2,315 matches
-
de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei. Era odicolon sovietic „Svistulika“, cel mai scump la parfumeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am ajuns aici, la „Colombo“. Cafeneaua de demult e acum o mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta, nici nu observ. Vreau doar să scriu și mi-i indiferent la ce-i în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a început nemiloasă, spre o dimineață când era cât pe ce să contribui decisiv la rezolvarea problemei basarabene. 13tc "13" A început tot aici, la „Colombo“. Întârziasem (așa spuneam când chiuleam) de la nu știu ce curs și îmi omoram primele ore la cofetărie. S-a așezat, prăbușit ca dintr-o poveste pe care și-o spunea singur, lângă mine Matvei. A bodogănit ceva despre situația relațiilor internaționale care se tot dezacordau, despre vietnamezii care ieșiseră și în acea dimineață la păscut (culegeau buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
faci tu cinste.“ S-a întors spășit. „Iartă-mă, frate Simioane. Am uitat. Am văzut că s-a făcut două și înseamnă că s-a deschis la ambasadă. Mă grăbesc, zău.“ A plătit și am pornit spre stația autobuzelor de la cofetăria „Scala“. Mergea grăbit, parcă voia să scape de mine. S-a oprit dintr-odată. „Bătrâne, uite ce-i“, mi-a spus după ce m-a privit concentrat câteva clipe. „Mă duc la ambasadă mai târziu. Acu’ mi-e foame. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unul de altul timp de mulți ani. Mulți și fără vreun semn. Știu doar că au trecut. Într-o seară, spre sfârșit de martie, eram la aniversarea unei mătuși. Rămăseseră fără fursecuri și m-au trimis să cumpăr altele de la cofetăria „Scala“. Mi-era ciudă că plecam din toiul petrecerii, dar m-am supus. În troleibuzul care mergea spre centru am dat nas în nas cu Ester. Nu m-am mai întors cu fursecurile. Am mers în aceeași seară la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să intru. Ezitam, temându-mă să nu dau de vreo belea. — Urcați, toarșu’, nici o problemă. Șoferul dădea din mâini, vesel, de parcă își văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Arestează oamenii muncii, da’ pă tebeciști îi lasă liberi.“ „Bine“, l-a întrebat femeia, „nu ți-e rău? De ce dai cu capul de zid?“. „Nu!“, s-a răstit el și s-a repezit spre o altă coloană. SCRIITOAREA. Venea la cofetăria „Tineretului“ și își întindea pe măsuța de lângă sobă teancuri de caiete, agende, creioane, fel și fel de foi, un borcan cu lipici și un fel de foarfece ciunt, cu un braț rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o „Săptămână a cărții“, când scriitorul dădea autografe pe Ultima noapte de dragoste..., apărută chiar în acel an de demult, 1930. I-a și scris. „Mi-a și răspuns“, se veselea bătrânica. „Ne-am și întâlnit, chiar aci, era tot cofetărie, da’ îi spunea altfel, «Panseluța», am servit un parfait și o oranjadă. Apoi a plecat, că spunea că se duce nu știu unde.“ Îi mai scrisese și, din când în când, Camil îi răspundea. „Am pierdut toate scrisorile, totul, la bombardamentul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l băgă în poșetă. ― Mă întorc repede, Mirciulică, și vom pălăvrăgi împreună toată după-amiaza. Tu ai să bei un lapte cald cu rom, iar eu... Ia să vedem! Cred că aș avea poftă de niște cornulețe cu frișcă. Cunosc o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine, diseară o să ne uităm la televizor, iar înainte de culcare am să-ți povestesc Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-o întrebi cum se simte păpușa bolnavă și în același timp îți dau lacrimile pentru că nu te poți împiedica să-i vezi ridurile și părul alb. Ai impresia că apetiturile nu i-au evoluat. Le păstrează undeva, într-o cofetărie sau într-o cutie cu jucării. Cristescu zâmbi. Mai încolo, o femeie plivea buruienile de pe un mormânt. ― Acum câteva luni, reluă, locuia într-o vilă împreună cu alți șase locatari. La un moment dat, găsesc într-un scrin ― simplă întîmplare, scrinul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în vitrina șifonierului. ― Mda... ― Domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decoltate, se fotografia totdeauna cu umerii goi. Își închipuiau că sânt îndrăgostiți până peste cap unul de celălalt. Poate că fuseseră... Oricum, nu s-au detestat după aceea. Se întîlneau cu plăcere pe stradă, odată, cu totul întîmplător într-o cofetărie mică. Se priviseră în ochi, zîmbindu-și luminos ca doi prieteni vechi." Spune, atunci... De ce-ai plecat? Dacă poți să-mi spui." Își coborâse pleoapele viorii, cu gene lungi, rimelate: "De ce mă întrebi?" "Sînt curios." Începuse să râdă răsfirîndu-și șuvițele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar au și, îți vine s-o spui așa, conștiința calmă și limpede a acestui fapt. Se vede că și comisarul e preocupat, poate că acest motiv, ar fi doar încă o contradicție, l-a împins să intre în această cofetărie ca să ia un mic dejun din acelea autentice, care să-l distragă și să-l facă să uite cafeaua încălzită și fursecul uscat și tare de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, chiar acum a comandat un suc proaspăt de portocale natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de moșia Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e răufăcător...“ Ochii lui Neculai Procopiu descoperiră anunțul lui Costache, înghesuit, cam nelalocul lui, între reclama Cofetăriei La Inger și Războiul de țesut România. Observă că lipsesc ghilimelele la „România“ și le marcă cu creion chimic, înmuindu-l în salivă, ca să nu se înțeleagă că e un război la care se țese patria noastră dragă, deși n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt puse lângă un anunț de cofetărie, nici măcar una de renume, cum ar fi a bătrânului Fialkowski, ci una care azi e, mâine nu e? Apoi dădu peste știrea despre bărbatul cules din zăpadă: „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de moșia Băneasa (la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și apăsă pe sonerie. Se auzi un țârâit strident. Când capul pleșuv al plutonierului se ivi în rama ușii, ceru să fie introdus Petre, zis Rusu, vizitiul familiei Inger, pe care l știa om dezghețat. Își aminti iar de reclama cofetăriei plasată lângă anunțul lui, dar alungă gândul cu mâna, ca pe-o muscă. — Te-am chemat să-mi povestești tărășenia de ieri. Vizitiul își cam răsucea căciula, iar degetul tăiat părea că zvâcnește. Zise hotărât: — Omu-i de la balamuc, să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
proasta după ele. Ne-am făcut planul, cu Vasi: prima oprire pe strada noastră, la Marie Rose, modistă, croitoreasă, lenjereasă și multe altele, apoi la Maison Jobin, pe Calea Victoriei, pentru pălăriile și cravatele domnilor, după aia ceva mai jos, la cofetărie. Eu țin cu domnii de la Capșa, Vasilica, mult mai inimoasă decât mine, cu bătrânul Fialkowski, mai ales că e bolnav, sărmanul, iar afacerea i-o conduce altcineva, care nu mai aduce clienți. Mie îmi plăcea la Fialkowski când avea soba
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu șamotă, pe care stătea leneșă o pisică. De când a schimbat soba și pisica i-a murit de pneumonie, ca Violetta, și de când polonezul nostru e și el bolnav, nu mă mai simt bine când intru acolo. În fine, după cofetărie, mergem la Universul, unde poți găsi de toate, la prețuri bune, și-om mai vedea pe urmă, dacă mai avem timp și bani. Time is money, am aflat de curând de la ea - și-mi place cum sună, deși nu cred
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Toată lumea privea mirată după el, de fiecare dată, întorceau capul ca la comandă, dar nimeni nu îndrăznea să-l întrebe ceva, Mișu presupunea că-i vorba, ca întotdeauna la el, de vreo femeie. Conu Costache venise încărcat cu dulciuri de la cofetăria lui Inger, din strada Carol, ceea ce, de asemenea, îi surprinsese pe-ai casei, era o încălcare a tradiției, care impunea Capșa sau Fialkowski, ba chiar, de când Fialkowski era bolnav, numai Capșa. Bradul era aproape până-n tavan, iar tavanul era înalt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am trecut mai întâi pe acolo. Venise domnul Caton Lecca, a întrebat și dumnealui unde sunteți. — Dar asta-i cu neputință, sări Costache în picioare, ignorând cu o ridicare din umeri ultima remarcă. Aveți vreo legătură cu Petre, vizitiul de la cofetăria evreului Inger? — Nu, care Petre? Care Inger? Iertați-mă, dar nu văd de ce-ar fi cu neputință și nici nu e, dovadă că vi-l dau. Și-i întinse, într-adevăr, un portmoneu din antilopă. Când îl luă, Costache
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate să însemne asta? O întâlnire, desigur, dar unde? Trase de frâu și obligă calul să meargă la pas. O fi vreun loc cu verde și cu roșu în centrul Capitalei, poate un parc, poate o prăvălie, o firmă, o cofetărie? Se uită la firme, dar nici una nu arăta așa. Și-n care zi? Dracul ăla de copil nu i-a spus nimic. Calea Victoriei era liniștită, câteva cupeuri, oameni îmbrăcați elegant și gros, pentru că era o zi rece, mergeau în vizite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
medic ginecolog sau cam așa ceva... Ai nimerit-o. S-a realizat profesional, are cabinetul lui, are bani. Și mama?... Sunt aproape 11 ani de când a murit. Bidaru privi în jur. Chiar în spate, la parterul magazinului "Lumea Copiilor" o mică cofetărie cu o terasă agreabilă: Ce ar fi dacă am servi o cafea, un suc sau ceva de genul acesta? De acord! Îmi amintesc când ne întâlneam sâmbăta sau duminica la câte o asemenea agapă. Eram șase: tu cu Siona, Marius
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o a patra pereche de urechi. În consecință, cele mai plăcute și mai fructuoase întâlniri în trei și de multe ori, împreună cu soțiile, în șase, aveau loc ori la o ceașcă de cafea sau la o prăjitură, la una din cofetăriile mai discrete ale orașului, ori acasă la unul din cei trei. Împreună formau un sextet al cărui liant era, inconfundabilul talent al lui Doru Gârleanu. Era spre sfârșitul lui decembrie a anului de grație 1985. Ningea și stratul de zăpadă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spre sfârșitul lui decembrie a anului de grație 1985. Ningea și stratul de zăpadă se așternuse destul de consistent și rapid. Pentru prima oară în ultimii douăzeci și trei de ani, când s-au întâlnit doi în loc de trei și nu la cofetărie ca de obicei, ci într-un separeu al unui cochet restaurant de la parterul Complexului Hotelier Decebal, la propunerea expresă a lui Nicoară Marius. Doru Gârleanu lipsea motivat. Exact cu două săptămâni în urmă murise pe neașteptate, ca un pui de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu fermoarul descheiat, ca un recipient de mare capacitate, comprimase aproape toate caloriile din atmosferă sub căptușeala ei. După o noapte nedormită, transpirat, îngândurat și fără nicio țintă; negru la față precum "Cavalerul Tristei Figuri", chiar în imediata apropiere a cofetăriei "Scala", era cât pe ce să se ciocnească nas în nas cu Doru Gârleanu. Bidaru, fără a pierde timpul cu invitații inutile, pentru a se răcori puțin și a uita de supărare, având nevoie de compania cuiva, l-a împins
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]