mi dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcut armata doi ani la Marină, s-a Întors de acolo cu o ancoră tatuată pe bicepsul drept și o sirenă cu țâțele goale pe antebrațul stâng (pe care o cheamă Dița) și poartă numai tricouri vărgate, marinărești, și o centură lată din piele, cu cataramă pe care e imprimată stema țării. Domnul Marinaru este un tânăr și activ ferment al liberei inițiative și al economiei de piață. În Răspântii, unde se află și frizeria și unde, de curând, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
participa din cauza căldurii, cu mare risc pentru mine. Nu trece mult și Sergiu își face apariția cu mașina, lăsându-mi cinci exemplare ale revistei. Ca amintire pentru mai târziu i-am dat lui Sergiu porthartul meu din război și o centură lată care-mi prisosește. De-ar putea vorbi aceste obiecte câte n-ar afla noul proprietar, unele noutăți i-ar veni chiar și de la com. Cârnățeni de lângă Tighina, unde părinții lui au funcționat ca învățători înaintea anilor 1940. Căldură mare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
religioase și populare. Știm că Biserica este trupul mistic al lui Iisus Hristos și mireasa Lui, de aceea are rolul de icoană materială a trupului omenesc. Pentru acest motiv zidirea bisericească a devenit purtătoare de brâu, după modelul oamenilor. Cingătoarea, centura, cureaua sau brâul în istoria civilizației au constituit un accesoriu nelipsit al costumului neamurilor. Ele înseamnă puterea, fidelitatea, curajul și perseverența în îndeplinirea unor acțiuni mărețe. Sunt simbolul puterii de a lupta cu ispitele și garanția de a ieși învingător
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pricina. O soluție de compromis, ar fi să se pună în față, deși nici pe departe nu prea seamănă a frunză de smochin. Posibil totuși s-o pună aici, ca în zona ceea să fie protejată, fiind interzise loviturile sub centură adică, direct în frunză! Totuși chiar și în cazul acesta se poate interpreta, mai ales de către femeile care asistă la meci, care bănuiesc, dacă nu chiar știu, ce ascunde, de fapt Lucian Bute, sub simbolul turismului românesc made by Elena
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pretenția Evei ca drepturile ei conjugale să fie suplimentate prin tehnici orale. Așa că avu parte de o noapte chinuită, fiind străbătut de gânduri sumbre, centrate pe morțile accidentale ce implicau trenuri rapide, treceri pe calea ferată, Fordul lor Escort și centura de siguranță a Evei, după care se trezi devreme și-și pregăti singur micul dejun. Tocmai se urrnea spre un curs de la ora nouă, cu anul III Mecanici Auto, când Eva coborî cu o privire visătoare pe chip. — Tocmai mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
data asta. — Dumneata ar trebui... ai putea înțelege aiurelile romantice, suferința aceea crudă, dilatată. Erai un băiat frumușel, vesel, transparent, nu-i așa? Totul era perfect, nu-i așa? Până la pățania aceea cu bicicleta... Profesorul icni, surprins de lovitura sub centură. Își reveni, însă, fulgerător, animat brusc de o excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește, pe fotoliul din stânga, dar doamna Venera nu observa nimic. — Totul s-a răsturnat odată cu bicicleta aia, nu? — Da, da, înțeleg, se auzi, răspicat, glasul profesorului, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ireland’s Eye pe ocean, așa că suntem foarte aproape. Cineva mă trage de fustă și mă întreabă dacă barul mai e deschis. Mă uit la el de parcă ar fi nebun de legat, apoi alerg spre scaunul meu și îmi pun centura de siguranță. Buf. Aterizăm. Le zâmbesc larg pasagerilor, și ei ne spun ce fete drăguțe suntem. Americanilor le plac însoțitoarele de zbor irlandeze. Spun că suntem cele mai drăguțe fete din toată lumea, dacă mai zâmbim după atâta timp. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întrebați personal. Bărbatul își dă ochii peste cap și mormăie că nu o să mai meargă cu compania noastră niciodată. Sunt tentată să-i cer să dea asta în scris. Pleacă val-vârtej, când o femeie foarte masivă mă abordează cerând o centură de siguranță mai mare. Gata. Ne-am așezat toți acum și suntem gata de decolare. Scaunul meu e cu fața la doi bărbați cu picioare foarte lungi. Au cerut în mod special scaune lângă ieșirea de lângă aripă, ca să poată să-și întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-ne de cea mai apropiată cotieră, tot trebuie să ne asigurăm că arătăm relaxate. Oricum, mi-am făcut fapta bună pe ziua de azi. Bărbatul deja arată mai bine. Văd că i-a revenit culoarea în obraji. De îndată ce avertismentul cu centura de siguranță se stinge, jumate din pasageri se ridică să se ducă la baie. Mă îndrept spre spatele carlingăi, să pregătesc barul. De cum am terminat, împing căruciorul pe interval. Gata, acum începe distracția. Doriți ceva de la bar? întreb prima femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
slabe și fermecătoare. Cum spuneam și mai devreme, în meseria asta sunt motive destul de bune să rămâi slabă. Vedeți voi, când faci demonstrația de siguranță, trebuie să-ți ridici brațele în aer ca să le arăți pasagerilor cum să-și strângă centura de siguranță. Ultimul lucru pe care ți-l dorești este ca pasagerii să se uite la burta ta în timp ce faci asta. Dar, sincer, dacă ar trebui să stați în fiecare zi cu mâinile ridicate în fața unor străini, și voi v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]