5,430 matches
-
În spatele lui. — Ne vedem joi, Sam! țipă Josie În timp ce se Îndepărta. „Nu-mi spune pe nume, asta mă sperie“, am vrut eu să-i răspund. Naomi ieși bufnind din sală, prividu-mă cu ostilitate pentru că o făcusem să sufere. Până și coapsele ei părea a se văluri de o indignare surdă. Am pus Încă una din casetele mele cu compilații și mi-am Început propriul program de exerciții. Mă simt frustrată de fiecare dată când Îi privesc pe alții lucrând, când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cade pe umeri nu va mai fi atât de gentilă. În plus, te ajută mai mult la ținuta generală a corpului. Nu folosesc greutățile ca să-mi lucrez partea inferioară a corpului; dacă aș făcut asta, aș fi avut deja niște coapse mușchiuloase. Acumulez foarte ușor În zona aceea, dar aș putea face exerciții pentru tricepși și bicepși În neștire, toată ziua, și tot nu s-ar vedea vreo Îmbunătățire semnificativă la brațe. Cu atât mai rău. Mi-am lucrat abdomenul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dau ție, toți dreptcredincioșii a căror soartă mi-a Încredințat-o Îi așez În mâinile tale». Mă imploră să iau palatul, persoana, haremul său sub aripa mea. Dar, dacă-i cer fiica, se răzvrătește și vrea să-și apere onoarea. Coapsele unei fecioare reprezintă unicul teritoriu pentru care este Încă gata să se lupte?“ Califul se Înăbușea, cuvintele sale nu mai voiau să se lege, vizirul profită de asta ca să Încheie mesajul. — Sultanul a adăugat: „Du-te și spune-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se pricep la asemenea treburi. Eu încă nu eram pe de-a-ntregul convins, căci BB era franțuzoaică de-a binelea și ea avea din belșug tot ce trebuie. Doamna noastră avea cam puțin din ce trebuie, la șolduri puțin, pe coapse puțin, la fel și acolo unde fetelor li se umflă cămașa. Ca să privim ce ascundea ea sub bluză, meșteriserăm niște lentile de ochelari cu mercur, cei din clasele mari jurau că ele fac transparent orice material. Numai că la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se mai putea întâmpla nimic rău. Bunica și Madonna vegheau amândouă asupra noastră. Tata m-a luat de mână și am pornit spre stația de autobuz. Ședeam pe niște scaune de lemn cu învelitori vișinii. Tata își sprijinise mâinile pe coapse și-și ținea spatele drept. A tușit puțin, cu timiditate, pe urmă s-a ridicat și s-a plimbat încolo și încoace, nu prea departe, fiindcă nu știa dacă funcționarul de la biroul cel negru n-avea ceva împotrivă. Tata transpira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în filmele de război, când nemții sau rușii porneau la atac. Văzusem un film cu Charlton Heston și Ava Gardner. Un cutremur distrusese întreg orașul Los Angeles și pământul se despicase, se desfăcuse așa, de un lat de palmă, precum coapsele unei fete care e încă nehotărâtă. Asta o spuneau cei din clasele mari. Mie îmi lipsea experiența în domeniu. Tata a coborât opt etaje pe scări, înregistrând un record de viteză. Cu liftul ar fi ajuns mai repede jos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
după tata, cu brațele duse la spate. Din când în când, se ridică pe vârful picioarelor. Tatei i se citește frica pe față. Cunosc asta din călătoria noastră prin lume. Portiera trântită face trosc. Mama încetează să-și lovească mărunt coapsa cu degetul arătător. Tata nu spune nimic. Respiră adânc și-și freacă palmele de pantaloni, ca să le șteargă de transpirație. Se întoarce spre noi. „L-au arestat”, spune el cu jumătate de glas. Mama repetă: „L-au arestat”. „L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță între noi. Unde anume nu le simți, am întrebat eu atingându-l, degetele mele tremură deasupra coapselor sale, ciupind carnea țeapănă, simți când fac asta? Iar Noga, întrecând măsura, ca de obicei, se apucă să-l frece cu peria de sus până jos, lăsându-i urme roșii pe picioare, asta simți, tati? Gata, lăsați-mă în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din cauza acestei prăpastii care s-a căscat pe neașteptate între noi, într-un mod aproape ridicol, stridentă ca un hohot de râs al destinului, încerc să îl mângâi pe braț, însă vederea propriilor mâini mă tulbură, așa că le ascund sub coapse, nu voi mai avea în viața aceasta altă pereche de mâini și nici un alt soț. Vrei să îți aduc ceva de băut, întreb eu, iar el îmi răspunde, nu sunt plantă, și îmi arată din priviri că perfuzia îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așteaptă pe șevalet, iar el se apropie, apoi se depărtează de ea concentrat, schimbă pensulele plin de ardoare, în timp ce eu mă afund în fotoliu, rușinea mă părăsește încet-încet, asemenea unei amintiri urâte care își pierde dintr-odată importanța, îmi privesc coapsele albe, aproape transparente, obosite, le zâmbesc iertător, plină de generozitate față de timpul care se scurge, față de anii care cresc unul peste altul, formând un turn înalt; Noga este tot timpul dezamăgită, de ce se prăbușește, de ce orice turn se prăbușește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clipind înspre mine, cu ochii ei portocalii, mușcându-mă de sfârcuri, iar el mângâia pânza, cu buzele strânse, recompunându-le cu pensula lui, două puncte de culoare, accentuându-mi cu încăpățânare pelvisul, incendiind părul pubian, vopselele curg de-a lungul coapselor mele, iar eu sunt copleșită de dorință, îmi depărtez genunchii, arătându-i locul, cât de mult mi-aș dori să se apropie acum de mine, să-și dea jos pantalonii și să umple spațiul acela gol, dureros, care se deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar putea-o distinge, până când, în cele din urmă, își ascunde fața de mine, odihnindu-și corpul cu un oftat în poala mea. Părul îi creștea în dezordine pe ceafă, mi se pare că-mi șoptește ceva de jos, dintre coapsele mele, nu reușesc să aud, pun un deget pe buzele lui, ce ai spus? Dar el se ridică în tăcere și se reazemă de fereastra aceea mare, trăgându-mă după el, stau în picioare lângă el, sprijinindu-mi de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
emoție și grijă. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci, ca și când nu ar mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și abia după ce mă simt la adăpost, privesc cu coada ochiului, este el, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și tare și încep să mă mișc ușor. Iat-o venind, tocmai când renunțasem la speranță, își face apariția, ca și când ar urca dintr-o fântână adâncă, legănându-se într-o găleată, dorința densă și vâscoasă, și îi strâng trupul între coapsele mele, nu îmi mai pasă dacă se trezește din somnul lui de om beat, mă aplec peste el și sânii mei plutesc înăuntrul gurii lui deschise, iar el îi linge, își înfige dinții în sfârcuri, legându-mă de el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
coasta atotputernică de asfalt, ne întâmpină brațele uscate ale deșertului, Udi conduce repede, eu îmi țin genunchii lipiți unul de celălalt, degetele atât de familiare ale fricii îmi pișcă adâncurile ființei, înțepându-mi obrajii spongioși, îmi odihnesc o mână pe coapsa lui, nu mai conduce atât de repede, exagerezi, dar el se plânge, de câte ori mă distrez și eu, ți se pare că exagerez, totuși încetinește puțin, ca să pot vedea deșertul Iehuda cum își întinde brațele, eu sunt uimită, privește uscăciunea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
abia dacă îl mai ascult, îi privesc buzele mângâind cuvintele. Cu siguranță, în fiecare grup de turiști există câte una care se îndrăgostește de tine, îl provoc eu, iar el râde, de ce doar una, și mâna lui se plimbă pe coapsa mea, se cuibărește între picioarele mele, așa le fac și lor în timpul călătoriilor, îmi desface nasturii pantalonilor, eu mă răsfăț, de unde să știu că nu e adevărat, iar el spune, dacă nu simți acest lucru înăuntrul tău, atunci nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deschiși la culoare, mesteca încet, plin de grație, nu ca mine, care deja îmi golisem farfuria, ia-o mai ușor, mă ceartă el, nu ești în stare să savurezi nimic, mă ridic să iau desertul, îmi aranjez rochia neagră pe coapse, un bărbat de la masa vecină mă privește, dar eu îl ignor, oare de ce anume mă tot plâng atâta, prăpăstiile se deschid cu atâta ușurință, e de-ajuns să lovești un pic cu piciorul în pământ și deodată se cască o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
film bun, mă anunța el entuziasmat, dar după numai o jumătate de oră ațipea, doar eu continuam să privesc, fidelă personajelor care-mi ofereau viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele acelea tinere, aproape niște copii, ale căror vieți sunt la fel de deformate ca și trupurile, cu protuberanța aceea mică în mijloc, încolțind ca o buruiană amenințătoare. Deodată în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
credeam că deja a putrezit și a căzut, asemenea portocalelor din grădină, dau pătura la o parte și mă așez deasupra lui, așa cum îi plăcea, presându-i pântecele încordat, dar mădularul său se ascunde sub greutatea mea, crâmpoțindu-se între coapsele mele, este prima dată când ni se întâmplă așa ceva, șoptesc eu, nu este nimic, Udi, încercăm altă dată, va fi bine, și am impresia că toate membrele și organele sale suspină sub membrele și organele mele, implorând ajutorul, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tablouri, fără un cuvânt îmi voi scoate hainele, goliciunea mea plină de nuanțe îmi va încălzi întreg trupul, iar acolo, pe fotoliul acela vor fi anulate toate jurămintele ca și când nici nu ar fi existat vreodată, iar eu îmi voi încolăci coapsele în jurul mijlocului său, voi frământa zulufii de pe ceafa lui între degetele mele, ca pe niște bănuți. Cu un scârțâit ușor, deschid ușa, patul nostru dublu este aproape gol, el stă culcat pe margine, de parcă l-ar fi surghiunit cineva, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu este prea târziu, iar eu sunt gata să mă consolez chiar și cu acest gând, dar iată pași apropiindu-se de noi, o pereche pe pantofi bădărani își fac loc în îmbrățișarea noastră, mâinile lui Noga se agață de coapsele noastre, calde și lipicioase, iar Zohara continuă să șoptească, fără furie, fără reproșuri, niciodată nu este prea târziu, întotdeauna există speranță, iar eu o îmbrățișez pe Noga așa cum făceam când era la grădiniță, când părinților li se cerea să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un soț perfect, apoi pentru niște copii perfecți, cine s-ar fi gândit că acest lucru nu îi va fi de ajuns. Imediat după plecarea ei, pe poteca aceasta au început să apară șiruri de femei, nu tocmai tinere, cu coapse îngroșate, care încercau să îl convingă că a suferit destul, însă el o dorea numai pe tinerica lui rebelă, orice femeie în afară de ea i se părea îngrozitoare și plicticoasă, exact ca el, iar el nu dorea o copie a sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dispare în clipa în care îmi vede chipul îngrijorat, merg după el în cameră, o întrebare jenantă îmi stă pe vârful limbii, mă mai iubești, îl văd îmbrăcând o pereche de pantaloni scurți pe deasupra chiloților, atârnă ca două steaguri pe coapsele lui subțiate, fluturând în timp ce pășește, îi urmăresc încordată mișcările, sunt săptămâni întregi de când nu mai ieșise din casă, numai de nu s-ar răzgândi, numai de nu ar cădea, căci toată petrecerea noastră improvizată cu ocazia sărbătoririi însănătoșirii sale s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
căldură pentru nimic în lume, iar în tot acest timp mă chinuie îndoiala, de ce ne este atât de devotată, doar dacă nu cumva el chiar este foarte bolnav. Nu pare deloc bolnav, vine repede în salon, cu prosopul înfășurat în jurul coapselor ca o fustă, ea ne privește curioasă pe amândoi, îi este clar că ne-a scos din baie, dar nu părem prea apropiați unul de celălalt, asta e sigur, numai foarte curați, săpuniți, lustruiți, dar lipsiți de strălucirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o dă apropierea trupurilor. Ochii ei negri ne învăluie pe amândoi cu o compătimire supraomenească, fără limite, pune fetița pe canapea, construiește un zid în jurul ei, părul ei mângâie trupul micuț al copilei, șuvițe negre și lungi îi cad până pe coapse, astăzi este aproape frumoasă, încă destul de colțuroasă, dar îți este greu să îți desprinzi ochii de la ea, fiecare mișcare a ei se naște din calmul mișcării precedente. Nu pare impresionată de critica mea implicită, nici de mulțumirile mele, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]