2,820 matches
-
preocupat noroiul acela cu vârful toiagului. - Las-că și cu guvernanții ăștia. De fiecare dată când sunt aleși, imediat după alegere, primul lucru care-l fac este acela că-și măresc lor lefurile. Halal, corb la corb nu-și scoate ochii. - Cică, începu altul, la începutul lumii, Dumnezeu, pupa-i-aș mânuța ceea sfântă, a adunat câte un reprezentant al tuturor popoarelor, ca să dea fiecăruia câte ceva. Și a venit și rândul spaniolului. Acesta îi spuse Atotputernicului: "Doamne, ai dat fiecăruia cum se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vrut să-i taie mâna dreaptă și să-l arate prin târg cu catastiful de gât. — Și? — Au sărit sfinția sa și finul meu, Constandinul Stancăi, și l-au apărat. Au plătit și paguba la visterie să se șteargă vina. — De ce? Cică Ilinca ne-a fost soră și facem neamul de râsul lumii. Acum vodă l-a băgat la popreală și vrea să-l spânzure. Ieri după vecernie a fost Stanca pe aici. Un cot al spătarului îl făcu pe marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pirostriile pe cap. Zis și făcut. Soacră-sa, mieroasă, că era moldoveancă, „hai Ruxăndiță, dăți matale vălul jos, că aici-i Moldova nu-i Stambul și nu trebuie să-ți ferești ochii ca la turci.” Dar Ruxandra, nu și nu, cică îi este rușine. La cununie tot așa gătită și legată peste obraz s-a dus. Târziu după nuntă, când a rămas vodă Alexandru singur cu nevastă-sa de-i zicea lumea doamna Ruxandra, fata și-a scos vălul. Lumină era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantine, ce semn să fie? Vodă Alexandru când a văzuto atât de slută i-a făcut viața așa fel că Scarlatos a fost bucuros să-și ia fata înapoi, despărțită, și s-o așeze în palatul ei din Fanar. Acolo cică ar fi găsit-o Mavrocordatul, tatăl exaporitului, de-a luat-o pentru banii ei. — Mă gândeam că e un fel de semn... Vezi tu, Marico, tot ce vine de la Stambul, pentru noi ăștia de dincoace de Dunăre, vine de la împărăția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au trimis scrisorile noastre la Istanbul. Era să-mi pierd capul. Am plătit o sută de mii de taleri în aur ca să le cumpăr îndărăt. Și acum, tot făcătura lui Stoico cu generalul Veterani, care îmi oprește toată solia că cică nu poate lăsa să ajungă pe oricine la împărat la Viena. Auzi, aga Bălăceanu, ginerele meu, Iordache coconul, fratele meu și nepotul meu, Șerban, sunt oricine pentru excelența sa generalul Veterani. Oprește solia, de a trebuit să-l trimit pe Brâncoveanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă Viteazul cu tătarii, șoptea un boier bătrân la urechea altuia. Da, știu, dar înțelesesem că ai noștri n-au pierdut aproape nici un ostaș, de ce zice vodă că e locul sfințit? întrebă celălalt în șoaptă. — Sfinția sa a spus, nu vodă. Cică e sfințit cu sânge omenesc. Cântare după cântare, lumânările arzând tremurat și palid în strălucirea luminii soarelui, mitropolitul nins și încovoiat de ani - i se păreau doamnei că toate zidesc un fel de scară pe care să se ridice rugăciunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pașalele și seraschierii care-i trebuiau, - tot omul lui vodă i-o fi spus care sunt aceia, - îi cumpără cu aur greu rusesc și brâncovenesc și gata treaba. Țarina îl scoate într-o caleașcă pe țar și pe Cantemir ascuns cică sub fustele ei, și se îndreaptă spre Iași. Tătucul rușilor, nădejdea tuturor creștinilor din împărăția padișahului, fuge ținându-și cuvântul: îl ia cu el pe Toma Cantacuzinul, marele spătar al Valahiei, nepotul meu din partea fratelui Matei, pe Dimitrie Cantemir și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era încă vodă, despre cai năzdrăvani, despre Bălăceanu Ușurelul cel care făcuse drumul de la București la Iași într-o zi și o noapte, călărind fără odihnă din poștă în poștă, mai, mai să omoare caii în galop, despre Mazepa care cică s-ar fi papistășit, cum ar fi fugit Dumitrașcu Vodă Cantemir în fustele țarinei Caterina, despre o ibovnică a țarului Petru care era măritată cu un oștean și când a întrebat-o țarul care din plozii pe care-i născuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
totul cu bani. Nu este sultanul nebun să renunțe la atâta haraci și atâtea daruri. — Taică, să lăsăm joaca. Toți boierii, dorobanții și muzicile sunt în dealul Văcăreștilor să-l întâmpine pe imbrohor. Bine faci că te îmbraci așa frumos. Cică ar fi trimis de la mânăstire de la Sfântul Ion grecesc un popă. Ar fi auzit că am fi bolnavi și au trimis să ne împărtășim. Așteaptă la ușă. Păi nu suntem bolnavi. Ne împărtășim de Paști. — Unde? — Cum? Nu apucăm Sfânta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu aurul, asta este. Spătarul nu mai asculta, vorbele comesenilor se încrucișau peste el, gândul purtându-l în imagini la Mogoșoaia. Era liniștit pentru că știa că ispravnicul cel bătrân are grijă de palat, deși umblau vorbe că ar fi nebun. Cică în fiecare dimineață, când răsare soarele pleacă pe lac cu o luntre și stă așa, se tot uită spre palat... I-ar spune și lui neica Dinu, dar nu poate. I-ar spune că Brâncoveanu nu a fost un domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fecioară Pe nemții cu plumb doboară La Mărășești? să-nvețe Că "Pe-aicea nu se trece!" (Ecaterina Teodoroiuă b) Strigau țăranii "Vrem pământ!" Când Înarmați cu furca, Pomit-au toți, sub jurământ Să-nlăture "năpârca" (Răscoala din 1907) că Fost-a cică domn viteaz, Lui Sinan Îi zrobi oștirea Și-a trecui munții Caipați Să facă Unirea. (Mihai Viteazul) 6. "Povestirea În lanț" Pentru ca elevii să Învețe să vorbească liber, fără prea multe Întrebări, se folosește acest joc la orice lecție dorim
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
mă lege de Zaharia Stancu o strânsă prietenie literară când loviturile îndreptate împotriva lui aveau să-l domolească și să caute sprijin în generațiile tinere, să-l facă mai înțelept). Să vedem mai departe, mi-am zis eu atunci râzând. Cică "fuioare de fum scoteau pe nări telegarii". Zic "telegarii" e formidabil de bine zis și încep să citesc cartea și intru în miezul ei. Dau peste o scenă în care țăranii erau puși să culeagă via boierului cu botnițe la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vin? - Urci spre Rond cu tramvaiul... Și îmi explică de unde pot lua tramvaiul și cum de la Rond mai aveam doar două stații... - Vino pe la mine duminică, zise. - Am să vin... Tac-tău e supărat că te-ai însurat așa repede. Cică trebuia să-ți faci mai întîi armata, să-ți faci un rost și pe urmă... - Mi-am făcut un rost... Am carnet de șofer, câștig bine și nevasta lucrează și ea într-o cofetărie... Acum e însărcinată! - Tocmai, zic, o să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și nu mai vorbi prostii. Totuși se gândea la ceva. Își lăsă fruntea în jos și șopti: - Ăștia omoară lumea!... Într-o zi au venit și au luat un jidan de la noi din bloc, un doctor... I-au luat apartamentul. Cică l-ar fi omorât acolo la pușcărie... Barmanul de vizavi, un prieten de-al meu, povestea că un prieten al patronului, tot jidan, cu un magazin mare, au intrat peste el în birou și cu pistoalele în mână l-au
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răspunse, se feri. Păstra încă pe chip urmele spaimei prin care trecuse în acele zile, se uita într-o parte, nu întru totul sigur că primejdia nu-l mai pândea și n-avea să fie și el prins și închis. Cică la U.C.B. îl chestionaseră: "Ai fost legionar?" "Am fost!" "Ai luat parte la rebeliune?" "N-am luat." "Te angajăm, dar dacă se dovedește că ai luat, dacă te caută armata, nu răspundem." Armata ne căutase și pe noi în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu criza, este de rău! Am auzit că vor să ne ia din pensii, ca să Îi ajutăm până le-or trece criza! Doamne, maică, da’ ei nu au bani ca să se vindece de criză? Tot noi să le plătim spitalizarea? Cică s-au Împrumut de la unul, FMI, și acum joacă precum spune ăla. Maică, eu și cu tac-tu avem pensie mică. Dacă ne mai ia 16% din ea, nu mai rămânem cu nimic. Noroc că avem gospodăria noastră. Păi, dacă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
săptămână. - Da’ oare la Biserică merge? - Ce să meargă, n-auzi că nici cruce nu-și fac. Lucrează duminica și stau de vineri noapte până duminică dimineață în casă. - Tu știi că nici carne de porc nu mănâncă, auzi, fa, cică e spurcat. Ptiu, spurcat o fi el și cu pocăiții lui, cine i-o fi adus aici. - ș-auzi una, cică umblă vorba că ar mai căta și alți nărozi ca dânsul, să-i ia la pocăială... - Da’ ce crezi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de vineri noapte până duminică dimineață în casă. - Tu știi că nici carne de porc nu mănâncă, auzi, fa, cică e spurcat. Ptiu, spurcat o fi el și cu pocăiții lui, cine i-o fi adus aici. - ș-auzi una, cică umblă vorba că ar mai căta și alți nărozi ca dânsul, să-i ia la pocăială... - Da’ ce crezi, că nu s-o găsi un prost or doi? - Fa, da’ Tinca, Tinca ce zice, da’ Vasile? Toate vorbele satului îi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
s-a dus, ăla din sus cu trei copii și care muncește cât ar ara o muscă. - Apoi, pentru niște boarfe și o bucată de pâine îți vinzi sufletul? - Da’ și nebunu ăla de Gică a lui Tomoaia, și ăla cică și-a făcut loc pe acolo. - Apoi cred că pentru una din drăcoveniile alea mari ale pocăitului. Ai văzut ce ochi au? Îmbrobodite, îmbrobodite, da’ sticlă au ochii și le fuge ca mărgeaua. - Apoi, din toți, ăla mic ce mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Era aici, așa la cap în dreapta lovită, da’ cu săcurea o dat... - Era în tot locul sânge. Apoi, dacă i-o dat două cu toporul... - O dat în ea, o avut un par și o tăiet-o apoi cu lama cuțitului, cică o dat și cu barda... - Ei, acum ce să faci, Dumnezeu să o ierte... Lumea însă a vorbit, dar nu a venit la înmormântare. Nici cei ce o plângeau, nici cei ce îi erau neam. Polixenia s-a trezit după
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ne-a fost ușor... Iată că semnarea acordului cu FMI-ul ne dădu prilej de bucurie și poftă pe șoseaua gâtului. Când ne-o fi mai rău, ca acu’ să ne fie, mă! I auzi, tată, cum le zice Romica, cică ursitoare, ursitoare, m-ai lovit unde mă doareeeeee... Că la toți le-ai dat cu caru’, numai mie cu cântaru’... Cocoșul cârciumarului, ținut În grădină pentru că dă bine la imagine, se Înfoaie la zorii de ziuă și Își Îndreaptă - orgoliu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se regăsească. Am vorbit și cu popa, a trecut pe la noi cu treburi de-ale lui, spirituale, și l-am invitat la o țuică. Eu am băut tot vin, normal, că nu mă spurc, da’ popa e om deștept. Și cică să faci ce zice, nu ce face el. Și el a zis că omenirea stă pe un butoi cu smoală, din care rânjesc numai drăcușori care agită pașapoarte cu cipuri biometrice. Bă, când a zis popa vorba asta mare parcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Se duce lumea la biserică așa, ca și cum s ar duce la piață. Nu mai e credință, bă, e modă, e trend, cum zice fi-miu, că să vezi ce pun cureaua pe el, n-a trecut peacas’ de trei zile, cică Îi citește prietenei din evanghelia iubirii. De-o veni aia mică și fițoasă cu burta la gură, Îi dau numai cu Duhul Sfânt peste ochi! Ploieșteanu cântă despre viață din boxe și câteva vrăbiuțe se joacă În streașina cârciumii. Mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că le-a tăiat enelul curentul. Să se calce În picioare, nu altceva! Popa n-avea chef de slujbă - o repetă În fiecare an, s-o fi plictisit! -, nici n-a vrut să dea drumu’ În incinta bisericii la enoriași, cică porțile trebuie deschise musai la oră fixă. Păi ce, mă, Isus Învie la oră fixă, fiindcă așa vrea popa? Stă lumea la intrarea În curtea bisericii ca la magazin, când bagă ăia reduceri. Nici nu-i mai dau țuică. Boxele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
halba cu bere, pe trei sferturi golită, și o dă peste cap. Patroane, Încă două aici, la noi, că și la Gicu a fost halba spartă, iar lu’ Șpriț nu-i mai da tămâioasa lui că face urât la băutură, cică e brânza pe bani și nu mai face la nimeni cinste. Aș vrea s-o văd și pe-asta! Gicu râde cu gura până la urechi. Las’ că dă el un rând, două, că trebuie să facă și cinste. Nu facem
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]