13,496 matches
-
un pic altfel decât ceilalți. De pildă, obișnuia să iasă în fața blocului, în "țarc", într-un costum curios, de o culoare gri-deschis, cu dungi late și negre. Avea și o bonetă, în același ton, în vreme ce în picioare târa niște papuci ciudați, cu talpa din lemn. Vreau, zicea Onuț, să nu pierd contactul cu atmosfera de "acolo". Când mă duc iar la ei, vreau să am acomodarea făcută. La urma-urmei, m-aș duce și cu recuzita mea, de ce să oblig statul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scara blocului ziceau că m-a luat de prost, pentru că oricum nu pricepeam ce este în apartamentul lui nea Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mie îmi povestea despre gagici, eu eram singurul lui poștaș secret care ducea parole la domiciliul doamnei Valy, nevasta băcanului din colț, care mă plătea generos și nu mă lăsa să plec până când nu repetam de foarte multe ori răspunsul ciudat, criptat desigur, și aproape că tremuram ca insul acela din fabula lui Esop, ca să nu încurc limba de pasăre cu limba de vacă, dar de fiecare dată Ucu era mulțumit și mă plătea și el, nu așa de generos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unde un psihanalist de serviciu mi-ar fi putut vindeca, probabil, zvârcolirile. Încep să mă simt ciudat în lumea aceasta în care nu-mi lipsește nimic dar, paradoxal, îmi lipsește totul. Am devenit, mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acum, obligată de această desăvârșită personalitate morală, Moartea, spune adevărul. Merită, spunea puștanul de mine, să trăiești toată viața purtat în șuturi, pentru a savura o asemenea clipă de glorie. 8 Nu încape nicio îndoială, Z: omul este cea mai ciudată ființă. Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea că nu există libertate mai mare decât "învoirea" de a părăsi, pentru câteva zile, România? Acum, când putem alege să trăim oriunde, jinduim la domestica tihnă a locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Libertatea nu este liberă"... Cred că dacă aș avea îngăduința divină de a zămisli o lume după principiile mele, n-aș fi mulțumită nici de acea lume, de efectele libertăților ei. De aceea zic mereu că omul este cea mai ciudată ființă. Sunt atât de liberă, încât știu că pare absurd mi-aș dori să am un stăpân. Dar uite: în secunda în care un om mi-a spus că viața mea este controlată, cenzurată, fișată, m-am revoltat organic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
artă în care, cu siguranță, și Freud ar fi fost un novice. Atunci a început să prindă rădăcini în mine respectul pentru carte. Auzeam: "4 de cupe!" Trăgeam cu ochiul către carte: o sfântă, un măgăruș, niște animale, patru pahare ciudate, copaci, un prunc de sfânt aruncat într-un nor și liniște de mormânt... Of, of, of, of !: plictiseală și numai plictiseală, asta spune roata. Dar la ce să te-aștepți pe vreme de ploaie mocănească, în acest cartier de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în unele orașe în care am prieteni dispăruți, mă fac luntre și punte ca să ajung la ei, în cimitir, pentru a le lăsa o floare la căpătâi. Pentru mine, tu ființezi într-un fel de cimitir migrator, ești un dispărut ciudat, așa că, și dacă aș vrea să-ți pun o floare lângă cruce, ar fi greu să te găsesc. De aceea-ți scriu... Mă amuză faptul că, fără să vreau, aflu de la diferite cunoștințe, de prin ziare sau de pe net mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept, inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul. Atunci am înțeles că nu mai era nimic de făcut. Mi-ai sugerat că nu merită să consumi puterea magică a ierbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înțeles că aș putea fi chiar om. Cânta Milică, la două sute de metri după ce dădeai colțul școlii, de ți se rupea inima. Era așezat pe un scăunel, avea pălăria răsturnată lângă el și ținea vioara la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori, ca să-l aud cântând. Și tare mai eram dezamăgit, atunci când Milică nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
s-o cumpăr, ca nu cumva s-o stric. Într-un rând, de ziua mea, mama m-a dus de mânuță lângă acea vitrină și mi-a zis, toată numai zâmbet: Hai s-o cumpărăm!" Am refuzat. Era un refuz ciudat. Mama crezuse poate că nu-mi mai plăcea. Dar eu eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era teamă că, dacă o ating, voi rupe toată vraja dintre noi. Într-o zi, fluturele a dispărut din vitrină. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
m-au ajuns acordurile de vis ale lui Milică. Scosese vioara și îmi răspundea. Am dat să mă întorc, dar glasul binevoitorului de dinainte a fost ferm: "Hai, du-te-n mă-ta, că-s sătul de tot felul de ciudați!"... Milică a zâmbit, cum numai el știa s-o facă, și a continuat să cânte... 24 Nu mai sunt singură în Little Cayman. M-am trezit în poartă, la Frații Grimm, cu un superb cal însoțit de un alai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ar trebui ca slujba mea să se învârtă numai în jurul lui!... Fie, Antu, dar trebuie să ai grijă și de pisică... Mă plimb cu Molly, conversez cu pisica și, din când în când, iau lecții de echitație de la un spaniol ciudat rătăcit prin insulă, care, de fiecare dată când calul calcă pe vreo piatră mai mare, intră și el în panică: "Vai, să nu pățească EL-Zorab cum l-am botezat eu ceva!" Nu l-am văzut însă niciodată pe spaniol disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vor fi de acord finalizarea lucrărilor la capelă, după proiectele existente. Tot el s-a ocupat, de la distanță, de înmormântare, a făcut rost de preoți de-ai dumneavoastră, de cioplitori în piatră, de tot felul de albume pentru înfloriturile acelea ciudate săpate în lespede, despre care se zice că sunt ca pe la lady acasă... Omul ăsta, mister, repet și mă scuzați, dacă sunteți cine cred eu, fostul soț chiar a iubit-o cu adevărat pe lady... Și iar au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
felul de prostii. Atâtea veri petrecute împreună și nu ne-am văzut de atâta timp! Îți vine să crezi ? Și ni s-au intersectat viețile cât am fost acum plecat. Ne-am întâlnit și am încercat să recuperăm timpul pierdut. Ciudate sunt căile destinului! Într-adevăr. Cine ar fi zis că tu te-ai fi căsătorit, și ce surprins am fost să aflu că ai și un copil, o prețioasă fetiță de numai un anișor. Tu care erai un crai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
locului o clipă, pentru a fi sigură că vreau lucrul acesta. Amélie apăru pe coridor și mă văzu. Cu toate că o văzui cu coada ochiului, bătui de trei ori în ușă și intrai. Angi nu dormea. Lumina lămpii îi descria umbre ciudate pe față. Stătea lungit în pat, cu un picior îndoit în sus și cu mâna sub cap. Ținea în cealaltă mână o carte. Nu spuse nimic, însă mă privi întrebător, sfidător parcă. Încuiai ușa și ocolii patul până ajunsei in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și deodată (it strikes me) îmi vine în minte faptul că și în visul meu, chiar după ce m-am ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a ajuns aici? Îi trântii ușa în nas. După o noapte în care îmi impusei să mă gândesc cu calm, luasem hotărârea de a ne vedea din nou. Îi dădui un telefon (în veni în minte piesa "The call", BSB, ciudată și ea). Alo? Te deranjez? Eu sunt, Anca. Nu, îmi face plăcere să te aud. Pot trece pe la tine? Sigur, când? Acum. Noaptea era rece. Întunericul beznă îmi diminua simțurile. Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și alune: ,,This may sum pretty foolish..." Toate acestea pe melodiile (și respectiv videoclipurile ce îmi veneau în minte) "Funeral of hearts", "The Sacrament" (Him) și "Come into my world" (Kylie Minogue), ce mă fac să mă gândesc, în mod ciudat, la copilăria mea, și într-o Românie înstelată. El este atrăgător, blonduț, de înălțime potrivită, suplu, puțin peste 30 de ani, (este tocmai bărbat), are fruntea înaltă și poartă o cămașă bleu. Ieșind pe culoar conversăm nimicuri. Aflu că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fața. Știai că sunt eu. Nu eram sigură. Ei, acum poți fi sigură. Și nu, nu vreau să-mi bat joc de tine. Însă nu pleci de aici până nu termin cu tine. Și ne petrecem după-amiaza într-un fel ciudat: eu în tensiune, el amuzându-se. Și când s-a nimerit să fim unul lângă altul, încerc să mă feresc, însă mă ia pe sus și mă trezesc cu fața în jos pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Odată le-a povestit un vis pe care-l avusese și care i-a îngrijorat. Se trezise mai devreme ca de obicei și Cecilia a întrebat-o: —N-ai dormit bine astă-noapte? — Am dormit ceva și am avut un vis ciudat. Se făcea că eram pe un coridor foarte, foarte lung și nu prea luminat. — Ce coridor? o întrerupse Alexandru care tocmai intra pe ușă să vadă ce face, înainte de a pleca la serviciu. — Îi spuneam Ceciliei ce am visat. Deci
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pună în gardă cu unele principii ale ei. De aceea i s-a adresat: —Matei, vreau să discut ceva cu tine. Suntem doi oameni fericiți datorită iubirii noastrte. Chiar dacă în cei trei ani de când ne-am cunoscut printr-o întâmplare ciudată, n-am fost alături decât câteva luni, plus aceste zile minunate pe care le trăim momentan, sentimentele noastre au rămas aceleași, chiar s-au amplificat. Acum că ne-am logodit într-un mod cu totul și cu totul aparte, având
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus 1, ce începe îndată să-ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]