2,405 matches
-
trăim. Dimpotrivă, în cea mai mare parte a timpului trăim bezmetic, cu ochelari de cal și pe trei sferturi îngropați în noi înșine. Oamenii de care ne atingem în treacăt, de care uneori ne lipim, dar cel mai adesea ne ciocnim rareori devin pentru noi la fel de vii ca noi înșine ; furați de mișcarea propriilor rotițe, rareori sîntem atenți la mersul rotițelor lor. și aici intervine arta. Ca și divertismentul evazionist, arta ne scoate din noi înșine, dar nu pentru a ne
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întunecată de apă care crește ca o pată între cheiul italian și flancul vaporului ce se desprinde de el. Tot așa, atunci cînd vaporul se huțupește să reziste unei furtuni, nu-l vedem din afară ; rămînem înăuntru, unde pasagerii se ciocnesc de toți pereții și unii de alții de parcă ar fi bătuți cu telul de un bucătar uriaș. Ralantiul eternizează chinurile lor ; parcă ne-am uita la schingiuiții din infern. După furtună rămîn cu toții pe unde au căzut și ascultă gemetele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
încearcă comercianții să vă păcălească, atunci ce-ați realizat, ce ați făcut ? Cam la asta, am înțeles că doreați să aflați un răspuns; am mai multe să vă spun, dar timpul nu-mi permite, trebuie să mă întorc la școală. Ciocniră din nou paharele, urându-și multă sănătate, iar profesorul încheie : „Așa că să ne vedem sănătoși, și cu altă ocazie, vom mai discuta, dacă veți dori. Ca și la intrare, cu aceeași fermitate și siguranță în mișcare, ca și în vorbire
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îl eliberează. Mulțimea creează în jurul său spațiul necesar ca nebunul să își focalizeze privirea. Ale- gerea nu este rodul hazardului, ci o formă identificare cutumiară care circumscrie ritual scenariul. Nebunul alege casa lui Zibal și îi ucide soția și copilul ciocnindu-le capetele „ca pe două ouă de Paște”. Comparația face parte din secvența rituală a sărbătorii creștine. Nebunul se face mandatarul unei ingerințe rituale prin care familia lui Zibal este oferită ca jertfă, drept țap ispășitor în cadrul sărbătorii goilor. Sensul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
el, dar și pe ceilalți. Al patrulea exercițiu: după ce am cercetat spațiul scenic, ne-am grupat din nou doi câte doi. Unul cu ochii închiși pornește să exploreze, fiind secondat de partenerul care cu grijă ne păzește să nu ne ciocnim de obstacole, să le ocolim. Acest exercițiu presupune o încredere nemărginită în cel de lângă tine. Ultimul exercițiu: de data aceasta toți, cu ochii închiși pornim prin scenă căutându-ne partenerul pe care l-am cercetat în primul exercițiu. Când ne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o recepție, la care trebuia să rostească un cuvânt de felicitare și cele cuvenite pentru noul an Vasile Gliga, adjunct al ministrului de externe, ce coordona și problemele de presă. Oratorul întârzia peste "sfertul academic" și invitații erau nerăbdători să ciocnească paharele cu șampanie, așa că directorul general Agerpres, N. Puicea, a luat inițiațiva tăierii nodului gordian, neștiind de fapt ce se întâmpla cu colegul de la externe: "Stimați oaspeți, întrucât domnul Gliga este țintuit la pat de o gripă rebelă, ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și excelent inginer. Am plecat spre Viena, comandantul făcând un frumos rondou la Giurgiu și eram precum "Titanicul" la prima cursă. Ca și pe "Titanic", totul a mers bine în prima parte a călătoriei, apoi survenind dezastrul nu ne-am ciocnit de un aisberg, ci de vechea noastră cunoștință, podul de la Novi Sad. S-au rabatat coșurile, s-au făcut tot felul de manevre, podul rămânea mereu cu 5 centimetri mai jos decât puntea. Dezolat, i-am anunțat pe ministru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înaintea unui post la Londra, Paris, Roma sau Madrid, încolțise ideea că dacă le-am dat vila trebuia s-o și decorăm cu piesele necesare aduse prin ambasadele noastre, lor revenindu-le sarcina doar de a tăia panglica și a ciocni cupa de șampanie. Am fost mai explicit și le-am dat un termen, în cadrul căruia trebuiau să se apuce de treabă, altfel splendida vilă urma să se transforme în "Casa de cultură afro-arabă" sau "Casa de cultură a Asiei". Încetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
După plecarea ultimilor invitați (aceștia sunt de obicei persoane din emigrație, pe care la un păhărel de țuică îi prind amintirile și nostalgiile), am rămas să ne sărbătorim noi între noi. Am mulțumit tuturor pentru excelentele prestații și apoi am ciocnit pentru România și pentru cei de acasă. Ne-am retras mulțumiți cam după două ore de discuții și voie bună. A doua zi am întocmit informarea despre desfășurarea recepției pentru MAE și ambasadă și mi-am reluat vizitele protocolare. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde pregătisem totul pentru Revelionul nostru, am lăsat de pază portarul și administratorul și ceilalți, cu două mașini, ne-am deplasat la Copacabana, unde avea loc spectacolul. Cu câteva ore înainte de plecare, ne adunasem cu toții în salonul mare și am ciocnit câte o cupă de șampanie la ceasul când începea Anul Nou acasă, respectiv cu 6 ore înaintea celui brazilian. Autoturismele noastre având număr diplomatic, ne-am strecurat prin puhoiul de mașini, ajutați și de polițiștii amabili, și am ajuns pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
toate etapele carierei medicale, fiind, la data primirii în Academie, director general al Serviciilor Universitare, șef al Departamentului de Urgențe Medicale, profesor universitar, șefă a Departamentului de Toxicologie. La încheierea festivității, i-am oferit florile, am felicitat-o și am ciocnit o cupă de șampanie. I-am transmis peste o săptămână o invitație la un dejun la Sheraton și cu acest prilej am discutat mai multe, inclusiv despre Maramureș și Moisei. M-am bucurat că România poate să dea și academiciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a întreprins turnee de succes în America Latină, SUA, Franța, Italia, Spania, a turnat filme la Hollywood și avea să dispară carbonizat pe Aeroportul Medellin din Columbia la 24 iunie 1935, avionul cu care urma să decoleze ieșind de pe pistă și ciocnindu-se frontal cu un alt avion. A fost înmormântat la Buenos Aires, în cimitirul "Chacarita" și se spune că la funeralii au asistat nu mai puțin de 50000 de persoane. Deși unii biografi îi contestă nașterea în Uruguay, mutând-o inclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deplasare la Viena și i-am sugerat să meargă și la București ca să ne cunoască orașul (pe atunci nu era chiar așa dărâmat) și primarul și să semneze documentul. Am informat MAE și Primăria și așteptam întoarcerea Doamnei pentru a ciocni cupa de șampanie. Cum întotdeauna am controlat acțiunile în curs de realizare pentru a nu avea surprize, cu două zile înaintea sosirii viceprimarului uruguayan la București (plecase deja la Viena), am sunat la serviciul relații internaționale al Primăriei, unde directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ce, dar explicația pe care mi-am dat-o singur a fost că astfel știa el să scape de cenzură. „Montajele“ lui abstractizate Îi puneau În Încurcătură pe politrucii neechipați să facă legături subtile. În tren, reîntorcându-ne spre țară, ciocneam ouă de Paști, și, odată cu Învierea, simțeam În noi o renaștere: vibrația Sfintelor Sărbători se prelungea În sentimentul născut din Întâlnirea cu acești căutători teatrali mistici, deghizați În comuniști militanți polonezi. Și prin Grotowski l-am descoperit mai târziu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să coboare sprinten scara, În timp ce ea urca greoi și se oprea gâfâind astmatic la fiecare zece trepte (căci micul lift hidraulic al casei noastre din St. Petersburg refuza În mod constant și destul de jignitor să funcționeze), Mademoiselle susținea că se ciocnise de ea intenționat, o Împinsese, o doborâse și parcă-l și vedeam călcând În picioare trupul ei lungit pe jos. Pleca de la masă din ce În ce mai frecvent și desertul pe care-l rata era trimis diplomatic după ea. Din camera ei aflată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat de Maurice Vânătorul de mustangi (eșarfă stacojie, pantaloni de catifea ferfenițiți, sânge fierbinte de irlandez), un tânăr geambaș care era de fapt un baronet, Sir Maurice Gerald, după cum va descoperi emoționată mireasa lui, la sfârșitul cărții. Asemenea emoții false
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stufoase, din zâmbetul fin, ironic, blajin totuși, dar, mai ales, din vorbele lui de duh și din inima lui mare, deschisă. Veni, vidi, vici, spune Țamblac hohotind. Ștefan îi șoptește ceva, coboară din tron, se așază alături, pe treaptă, și, ciocnind, râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-l mustră în șoaptă: Inegalabilul meu Domn s-a cam întrecut din "împărtășanie". Ștefane, șăzi binișor... Se uită lumea la noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
drag: Unchiule, mare iubăreț mai ești! Ești "vesel" pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată... Am ciocnit cu Ștefan... "Olecuță", pentru sănătate. Și pentru izbândă! Și pentru dragoste! A fost o zloată... V-ați "împărtășit"... Dar de spovedit? Cele păcate le-ați mărturisit? Uite, vezi, am uitat. La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Crăciun, 1986”, ca să nu uit pentru ce îmi notasem data exactă a eliberării liderului Congresului Național African. Ca și cum aș fi putut să uit cât de mult mă dezamăgise, în acea seară de Crăciun, amicul care ne invitase la el să ciocnim un pahar de vin de sărbători! Totul a fost perfect până nu a venit vorba despre un eveniment recent, mult comentat în acel sfârșit de an: permisiunea acordată, în urma unui celebru telefon, academicianului Saharov, deportat la Gorki, de a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Petrică, el era plătitorul, decontul făcându-l mereu fetele domnului Abrumcic. Mâncam dar ceva nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai când ciocneam un pahar de vin roșu, cabernet sau merlot, auzim tropote de cai și clopotele pompierilor amestecate cu muzica din restaurant. Petrică iar sare la ușă, iese, și se întoarce vesel: Arde, fraților, arde, arde, arde! Să bem și să vină
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și excelent inginer. Am plecat spre Viena, comandantul făcând un frumos rondou la Giurgiu și eram precum "Titanicul" la prima cursă. Ca și pe "Titanic", totul a mers bine în prima parte a călătoriei, apoi survenind dezastrul nu ne-am ciocnit de un aisberg, ci de vechea noastră cunoștință, podul de la Novi Sad. S-au rabatat coșurile, s-au făcut tot felul de manevre, podul rămânea mereu cu 5 centimetri mai jos decât puntea. Dezolat, i-am anunțat pe ministru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era "bine crescuți"; poate asta intriga, că erau bine crescuți. "Avântul local" relata: "ieri, 9 august 1927, la orele 13.00 vis â vis de Farmacia Timus s-a petrecut un grav accident automobilistic. Mașina nr. l.N s-a ciocnit frontal cu mașina nr. 2.N. Aflându-se în timp util la fața locului, reporterul ziarului nostru, dl. Mișu Segalovici, putem informa onor cititorii că conducătorii (sic) vehiculelor antrenate în groaznicul accident, dnii I. Martin, șoferul automobilului nr. 1, proprietatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Românilor va avea ca piatră de temelie credința legionară și ca ciment de unitate sufletească înălțătoarea lor jertfă. N-am încercat, în aceste pagini care s-au înmulțit dincolo de dorința mea, să fac considerații asupra doctrinelor politice ce s-au ciocnit în ultimele trei decenii, inclusiv aceea legionară și cu atât mai puțin asupra programului nostru, deoarece, pe de o parte, aș fi fost dus prea departe de firul acestor mărturisiri, iar pe de altă parte ele sunt în genere bine
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în interesul patronilor și angajaților să vândă o gazetă. Uneori o fac pariind pe delațiuni ca voluptate a unor comentatori, pe deliciul de lectură al unor cititori sau pe dreptul la liberă exprimare. Legal, aceste interese, plăceri și drepturi se ciocnesc de dreptul persoanei la o imagine demnă și de interzicerea calomniei în Codul Civil. Moral, interesele și drepturile ziariștilor și patronilor se ciocnesc de dreptul cititorilor la informare corectă. Părerea mea este că nici un fel de climat moral nu se
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]