8,186 matches
-
capătă formă ideală dar creierului nu îi mai rămâne oxigen ca să respire. Așa încorsetați devenim stresați, necomunicativi, așteptând cu disperare să rămânem singuri cu formele noastre voluptoase, în libertate totală. Vestea cea bună este că niciodată nu este prea târziu, ciudat să o spun chiar eu, dar realitatea este că dacă este deja prea târziu cu atât este mai puțin târziu, să vezi cine ești de fapt, pe cine ai ascuns ani de zile în identitatea ta, care este făptura mult
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
și să lase soarta să decidă pentru el. Urmând semnele plasate pe marginea drumului, astăzi, pentru prima oară de când se află aici, a decis să conducă spre micul orășel de pescari, aflat la poala muntelui. Oamenii de acolo îl privesc ciudat. Majoritatea barbati, cu priviri încruntate și guri strâmbe. El știe să arate dominanță, însă știe și că aici nu va funcționa. El a ucis, însă ei nu știu asta. În privirile lor nu pare decât un puștan, care, eventual, a
O STRĂLUCIRE IN ALASKA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363407_a_364736]
-
despre Doja - cf. SÂrg, 106), aparținând sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV, nr. 12 / 20 martie 1957 -, tot sub „titlul impus“, 1907, a publicat: Ce vis ciudat mă străbătu azi noapte... (cf. SÂrg, 61; poezia a fost reluată în volumul I din Ordinea cuvintelor cu titlul: Ardea spitalul - cf. SOrd, I, 85). După obținerea licenței în filologie, a fost angajat în postul de redactor la revista Gazeta
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
dar de la Mehar Hasim voi cumpăra câte ceva fiindcă știu că marfa lui e întotdeauna de cea mai bună calitate. -E foarte adevărat prietene ceea ce spui. Aurul are un duh al său căruia noi negustorii îi mai spunem - prințul nepăsării. -Hm! ciudat nume prietene. De ce i se spune așa? -Fiindcă aurul zdrobește orice, nepăsându-i de nimic și de nimeni prietene, spuse Hasim făcând un gest cu pumnul strâns. -Și crezi și tu acest lucru prietene? întrebă fariseul interesat. -Oh! Desigur că
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
prietenul său, bătrânul fariseu care nu mai era în viață, era tot timpul foarte bine informat și de ce n-ar fi fost și fiul său la fel? gândi el. Avea deci să acorde crezare celor spuse. -Poate ți se pare ciudat că mă interesez de acest Baraba însă am avut de furcă cu acest om acum mai mulți ani în urmă când el și oamenii lui mi-au prădat caravana. Și mai știu că înainte de a fi tâlhar acesta a făcut
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Bat clopotele. În aer plutesc rugăciuni și cântări duhovnicești. În suflet e pace, în ochi lacrimi iar în vâzduh bucuria îngerilor. Îi este foame, din scaoșă răzbate miros de zacuscă. “Cred că a fermentat de atâta căldură, are un gust ciudat dar totuși voi mânca puțin apoi arunc tot.” Vecernia s-a terminat. Grupuri de pelerini se îndreaptă spre cimitirul din deal. Unii se așează la rând pe băncile din ceardac. - Nici la trei noaptea nu se culcă părintele , șoptește o
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
câinele kînu (= kânu?) căci găsim un nume de plantă la Dioscoride kinuboila, iar la Apuleiu cinubula, corespunzător gr. kuon, lat. caniș < i.e. * kuen, acesta asemănător cu numele soarelui la turcici kün sau la indienii din America kin „soare“. Este foarte ciudat că japonezii au inu „câine“ adică acel kinu traco-dacic cu k- eliminat. Numele dacic reprezintă plantă mutatoare, împărăteasa, tidva de pământ, în germ. Hunds - kürbiss adică „al câinelui dovleac“. • Rus. sobaka pare legat de saba „soare“ în amerindiana. • Rus. suka
THE ORIGIN OF LANGUAGE. DOG ORIGINEA LIMBAJULUI. CAINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362400_a_363729]
-
pas cu p- eliminat. • în oromo (Etiopia) „câine“ e sare, ce seamănă cu soare și cu sare „soare“ în Kaipi, Toaripi, Papua N. Guinee. • nohoi mongol pare mai apropiat de naga „cer“. • sp. perro „câine“ rămâne cu etim. necunoscută. E ciudat de amintit dravid. beru „soare“ cu b/p și finic koira „câine“ cf. pari „soare“ în yupultepec, baure, pur, por, pară „foc“. • fără etimologie rămâne esk. qimmig „câine“. Adăugăm: warlpiri (Australia) maliki „câine“ cf. malkh „soare“ în cecena; în această
THE ORIGIN OF LANGUAGE. DOG ORIGINEA LIMBAJULUI. CAINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362400_a_363729]
-
dacă ar avea trei dinți lipsă și ar fi sașie. Parfumul bogat pe care-l pulverizează în spatele urechilor și la încheieturile mâinilor o binedispune puțin. Doar puțin, atât cât să aibă o vagă impresie că s-ar putea simți bine. Ciudat mai e omul! Pe drum, câteva emoții o încearcă, ca o anticipație a ceva frumos. Imposibil! Singurătatea devine și mai dureroasă atunci când vezi perechile petrecând împreună la trecerea dintre ani. Vede și câțiva tineri, copiii colegilor tatei. Face cunoștință cu
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
pe jumătate cufundată în întuneric, dansează câteva perechi. Cineva o apucă de mână. - Vino, dansează cu mine, n-am avut niciodată ocazia asta! Marcel dansează bine, dar îmbrățișarea lui i se pare mai mult decât ar fi trebuit să fie. Ciudat, totuși, se simțea bine! Un dans, două, apoi al treilea și al patrulea. La al cincilea, simți o sărutare fierbinte pe gât. Ridică privirea spre partenerul ei de dans. Ar fi recunoscut privirea aceea și dacă ar fi fost oarbă
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
educație nu dă roade, ci doar efecte negative, atât asupra individului cât și a societății, totuși continuă să o folosească. Din păcate sunt atât de înrădăcinate, încât nu se știe cum pot fi schimbate. Iar ce mi se pare mie ciudat încă... este faptul că poliția nu are arme de foc, sau alte arme defesive, ci doar un aparat cu electroșocuri, cătușe și baston... iar ei poartă... vesta anti-glonț!!! Există brigada specială, „cu roșu”, care are în componență bărbați cât un
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
și își auto-induce starea asta confuzională de agresivitate, de parcă ar fi un refugiu pentru ea. Nu știm dacă nu poate sau nu vrea să-și recapete rațiunea. Se comportă ca un nebun sadea, nu încape nici o îndoială, dar... e foarte ciudat... Nu am mai întâlnit un astfel de caz! Trecuseră cinzeci de ani de când Maria și David își uniseră destinele. Pe atunci, ea avea aproape 20 de ani, iar el cu cinci ani mai mare. Frumusețea ei remarcabilă o transformase într-
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul, s-a îndreptat imediat spre biblioteca fiului, nu atât spre a găsi în dicționar explicația, având senzația că se referea la el. Ciudat cuvânt, a găsit explicația: „Ceva care nu mai corespunde spiritului unei epoci”! Era convins că așa gândeau copiii nu numai despre el, cu toate că nu cedase niciodată în fața problemelor ridicate de vârstă. Ba mai mult..., pentru energia și implicarea lui în
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
ales Maria pentru untdelemn, dar milostiv fiind și Dumnezeu, din durerosul meu frământ, ce-ai rupt, al inimii și-al pâinii ce Ți-am adus la cină, mi-ai dat și mie să mă-nfrupt, ceva ce mi se pare, ciudat prin ne-nțeleasă preschimbare, cum aluatul meu gusta acum a trup de Dumnezeu și-a sânge de lumină. ULTIMA POSIBILĂ MINUNE „Caiafa, unul dintre noi I-a dat ideea ca de pe cruce să coboare, dar n-a răspuns, cred ca să facă
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
pe fereastra vagonului în goană trenului alternând între lumină și umbră. Era singur. Nu realiza dacă era realitate sau vreo farsă a visurilor. Nu se poate ca această necunoscută să dispară din viața lui ca și când nu ar fi existat. Ce ciudat cum se întâlnesc destinele. Până și în trenuri. A rămas sau va rămâne doar o amintire? Nici măcar nu-i aflase numele. A fost oare doar un vis sau totul s-a petrecut în realitate? Se spune că visele sunt doar
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul, s-a îndreptat imediat spre biblioteca fiului, nu atât spre a găsi în dicționar explicația, având senzația că se referea la el. Ciudat cuvânt, a găsit explicația: „Ceva care nu mai corespunde spiritului unei epoci”! Era convins că așa ... Citește mai mult „Bătrânețea nu ne face copilași, cum se spune;ea numai ne găsește încă adevărați copii” [Goethe]„Aduți aminte, când ești tănâr
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul, s-a îndreptat imediat spre biblioteca fiului, nu atât spre a găsi în dicționar explicația, având senzația că se referea la el. Ciudat cuvânt, a găsit explicația: „Ceva care nu mai corespunde spiritului unei epoci”! Era convins că așa ... XII. BERTHOLD-TELLU ABERMAN - TOAMNA - IARNA, de Berthold Aberman, publicat în Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014. Anotimpurile schimbătoare, asemănătoare vieții omului, le traversăm
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
și mă prindea în librărie, începea să strige: “Fetelor, a venit scriitorul. Cine vrea autografe ... ” Și cititorii pasionați, mulți dintre ei deja cu romanul meu în mînă, mă înconjurau să le dau autografe ... Odată mi s-a întîmplat ceva foarte ciudat. O doamnă stilată, fină, delicată, îmbrăcată toată în mov, mi-a întins cartea, mi-a spus că este doctor, i-am scris ceva și, cînd i-am înapoiat-o, mi-a luat mîna și mi-a sărutat-o. M-am
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
căprui etc. Cosmin Arjan: Exact! Mulți au un complex de inferioritate, iar unii ajung la droguri și beție tocmai din cauza imaginii de sine. Eu am început să fumez datorită presiunii colegilor mei. Vedeam că ei fumează... și m-am simțit ciudat că eu nu fumez. Am început și eu și am ajuns dependent. Dar rădăcina era lipsa de acceptare și de semnificație. Când L-am cunoscut pe Isus Cristos, El a umplut aceste goluri din sufletul meu. Aceasta nu este o
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360858_a_362187]
-
ud florile din balcon și să mai salvez (ce se putea) din manichiura de la cules prune, pus gem, compot și bulion etc. Sora mea ne-a păstrat locurile “în ordinea în care ne-am înscris”, așa cum decretase popa Pepi. Era ciudat să mă regăsesc, după ani buni, alături de oameni pe care-i văzusem în copilărie, la vârsta pe care o am eu acum, și pe care nu-i mai revăzusem altundeva. Era și o fostă colegă de generală, dintr-o clasă
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
fără să vrea, aceasta i se abătuse înspre picupul valoros, pe al cărui platan strălucea negru, sub lumina candelabrului de cristal, discul cu Recviemul lui Mozart. Uitase să-l repună la locul său, ceea ce nu-i prea stătea în obicei. Ciudat, spusese după această constatare. Dar mai ciudate fuseseră altele. Prezența străinului aceluia, muzica funebră care îl obsedase întreaga noapte, și apoi subita moarte a mătușii Augusta... Toate păreau că se leagă între ele. Aiurea, pufnise în cele din urmă nemulțumit
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
vedea pe noi! Cuvintele lui mi s-au părut mai mult decat bizare, mai ales că doi honvezi tocmai trecuseră prin dreptul nostru, fluturându-și penele de cocos ale caschetelor în bătaia vântului. Nu li se părea câtuși de puțin ciudat că discutăm cu un individ, a cărui prezenta, oarecum insolita printre atâția oameni de cu totul altă condiție socială, nici nu o băgaseră în seamă. O fi vreunul dintre muncitorii lui Lămpi, mi-am spus atunci, a trecut ceva timp
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
nu-l miroasă oamenii la lucru. Dode spunea: „iar și-a luat mămica-ta cuțitul la brâu”. Atunci se numea: Gheorghe! Dode juca badminton. Când a murit Dode, s-a oprit ceasul. Era dimineață și m-am trezit în țipete. Ciudat. Era o zi cu soare, tramvaiele circulau prin fața blocului, oamenii mergeau grăbiți sau agale pe stradă, frunzele încă aureau în copaci. În salonul de terapie intensivă, bătrânul respira acum, mai ușor. Îmi mulțumește din priviri. Soția lui doarme pe un
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
apele la sursele care anterior îi confereau control de sine, productivitate, energie, entuziasm. De aceea este bine să apeleze la o altă persoană, un doctor, un psiholog, dar aceștia să fie de foarte bună calitate profesională. Pastor Ovidiu Bulzan: E ciudat însă că am învățat să ne acceptăm finalitatea, și totuși continuăm să căutăm tinerețea fără bătrânețe și viața făr-de-moarte. Am învățat să ne acceptăm moartea, și totuși nu putem trăi cu ea. Ieșirea din depresie se face pe veritcală. Prof.
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
acesta prestidigitator, care compune ca și cum ar dansa pe sârmă, vine chiar din spiritul lui Anton Pann, iar Anton Pann este o personalitate complexă. În piesa de teatru a lui Blaga vedem un Anton Pann mai trist, mai ponderat. Nu este ciudat că acest Anton Pann, unic în cultura română, ca tipologie, ca personaj al lumii culturii și ca spirit, a fost ales să fie personaj central al piesei sale de teatru de un poet filozof, cum a fost Lucian Blaga? Cu
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]