2,433 matches
-
chiar pe pilot, doar să urce în blestematul de avion care trebuia să fi aterizat deja în București când Cristi, văzând cum timpul zboară, iar Fernic tot nu apare, și-a comandat un whisky dublu. — Imediat, domnule Vasile, se conformă chelnerul, care se tot învârtea pe lângă marele cântăreț, făcându-și curaj să-l întrebe dacă e bine. Șapte și zece minute arăta ceasul din cafenea. — Auziți, până când credeți că ne lasă la Palat ? îl întreabă Cristi pe băiat, când vine cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
marilor grădini și restaurante din oraș, furându-le publicul care îl urma pretutindeni. L-am văzut la Roata lumii, pe Calea Dorobanților. Era o forfotă de lume elegantă, oglinzi multe, miros de bogăție, reflectoare care dădeau o lumină de basm, chelneri în frac, flori și pate de fois gras. Femei splendide, șampanie, și deodată s-a făcut liniște. Rumoarea a fost întreruptă de ceva misterios. Pe scenă a urcat Cristian Vasile. Avea o voce care îți tulbura inima. Avea și o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plasate cu două trepte mai jos, la nivelul arenei. Luăm loc, românii, într-una din „cabine”. Nevoia noastră de a fi împreună în prima seară la Paris e încă puternică. De parcă am avea de împărtășit un ritual de familie. Apar chelnerii cu platouri, se dă muzică arăbească mixată cu ritmuri moderne. Este marele boom, se pare, în toate discotecile din Occident. „L-am văzut pe Sting, la Festivalul de la San-Remo, tot cu o piesă de genul ăsta, Desert rose, faină, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
era un frig afară de trosneau pietrele caldarâmului, dar în localul pustiu, căldura însuflețea pereții. De undeva de la subsol, răzbăteau valuri de muzică violentă amestecate cu hohotele de râs ale clientelei... Pe o scară, aproape de ușa de la intrare, dispar la subsol chelnerii aferați, cu câte șase halbe de bere în mâini: se grăbesc să astâmpere setea mușteriilor. În prima zi, nu puteai arunca un ac de câtă lume se adunase, când am găsit cu mare greu o măsuță chiar lângă șemineul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de pe toate treptele ierarhiei comuniste, aveau o reală mândrie a „legitimității” regimului pe care-l slujeau, orgoliul și satisfacția că „patria și istoria” sunt avizate la serviciile, la devotamentul lor. Când un lăcătuș ajunge colonel în șase luni sau un chelner ori sudor, ministru adjunct în doi ani, când lipsa de randament și competență a administrației nu devenise flagrantă și când granițele și informațiile din afară erau perfect filtrate, dacă nu brutal manipulate, nu puțini dintre aceștia credeau a trăi cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câte o pernă și niște lăvicere, iar Ionică găsește oleacă de iarbă cosită. Ca să ne astâmpărăm foamea ne ducem la restaurantul băilor. Un portar ca la otelurile din București ne întâmpină; o muzică de la București cântă în balconul restaurantului; un chelner bucureștean grăbește spre noi, cu zâmbete; "jumări" ca la București, sardele de Lisa și măsline marinate idem, și un puiu fript tot așa; numai prețul nu-i ca la București; ci e cu mult, cu mult mai scump; pentru această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorbește despre un moldovan, Docilă, care are unul din cele mai bune restaurante din Amsterdam: Bagatelle. Fost servitor și lucrător. Este aici, la Amsterdam, un restaurant foarte scump, deși se numește Bagatelle. Găsești acolo stridii și pește felurit. Te servesc chelneri gravi în frac și mănuși. Mesele strălucesc de curățenie. Jos, prăvălie de delicatese și fructe. La etajul întăiu o mică sală de restaurant, împărțită în mici loji discrete. La al doilea, un alt salonaș ș-alături un fel de chambre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În sfârșit, căpșune și caise. După aceia o cafea filtru. La urmă un cognac din preajma anilor 1850. Cognacul acesta are o mică poveste. Bucătărie franceză fină, specialitate pescării aceasta e renumele restaurantului Bagatelle. Cine-i patron aici? întrebăm noi pe chelnerul olandez, care vorbește destul de bine franțuzește. Le patron? C'est Mr Tosilà, ne răspunde el politicos. Tovarășul nostru, inginerul Marcel Popescu, ne atrage atenția asupra numelui acestuia ciudat. Acest Mr. Tosilà e pur și simplu Tocilă. E un român din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu domnul Tocilă. Trimitem, prin garçon domnului Tocilă vorbă că dorim să-l vedem. Și cătră sfârșitul mesei noastre, când suntem la înghețată, apare. Un om mărunțel, uscat, smead, cu ochii vii și foarte negri. Ras și îmbrăcat corect. Vechi chelner și om al meseriei. Ne bucurăm, am însă îndată o deziluzie. D. Tocilă deși are nume așa curat, vorbește o limbă românească șovăitoare și cam încâlcită. E de loc dela Mălini, din județul Folticeni, fost Suceava, lângă vechea graniță austriacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
graniță austriacă. Tatăl său pare să fi fost exploatator de pădure și negustor de lemne. A plecat de acasă dela 16 ani, din spirit de aventură, a ajuns la Londra, a trăit apoi la Paris și Bruxelles. A fost lucrător, chelner, oberchelner, girant și acuma-i patron, are stare, e mulțămit de afaceri, vorbește destul de bine italienește, franțuzește, nemțește, englezește, olandeza. Românește se cam încurcă. Între străini n-a mai vorbit și vechiul graiu al copilăriei s-a redus, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Români am mai spus asta și altă dată trebuie să înțeleagă că nu e o academie, presupunând geniu și talent, acordând brevete și premii, ci e o întovărășire de profesioniști în scop de a-și apăra interesele. "Ceva ca societatea chelnerilor" cum spune Caragiale. Nu socot nici interesant, nici folositor să fac cunoscut publicului proiectele mele de viitor. Cred că nu trebuie să vorbesc decât de ceiace am realizat. Între aceste ultime realizări pot să număr Demonul Tinereții, roman, a cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viața culturală din România s-ar "vedea" mai bine de la Paris. Dacă hotelurile nu ar fi atât de scumpe la București, dacă n-ar exista acest reflex al taximetristului de a-l jupui pe străin, precum și reflexul similar al unor chelneri...! Ce vreau să spun este că de fiecare dată când am venit cu prieteni francezi în România ei au rămas îndrăgostiți de această țară, în ciuda numeroaselor peripeții de ordin... tehnic. Dacă am reuși să nu ne vulgarizăm total, să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost dejucate 18 planuri de atentate; în 1963 este arestat agentul CIA Rolando Cubella, implicat în pregătirea unui atentat. În același an s-a antamat un atentat cu o capsulă de botulinum pusă în paharul cu suc al lui Fidel. Chelnerul de la hotelul "Habana Libre" care primise capsula, a pus-o "la păstrare" în congelator, așa că la utilizare aceasta își pierduse din cauza frigului efectul; în ianuarie 1964 un grup special a încercat asasinarea lui Fidel cu o mitralieră calibrul 30 mm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
schema” nu ar fi vrut să aibă de-a face cu niște oameni atît de vădit inepți, ghinioniști și ratați, Își continuau căutarea, fabricînd minciuni sfruntate despre marile lor lovituri, „revenindu-și” ca spălători de vase, vînzători de răcoritoare sau chelneri, prăduind din cînd În cînd cîte un bețiv sau poponar temător și căutînd, căutîndu-l mereu pe „tipul cu schema”, cu marea combinație, care să le zică: „Te-am urmărit. Tu ești tipul de care am nevoie la schema asta. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sau fără un sfanț. Era mereu pe cale să primească bani de la mătușă sau de la soacră sau de la altcineva. Își susținea poveștile cu scrisori și telegrame. A devenit o pacoste aproape la fel de mare ca Gene Doolie. Alt client permanent era Marvin, chelner cu juma’ de normă Într-un club de noapte din Village. Era tot timpul neras și avea un aspect mizerabil. Purta o singură cămașă, pe care și-o spăla cam la o săptămînă și o usca pe calorifer. Ca să pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Iacobe! oare nu ne-or da afară de aici? zisei eu; întru atâta aveam simțimântul că hainele noastre cam ponosite făceau contrast cu bogăția ce ne încunjura. Ce să ne deie afară? Din contra. Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având vederea asupra unei splendide grădini ce se desfășura la picioarele noastre și mai departe asupra lacului care se întindea alene între munții ce-l încadrau. Numai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sumă de bărbați și femei, foarte puțin preocupați de frumusețea peisajului, dar foarte grăbiți a-și lua locul împrejurul mesei. Ne-am așezat și noi la un capăt de masă, hotărâți a vorbi numai românește și a ne explica cu chelnerii prin semne. Toți musafirii erau germani sau locuitori din Șvițera germană, nici un bărbat frumos, nici o femeie frumoasă; toți aveau figuri zbârcite, ochii spălăciți, nasuri roșii sau vinete ca patlagelele; toți erau scurți de picioare, pântecoși, plini de bere și cartofle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un păr mare, îngrijit și frumos ondulat. Atunci mi-a spus amicul meu: „Îl vezi pe ospătarul de acolo? Este venit din Grecia și este Doctor în Filozofie, dar ca să nu moară de foame aici în Germania, lucrează ca ospătar, chelner cum se zice în România și trebuie să fie serviabil și prietenos cu toți bețivii”. În problema activității ideale, hotărâtor este principiul de bază al Marketing-ului. Acesta spune așa: „nu vă străduiți să vindeți ceea ce produceți ci încercați să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
campaniei împotriva Persiei. Conducătorul ei era Patrona Halil, "un fost vînzător de haine la mîna a doua și maseur la o baie turcească"; alte persoane aflate în fruntea revoltei erau "vînzători de haine vechi, vînzători de legume și ajutori de chelneri de cafenea."28 Curînd însă, mișcării i s-au alăturat unii membri ai clasei guvernante, care erau împotriva lui Ibrahim și a suporterilor lui și care au preluat de fapt conducerea acesteia. Mulți dintre ei făceau parte din ulema, din
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cumva să vadă colegii mei. Să nu se simtă discriminați. Am pipăit folmotocul pe drumul dintre mâna părintelui și buzunarul pantalonilor. Și mi-am zis că m-am scos. Era un teanc de bancnote serios. Am mulțumit, așa cum face un chelner care ia un bacșiș gras, și, cum am ieșit din curtea bisericii, am numărat captura. Erau zece bancnote de zece mii de lei. Zece bancnote nou-nouțe. O frumusețe de bancnote. Și mi-am adus aminte că există un obicei, atunci când chemi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gândi. Cursurile de tip: „Cum să...“ nu le pun mintea la contribuție nici un pic. Cum să stai la o masă de afaceri, cum să ții furculița. Parcă ar fi o facultate pentru stewardese, pentru însoțitoare de zbor. Cum să țină chelnerul șervețelul. Mă revoltă la culme abordarea asta destul de trivială, care nu ia în calcul că un obiect nu e un simplu obiect, n-are doar o funcție utilitară. Vă rog să mă credeți. O bancnotă nu e o bancnotă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lanci. Noi râdem de nu mai putem la inovațiile lui lingvistice, adaptările astea ale lui. Cam ăsta e dialogul pe care îl poți avea cu Stroescu. - Pe vremuri, nu țineți voi minte, mergeam la o cârciumă unde îl cunoșteam pe chelner. Eram obligați p-atuncea să luăm și ceva de mâncare. Adu o măslină. E mâncare? E! După aia, avea special pentru noi o farfurie cu felii de pâine cu salam. Le aducea la noi, să avem o justificare. După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu automobilul ei de casă, unul din cele douăzeci de automobile ale Bucureștiului din acea vreme. A câștigat parale multe prietenul Geacă cu comerțul lui de plăceri pentru pântec și pentru subpântec. și câștigau parale multe „directorii“ lui de local, chelnerii și picolii, orchestranții și dizeurii și, cel mai puțin, mult mai puțin dintre toți, câștigau bietele femei „artiste“, Încheindu-și mai toate cariera ca an treprenoare ale toaletelor acelorași loca luri și În mici traficuri de antremeteuze de cocaină și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
puțin, mult mai puțin dintre toți, câștigau bietele femei „artiste“, Încheindu-și mai toate cariera ca an treprenoare ale toaletelor acelorași loca luri și În mici traficuri de antremeteuze de cocaină și heroină, sau, mai modest, de „Olla Gumi“. Cunoscutul chelner Apostol de la Continental, prietenul melomanilor, al pictorilor și al colecționarilor de artă, posedă și astăzi - când toată lumea a renunțat la acele lucruri superflue În viață constând, mai ales, În cărți frumoase, tablouri și covoare - cea mai bogată discotecă, pe care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ascultat documentare unice, discuri cu Înre gistrarea instru mentiștilor și cântăreților celebri din ultimii douăzeci și cinci de ani, și unde am admirat bogata lui colecție de tablouri, unele de rară calitate și cu valoare de pinacotecă. Este agoniseala Înțeleaptă a acestui chelner priceput În meseria lui, ca și În muzică și pictură, corect, afabil și cu maniere alese, bun soț și părinte, a cărui candidatură gândeam să o propun odată la Premiul de Virtute al Academiei Române dacă virtuțile sale proprii n ar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]