KorAP: Find »[drukola/base=clipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...131 >

3,254 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

tine. Asta le va alunga orice urmă de bănuială. Știu, îți pare rău de bietul băiat, dar n-aveai încotro. Fii convinsă de lucrul acesta, Melania. Dacă-l lăsai să plece, în cinci minute Miliția era aici. Încearcă să nu clipești. E foarte greu, dar te rog din suflet să te străduiești. Niciodată nu ți-ar fi trecut prin minte că un bărbat poate cântări atît..." Căruntul își sprijini mâna de genunchi. Tremura prea tare și-i era teamă că ar

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Arăta ciudat și hidos în același timp. Capul părea construit din două jumătăți străine: una monstruoasă, de căpcăun, cealaltă, normală. Ochiul bolnav lăcrima. Vocea ― "un bărbat tînăr" își zise Melania Lupu ― se interesă: ― Casa Crîșmaru? ― Da, răspunse bătrâna fără să clipească. Familia Miga. ― Oh, iertați-mă, am greșit numărul. Legătura se întrerupse. Melania își lipi mai tare receptorul de ureche. Tonul țârâia neîntrerupt. Se uită la Scarlat continuând să vorbească în microfon: ― Bineînțeles, duduie, am să-i comunic negreșit. Bună seara

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Nu mi-a precizat. ― Știi ceva, cheamă-l aici! Ambianța e mai convingătoare. Inginerul scoase un carnețel. Citi tare, rar, uitîndu-se pe furiș la bătrâni. ― "Alexandru Miga ― 22. 60. 6..." Florence tresări. Exclamă sufocată, cu mâna la gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
tale." ― Dacă problemele de conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu, nimeni nu te va împiedica să te întorci împreună cu familia. Autoritățile vor înțelege că nu puteai proceda altfel. Alexandru stinse țigara apăsând mult mucul în scrumieră. Își ridică ochii clipind des, încercînd să alunge usturimea. ― Ceea ce-mi cereți este imposibil. Sânt de acord, mă aflu la dispoziția dumneavoastră, nu-mi voi asasina părinții, cu toate acestea... ― Cu toate acestea? Tânărul râse amar. ― Dumneata îți închipui că pot să fac

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Spuneau că dispeceratul mă va trimite urgent la Stâlpi, o localitate lângă Craiova. Voi ateriza într-un zăvoi, la 8 kilometri de comună. ― O alarmă falsă... ― Bănuiesc. Își șterse mâinile asudate plimbîndu-le discret în lungul pantalonilor. Ținea spinarea încordată și clipea des, fără să-și ia ochii congestionați de la maior. ― Liniștiți-vă, spuse blând Cristescu. Pilotul respira greu. Izbucni: ― Mi-e frică! În viața mea n-am fost atât de înspăimîntat! Unul dintre ei e nebun. Nu glumesc, vreau să spun

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
dimineața bucureșteană. Prin storul lăsat se strecura o ață gălbuie de lumină. Maiorul și Azimioară înconjurară curtea vilei fără să sesizeze ceva deosebit. Lăsară câțiva oameni de pază și se întoarseră la muzeu. ― Totuși tipul are dreptate, mormăi locotenentul. Cristescu clipi absent. ― Care tip? ― Directorul! De unde știau că există o cameră secretă? Ani de zile a stat închisă, nici măcar funcționarii nu auziseră de ea. Logic... ― Nu-mi vorbi de logică, dragul meu! Tot ce face femeia asta se enfișează și se

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Șerbănică se apropie de profesor. ― Ce crezi c-o să facă Sandi? Ce crezi? Răsuflarea neplăcută îi atinse obrazul și Ioniță Dragu se dădu imperceptibil înapoi. ― Un singur lucru. Adăugă și mai încet: Și sânt convins că l-a făcut. Miga clipi nedumerit. ― Adică? ― A avertizat Miliția. ― O... prostie! Șerbănică Miga se congestionase brusc până în albul ochilor: Un act iresponsabil! Ne masacrează ăștia! Profesoral ridică din umeri apoi rămase țeapăn. Florence agasată de privirile lungi, goale, îi întorsese spatele. ― La ce oră

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
să fiți gata! Melania Lupu răsuflă ușurată: " Te sărut, draga mea. Iar bomboana aceea, știi pe care n-ai meritat-o... acum ți-ai câștigat dreptul s-o savurezi." Scotoci în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste noapte. Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și iar calm. ― Mi-e frică să nu se prindă. ― N-au cum

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Nu se simte prea bine. O migrenă... Dacă trebuie, mă duc s-o scol. ― N-o deranjați. Am venit pentru o mică experiență. Și se așeză pe scaun, scaunul Melaniei Lupu cu fața îndreptată spre antreu. Îi zâmbi lui Miga clipind șăgalnic. ― Vreți să mă ajutați? ― Bineînțeles, se fistici bătrânul. Evident! Vă stau la dispoziție. ― Încercați încă o dată să vă amintiți cum arăta sufrageria atunci, noaptea. Mai precis, ce uși și ferestre erau deschise sau... ― Nu e cazul, domnule maior, îl

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
ne dea un premiu... ― Și o caldă strângere de mână, completă sarcastic Matei. Grigore Popa mormăi neauzit: ― Cretină! ― Chestia e cum le plasăm. Sculptorul începu să strângă pânzele. Trebuie mers pe șest. ― Cum adică, domnule Matei? se interesă Melania Lupu clipind nedumerită. Instinctiv, coborâseră glasurile. Vorbeau aproape în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum cineva ascuns în întuneric le-ar fi pândit umbrele. ― Adică nimeni nu suflă o vorbă până găsim un amator serios. ― Amator serios! Hm

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
identice. Șterse stiloul cu batista, apoi clapele mașinii de scris. Se adresă cu un surâs amabil sculptorului: ― Domnule Matei, vreți să mă ajutați? Trebuie doar să ridicați mașina. Așa! Așa! Aici pe pat e foarte bine. Puțin mai la stânga... Perfect! Clipi privindu-l drept în ochi: N-avem voie să neglijăm amprentele. Sânt convinsă că mă înțelegeți... Valerica Scurtu se apropie cu pași împleticiți: ― Asta ce mai e? Bătrâna lua unul câte unul degetele lui Panaitescu apăsîndu-le pe diferite clape. Explică

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
I ― Spiru Papadopol născut 1820, repauzat 1905..." Bătrânul își pierduse răbdarea și urmărea cu o schimă nemulțumită mișcările Melaniei Lupu. Doru Matei privea absent în lungul aleii. Arăta obosit și prost dispus. Cristescu, însoțit de Azimioară, se apropie. Grigore Popa clipi nervos și scoase nasul din fular. ― A... Ați venit... E drăguț din partea dumneavoastră... ― Condoleanțele mele! ― Mulțumesc. Simula destul de neîndemînatic surpriza și maiorul se miră de ce o face. Melania Lupu le surâse dulce, asigurîndu-i cu mâna că termină imediat. ― Cred că

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
după un singur telefon să-ți trimită lucrători. Mâine dimineață am să mă duc chiar eu la I. A. L. ― Pe bărbați nu-i interesează chestiunea? ― Oh! Bărbații! ― Și domnișoara Scurtu? se interesă Cristescu pe tonul cel mai firesc. Bătrâna clipi nevinovată. ― Sărăcuța, e ocupată până peste cap. ― Mă întreb dacă mă poate primi... Melania Lupu se uită la ceas. ― 7. Cred că s-a sculat. Zâmbi scuzîndu-se parcă: Nu-i place s-o trezești brusc. Mititica de ea e tare

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
dulap? ― Vai, domnule Popa! Cum credeți că... ― Dumnealui, tanti Melania, se referă la altceva. Îi lipsesc două pagini din agendă cu anumite însemnări edificatoare... ― Nemernicule! ― Chestiunea asta am aflat-o, firește, fără să vreau. Pereții ăștia sânt al naibii de subțiri... Bătrâna clipi nedumerită. ― Nu înțeleg. Despre ce însemnări e vorba? ― Te faci că nu știi?! Bătrânul o privea cu ură. Nici usturoi nici... Avea dreptate maiorul! Melania Lupu zâmbi trist: ― Deci a reușit. Asta a urmărit și iată că a izbutit. ― L-

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Mâine abia se împlinesc patru zile de când ne-am despărțit. Erau sănătoși, teferi... ― Spuneți-mi, domnule Vâlcu, vedeți vreun motiv pentru care Panaitescu ori Valerica Scurtu ― să acceptăm ipoteza cea mai tristă ― au fost uciși? Îl privea intens, fără să clipească. Bărbatul își deschise palmele. ― Știu eu... Două asasinate comise în aceeași locuință, într-un răstimp de câteva zile, firește, îți dau de gândit. Faptele sar în ochi. Și oricât de naiv aș fi, îmi este imposibil să nu stabilesc o

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
bărbatu-său. Lumea a compătimit-o. Fiecare a consolat-o cum a putut. După aceea, au felicitat-o pentru că se împăcaseră... ― O istorie tâmpită, bombăni Matei. Știu un singur lucru! În casă nu-l putem ascunde. Îl descoperă cât ai clipi. ― De ce în casă? ― Hm, n-ai decât să dai perdeaua la o parte ca să vezi caraliii. Sîntem filați zi și noapte. ― Știu, domnule Matei. Unul dintre ei avea treabă azi cu un cauciuc. Îi rămăsese mașina în pană chiar vizavi

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Sau experiență. ― Aveți dreptate. Cu ce ocazie vă aflați în Romînia? Cristescu vorbea o germană greoaie, deprinsă în liceu, completată ulterior în anii performanțelor teribiliste cu un teanc de dicționare și gramatici, abandonată în cele din urmă. Van der Hoph clipi mărunt în spatele ochelarilor. ― Am venit să văd o prietenă. Doamna Melania Lupu. ― Dacă nu mă înșel, ați sosit azi-dimineață? ― Exact. Își privi ceasul: Acum două ore. ― Presupun că abia ați avut timp să vă lăsați bagajele la hotel. ― Nu ascund

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
când a sosit olandezul dumneavoastră. S-a interesat la recepție despre Strada Crăiței. Acum am făcut corelația... Improvizase o poveste oarecare, special cusută cu ață albă. Îl interesa reacția bătrânei care nu credea o iotă, dar înghițise minciuna fără să clipească. ― Nemaipomenit! Probabil a preferat să se odihnească întîi. ― Îl cunoașteți de mult? ― Bineînțeles! Sîntem prieteni vechi. Despre domnul Van der Hoph aș completa că este și un prieten credincios. Aranjă șervețelul de dantelă. Nu văd totuși de ce n-am lua

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
găsi, și aprinse una. ― N-am nici un motiv să mă îndoiesc de cuvântul dumneavoastră. ― Sînteți amabil. Nu fac decât să repet aprecierile vecinilor mei. Le-ați produs o impresie cum nu se poate mai bună... ― Lucrarea trebuie predată urgent? Bătrâna clipi nedumerită. ― A, statuia! Nu cred. Se simțea însă inspirat, cu ceea ce numește el un apetit nebun. Completă privindu-l în ochi: Nimic pe lume nu l-ar fi putut împiedica astă-noapte să lucreze. Ceva... Cum să vă spun, mai presus

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
ați continuat să lucrați clandestin. Am declarația scrisă a doamnei Ioana Dogaru. V-a căutat astă-seară... Vecinii dumneavoastră au aflat, firește, e o locuință în care se află totul, dar au tăcut pentru că se bucurau de asistența medicală acordată. Bătrâna clipi nedumerită: ― Credeți într-adevăr, domnule maior? ― Și-acum să vedem cum s-au petrecut lucrurile. Despre existența tablourilor ascunse în scrin erați informat cu mult înaintea vecinilor dumneavoastră. Chestiune poate de ani de zile. Așa ați ajuns să locuiți aici

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875

și pusul aței în ac. De trei ori îi tremură puțin mîna, ceea ce-l făcu să nu nimerească scobitura aproape invizibilă pe care trebuia s-o atingă cu degetul. La a patra încercare o nimeri. Aparatul de raze-spion începu să clipească la fel ca o lumină zdrobită, numai că nu rămaseră nici un fel de sfărîmături, nimic afară de aerul gol. Unde stătuse obiectul, pe colțul mesei, nu se mai afla acum decît pătura pe care o așternuse peste birou, ca să-i protejeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
DATELOR. ERA VORBA DE MILĂ, DAR PE SCARĂ MARE, NU PENTRU VREUN INDIVID. AVEA COMPASIUNE PENTRU TOATE VIETĂȚILE. DEODATĂ SE SIMȚI SINGUR ÎNTR-O LUME ÎN CARE OAMENII ȘI LUCRURILE TRĂIAU ȘI MUREAU CU O RAPIDITATE SFÎȘIETOARE, UMBRE EFEMERE CARE CLIPEAU ÎN LUMINA PUTERNICĂ A SOARELUI, ȘI APOI SE ESTOMPAU ȘI DISPĂREAU DEFINITIV. CU UN EFORT, ÎȘI ALUNGĂ DISPOZIȚIA ACEEA NEAGRĂ ȘI, ÎNDEPĂRTÎNDU-SE DE MAȘINA DE CULEGERE A DATELOR, SE DUSE SĂ CERCETEZE CUȘCA ȘOBOLANILOR. CELE PATRU FAMILII DE ROZĂTOARE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
MAI MULTE ÎNCERCĂRI DE A STABILI LEGĂTURA CU GREER. HEDROCK SE AȘEZĂ LA PUPITRUL DE COMANDĂ ȘI URMĂRI ACTIVITĂȚILE REFLECTATE PE TELEECRAN. ȘI ÎNCEPU SĂ CÎNTĂREASCĂ SITUAȚIA. După cinci minute și patruzeci de secunde se produse un declic, începu să clipească un semnal de apel și apoi se auzi un zumzet muzical scos de o sirenă. Activitatea continuă vreo două minute, iar apoi încetă. Hedrock așteptă. După treisprezece minute se auzi din nou declicul și procesul se repetă. Deci acesta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
ATÎT DE ULUITOARE ÎNCÎT FĂRĂ VOIE SE RĂSUCI CU SCAUNUL ȘI SE UITĂ ÎN SPATELE LUI. CÎTEVA SECUNDE BUNE SE HOLBĂ LA PROPRIUL SĂU TRUP CARE SE AFLA ACOLO ÎN PICIOARE, RIGID, UȘOR APLECAT ÎNAINTE, CU OCHII FICȘI ȘI FĂRĂ SĂ CLIPEASCĂ, IAR APOI, ÎNCET, SE ÎNTOARSE ÎN PARTEA OPUSĂ ȘI SE UITĂ ÎN JOS: ERAU HAINELE LUI NEELAN, MÎINILE LUI NEELAN, TRUPUL ACESTUIA. ÎNCEPU SĂ SIMTĂ DIFERENȚA, SĂ DEVINĂ CONȘTIENT DE GÎNDURILE LUI NEELAN ȘI DE PROFUNDUL INTERES EMOȚIONAL PE CARE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
omenești. De data asta, după ce raționase și organizase totul, Hedrock nu se mai împotrivi reunirii identităților lor separate. Abia aștepta să termine de citit scrisoarea lui Gil. În schimb însă din nou textul se estompă, ochii i se împăienjeniră. Hedrock-Neelan clipi de mai multe ori și apoi tresări violent cînd fața îi fu biciuită de granule fine de nisip fierbinte. Văzu că nu se mai află în Arsenal și că nu mai e nici o urmă a orașului-fantomă. Se răsuci într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]