3,264 matches
-
oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul ogrăzii. Nimeni nu se mai arătă cu gamela la cazanul plin cu bunătăți. Se frigeau, pe deasupra imenselor jăratice, zeci de curcani, trecuți prin prăjină. Pivnița era inundată de vinuri. Ostașii treceau cu cizmele prin lichidul scurs din poloboacele cu caneaua lăsată dinadins deschisă de cei care își umpluseră gălețile. Poate fiindcă bubuiturile tunurilor abia se mai puteau desluși, o bucurie delirantă cuprinseră pe toți. Gâlgâia în beregăți coniacul sângerui din bidoanele umplute mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căpitanului în fața trupelor, în toiul atacului inamic. Dar în ceasul prăpădului, maiorul se făcuse atât de mic, încât l-ai fi putut ușor băga într-un sac de merinde. L-am văzut de-atâtea ori, când moartea sfredelea pământul între cizme, când caii, cu picioarele din față retezate, clătinau capetele ca urșii, cerșindu-ne sfârșitul chinurilor, cu privirea lor deșteaptă! Atunci maiorul nostru era bun și blând. Ridica umerii neputincios și telefona la Divizie că lupta e inegalăă Răcnea numai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
odată cu el. Dar întâlnirea noastră, cea mai vrednică de pomenit, a avut loc de curând, la capul podului de lângă Catedrală. Regele meu venea călare pe un cal alb, ca din basme. Purta coif de argint, tunică albastră, pantaloni albi și cizme de lac cu pinteni de argint. Muzica militară izbucnise chiar în spatele meu, înspăimântându-mă cumplit, tocmai când regele meu mă zări. Și iată că-și strânge dârlogul calului jucăuș și oprindu-se chiar în fața mea, îmi strigă jovial, cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vorbit într-o noapte despre suflet. Căsătoria ei cu maiorul Mentz se oficiase pe neașteptate. Pensionarii se găseau în mare fierbere în ziua când omul mărunțel își aduse bagajele compuse din treizeci și nouă de covoare persane, optsprezece perechi de cizme cu carâmbii moi, o ladă cazonă cu uniforme reformate, un vultur împăiat cu aripile întinse, un binoclu de câmp și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă greutate și fără nici un spor, în stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna tălpile cizmelor și ne făcea să alunecăm mereu. Distanța de vreo două sute de kilometri o făcurăm cu cinci zile peste timpul hotărât de mai înainte. „Boierul Costache ne întâmpină în fața conacului. Era un om de peste optzeci de ani, înalt și drept ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai eliminând din tensiuni. Desigur, Alexander nu avea o asemenea dorință. El aștepta cu nerăbdare să domine scena din pielea lui Guy Domville. Era un rol suculent, care impunea trei schimbări de costume, toate avantajoase, cu o minunată pereche de cizme de călărie În actul al treilea.] La șase și jumătate, complet Îmbrăcat de seară, luă loc În sufragerie să mănânce frigănelele cu șuncă ale dnei Smith, vârându-și un șervet mare În gulerul cămășii pentru a proteja piepții apretați. Propoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
libere mă voi fi retras în adânciturile dintre dunele de nisip și, ferit de vânt, voi fi mâzgălit versuri de toamnă în vreun jurnal. Măceșele răscoapte, plictiseala de zi cu zi, scoicile și Weltschmerz-ul, ovăzul culcat de vânt și o cizmă de cauciuc adusă de apă mă inspirau. Când ceața învăluia țărmul, suferința din dragoste era deosebit de ofertantă. Iar după furtuni, printre alge găseai bucăți minuscule de chihlimbar și, dacă aveai noroc, unele de mărimea unei alune. O dată am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
absolvire ar fi fost plin de note de zece: cozonacul cu nuci, trimis de acasă, îl împărțea de bună voie, era mereu săritor. Un băiat cu o fire caldă, prietenoasă, care făcea tot ce i cerea fără să crâcnească. După cizmele lui, le curăța și pe cele ale colegilor de dormitor, dacă aceștia doreau, și încă atât de corespunzător încât, la apel, erau o plăcere până și pentru ochii celui mai sever dintre sergenți. Cârpa și peria le mânuia fără probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stârnesc mânia. Era de așteptat să tăbărâm cu toții pe el. Asta am și făcut. Acum era rândul nostru să-l punem sub presiune. La el în dormitor era bătut chiar și de către aceia dintre băieți cărora mai înainte le făcuse cizmele lună: toți împotriva unuia. Prin peretele de scânduri care despărțea un dormitor de altul îi aud gemetele, fiindcă mi-au rămas întipărite în minte. Aud cum plesnește centironul de piele. Cineva numără cu voce tare. Dar nici bătăile, nici alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dus în carantină, așadar a dispărut, dar când, pe de altă parte, a început să lipsească strident, ca și când de atunci încolo toate trebuiau să desfășoare cu o lipsă vizibilă, instrucția, plantoanele, liorpăitul supei de cartofi la masa cea lungă, curățatul cizmelor, dormitul, visele ude sau intervenția rapidă a mâinii și tot ce însemna viață la acel început de vară? Acesta era uscat, fierbinte, vântos. Pretutindeni se aduna praful de nisip, acoperea multe, la fel și gândurile care poate că îmi produceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
citit povestea despre modul jalnic în care au crăpat în Primul Război Mondial tinerii voluntari fără să bănuiesc că romanul acesta se numărase printre cele puse la index. Nici astăzi, efectul întârziat al lecturilor timpurii nu mă ocolește. Perechea de cizme care își tot schimbă purtătorul... Cum crapă ei, unul după altul... Tot mereu, autorul și cartea îmi amintesc de lipsa mea juvenilă de înțelepciune și totodată de puterea limitată a literaturii de a te trezi la realitate. Atunci când, pe la mijlocul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu exista scăpare; sau poate, totuși, în ceea ce-l privea pe simplul tunar? Pe mine mă văd, așa cum ne învățaseră, târâș sub un Panther. Și încă un soldat, poate tanchistul, trăgătorul sau comandantul tancului, măsoară sub burta acestuia libertatea solului. Cizmele noastre se ating. În stânga și dreapta suntem apărați de șenile. Trei minute, o veșnicie poate să cânte orga. Cotropit de frică, mă piș în pantaloni. Pe urmă tăcere. Lângă mine un clănțănit din dinți, cu multe strofe. Adineaori, ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de repede - fugi!“. Și astfel am fugit, așa cum aveam să mai fug încă multă vreme și exasperant de lent în visele mele de după război, de-a curmezișul peste un câmp ale cărui brazde proaspăt arate ni se lipeau de tălpile cizmelor, se desprindeau, se făceau la loc, așa că acum, sub rafalele de arme automate și în lumina unei rachete explodând pe cer, alergam parcă cu încetinitorul, așadar o secvență prelungită de film, până când un șanț, care mărginea ogorul, ne-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa cum în învecinatul Karlsbad se aflau rușii, în oraș se găseau americani cu pielea albă și cu pielea neagră; urmăream cu curiozitate apariția lor. Veneau fără zgomot, în ghete cu șireturi și tălpi de cauciuc. Ce contrast cu zgomotoasele noastre cizme cazone. Eram uimiți. Și se prea poate ca mie să-mi fi impus respect faptul că învingătorii mestecau gumă cu atâta stăruință. Și că abia dacă făceau un pas pe jos; mereu, până și pe distanțe scurte, se deplasau neglijent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trecătoarea Brenner, în țara în care înfloresc lămâii. Departe am mai ajuns! Cu o camionetă pe trei roți, cu căruțe trase de măgari, cu un Toppolino, îndrăgita mașină de două locuri a acelor ani. În sus și-n jos prin cizmă. Și mai departe încă, prin insula Sicilia, unde între Siracuza și Palermo eram înconjurat de un ținut care nu mai era decât un ținut. Nimic nu mai arunca umbre în locul în care am așteptat ore întregi mașini, căruțe, ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în continent, am umblat cu ea prin China, India, Mexic... - mi-a părut, e adevărat, atent plănuită, previzibil de profitabilă și totuși nu cine știe ce, de îndată ce o compar cu îmbogățirile mele zilnice din prima excursie în sus și-n jos prin cizma italiană. Trăiam, asta înseamnă că absorbeam în mod constant, nu mă mai săturam de privit și încercam zadarnic să reduc, selectiv, oferta copleșitoare. Uluit, mă opream în fața marmurei cu bogăția ei de gesturi și stăteam plin de încântare în fața bronzurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să vezi cine e? Întrebă Beth. — Nu. Lumina Îi cădea direct pe față. Norman se cațără pe una din grinzile de sprijin masive care ancorau habitatul de fundul oceanului. Suprafața metalică era acoperită de un strat alunecos de alge brune. Cizmele Îi alunecară pe țevi până când observară că erau acolo și niște trepte Încastrate. Pe urmă, urcușul fu mai ușor. Acum picioarele cadavrului se mișcau chiar deasupra capului său. Norman mai urcă o treaptă și una din cizme i se prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de alge brune. Cizmele Îi alunecară pe țevi până când observară că erau acolo și niște trepte Încastrate. Pe urmă, urcușul fu mai ușor. Acum picioarele cadavrului se mișcau chiar deasupra capului său. Norman mai urcă o treaptă și una din cizme i se prinse În bucla furtunului dintre rezervorul de aer și cască. Ajunse cu mâna la spatele propriei căști și, un moment groaznic, avu senzația că trupul mai avea viață În el. Apoi cizma Îi rămase În mână și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
urcă o treaptă și una din cizme i se prinse În bucla furtunului dintre rezervorul de aer și cască. Ajunse cu mâna la spatele propriei căști și, un moment groaznic, avu senzația că trupul mai avea viață În el. Apoi cizma Îi rămase În mână și un picior dezgolit - carne cenușie, unghii purpurii - Îi lovi vizorul căștii. Avu un acces de greață care trecu rapid. Norman văzuse prea multe accidente aviatice ca să-l mai impresioneze așa ceva. Dădu drumul cizmei și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el. Apoi cizma Îi rămase În mână și un picior dezgolit - carne cenușie, unghii purpurii - Îi lovi vizorul căștii. Avu un acces de greață care trecu rapid. Norman văzuse prea multe accidente aviatice ca să-l mai impresioneze așa ceva. Dădu drumul cizmei și o privi cum cade Înspre Beth. Trase de piciorul cadavrului și simți ceva moale; apoi se eliberă, alunecând ușor În jos. Apucă de umăr, simțind din nou moliciunea. Răsuci cadavrul ca să-i vadă fața. — E Levy. Casca femeii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
noi toți primim numai biscuiți digestivi? a întrebat-o Helen pe un ton ridicat. Are dreptate, m-am gândit. —Șșșșșș, a făcut mama. O să te audă. În momentul ăla, Michael era în dreptul ușii din spate, unde își scotea impecabilele lui cizme de cauciuc. Ai fi putut să și mănânci de pe ele. Adică pe noi nu ne urăști, a continuat Helen pusă pe harță. Dar noi nu primim biscuiți buni, iar pe Michael îl urăști (ultimele cuvinte au fost rostite pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire pe un ruj“. Și-așa-mi strica tot cheful de cumpărături. Fie nu mai cumpăram obiectul respectiv. Îmi pare rău, bolboroseam în timp ce vânzătoarea se oprea și punea cizmele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire pe un ruj“. Și-așa-mi strica tot cheful de cumpărături. Fie nu mai cumpăram obiectul respectiv. Îmi pare rău, bolboroseam în timp ce vânzătoarea se oprea și punea cizmele la loc în cutie fixându-mă cu o privire ucigătoare. M-am răzgândit. Fie îl cumpăram, dar după aceea mă simțeam așa de vinovată încât nu mai aveam puterea să mă bucur deloc. În orice caz, în ziua asta, distrugătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]