3,191 matches
-
construcții abia ghidate prin aluzii evazive reprezintă farmecul discret al haiku-ului. Pentru hippocren, jocul se desfășoară doar Înăuntrul limbajului, o expresie oarecare, albă, este omonimă cu una colorată, expresivă și cunoscută. Ceea ce ne Încîntă este faptul că există această coincidență și că o imagine ne mijlocește, pe o cale ocolită găsirea, ghicirea ei. Imaginea Însă nu are nimic, nici În clin, nici În mînecă, cu expresia figurată. În haiku Însă, textul, cît se poate de alb, trimite la o imagine
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
admit că înțelegerea dintre state este fragilă, în mod special acolo unde procedurile de constrângere sunt slabe. Totuși, într-un mediu de creștere a integrării regionale și globale, statele pot deseori să descopere cu sau fără susținerea unui hegemon o coincidență a intereselor strategice și economice, care poate fi transformată într-un acord care să stabilească reguli de comportament. În domenii ca degradarea mediului și amenințarea terorismului, argumentul pentru formalizarea cooperării dintre state este foarte convingător. Conform lui Rosecrance (1986), creșterea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nou ciclu. În general, realismul apare ca "o formă de maturitate îngrijorătoare în viața artelor". Într-adevăr, imaginea nu pornește de la un decalc al aparențelor (artele primitive cultivă abstracția ritmică); ajunge aici pe nesimțite și, dincolo de un anumit punct de coincidență, redarea iluzionistă precede epuizarea realistă, apoi căutarea unui nou început prin întoarcerea la o stilizare puternică. Totul se petrece ca și cum ciclul paleolitic s-ar "repeta", mai strălucitor și mai scurt, în ciclul greco-latin, pe care-l reia ciclul creștin, apoi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care poate hrăni, la câțiva novatori, visul unei contrateleviziuni. Cum s-ar putea concepe, în orice caz, "revenirea evenimentului" și această "uriașă promovare a imediatului" (Pierre Nora) la care asistăm, fără tranzistor, video sau legături prin satelit? Electronului îi datorăm coincidența, botezată "transmisie în direct", dintre eveniment, înregistrarea și perceperea lui. Fără îndoială, tiparul a inventat "actualitatea", această bizarerie care a luat avânt în secolul al XVIII-lea, provenită din gazetă, catalizată apoi, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de alianța
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scenă. Transmisia în timp real legitimează și mai mult trecerea de la "așa s-a întâmplat" la "exact așa s-a întâmplat". Faptul că vedem lucrurile în timp ce se petrec ne dă sentimentul de a citi lumea ca pe o carte deschisă. Coincidența faptului și a imaginii lui ne împinge să confundăm harta cu teritoriul. Aceasta ar fi halucinația-limită a erei vizuale: confundarea vederii cu cunoașterea, a sclipirii cu iluminarea. Inerența adevărului față de obiectul său, anulare a ocolișurilor răbdătoare prin abstract, este iluzia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În perioada de apogeu a astronomiei antice, tabelele astronomice grecești îl foloseau în mod regulat pe zero; era reprezentat simbolic prin omicron, o, care seamănă foarte mult cu simbolul folosit în prezent pentru zero, deși aceasta este, probabil, o simplă coincidență. (Poate că utilizarea lui omicron a fost inspirată de echivalentul grecesc al cuvântului nimic, ouden, a cărui primă literă este.) Însă grecii nu l-au plăcut deloc pe zero și îl foloseau pe cât de rar puteau. După ce își făceau calculele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a folosit o oglindă pentru a face comparație între reproducere și clădire, imaginea reflectată s-a suprapus perfect peste geometria clădirii. Punctul de fugă a transformat un desen bidimensional într-un perfect simulator al unei clădiri tridimensionale. Nu este nici o coincidență că între zero și infinitate apare o strânsă legătură în punctul de fugă. Așa cum înmulțirea cu zero face ca șirul numeric să se reducă la un punct, punctul de fugă a făcut ca partea cea mai mare a universului să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
laolaltă. Deși Newton a încălcat câteva reguli matematice importante în jocul său cu puterile lui zero și ale infinitului, analiza matematică era atât de puternică încât nici un matematician nu a putut s-o respingă. Natura vorbește în ecuații. Este o coincidență stranie. Regulile matematice au fost inventate din necesitatea numărării oilor și supravegherii proprietăților, însă tocmai aceste reguli guvernează funcționarea universului. Legile naturale sunt descrise cu ajutorul ecuațiilor, iar ecuațiile, într un fel, sunt niște simple instrumente, cărora le dai mai multe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu -i, aflat la 270 de grade față de axa x; unghiul s-a triplat. Numărul i4 = 1; ne-am rotit cu 360 grade - unghiul este de exact patru ori mai mare decât cel inițial (Figura 34). Și nu este o coincidență. Luați orice număr complex și măsurați-i unghiul. Ridicarea unui număr la puterea n îi multiplică unghiul de n ori. Și, pe măsură ce continuați să-l ridicați la puteri tot mai mari, el va descrie traiectorii spirale îndreptate dinspre exterior înspre
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o modificare imateriala. Altfel spus, atunci când X percepe culoarea galbenă, o percepe fără materia de care este atașată în bucată propriu zisă de citrin. În consecință, ochii lui X nu își vor schimba culoarea devenind gălbui, decât dacă, printr-o coincidență total nefericită, lui X i se declanșează chiar atunci simptomele de hepatită. După ce speciile sensibile au fost asimilate, simțurile interne ale lui X formează o imagine sensibilă a bucății de citrin: acum X vizualizează o bucată particulară de citrin cu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Victoria, ducesă de Fife (mătușa sa paternă). Care este explicația faptului că primul nume al pruncului a fost Albert? Ziua de 14 decembrie era ziua în care, cu 34 de ani în urmă, murise prințul-consort Albert. Conștient de existența acestei coincidențe nefericite și neștiind care ar fi putut fi reacția bătrînei regine-văduve, prințul de Wales (viitorul Eduard VII) i-a scris fiului său George, ducele de York (viitorul rege George V), o scrisoare diplomatică în care spunea că Victoria avea o
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
William Gull, medicul personal al reginei și al prințului de Wales, pe care îl salvase dintr-o situație limită atunci cînd acesta fusese bolnav de febră tifoidă, ca și tatăl său. Doctorul nu a recunoscut nimic, dar după această vizită (coincidență sau nu) crimele au încetat. Ziarele au avansat și alte nume de potențiali criminali (v. infra), printre care cel al ducelui de Clarence, Albert Victor, fiul cel mare al prințului de Wales, deci moștenitorul aparent al Coroanei, nepotul reginei Victoria
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Boson de Sagan, a fost personajul real din spatele eroului proustian, baronul Charlus. §§§§§§§§§§§§§ La data aceea, palatul avea o altă fațadă decît cea de acum (care datează din 1913). ** Nu degeaba a fost numit "regele-sportiv" (the Sporting King). Printr-o pură coincidență, în aceeași perioadă Statele Unite aveau și ele un președinte-vînător: Teddy Roosevelt. Teddy bear, ursulețul de pluș, îi poartă numele. ************** Dacă Eduard ar fi fost un elev mai silitor la istorie, ar fi putut să-i menționeze și pe cei trei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Floroaia, Lupoaia, Snagov, Milcov, Acsău, Beregsău, Baltă, Bujoru, Obaba, Albota, Laloșu. La nivelul ansamblului toponimic general (toponimia romînească) sau oricum foarte extins (pe provincii, regiuni, zone largi, care depășesc orizontul comunităților locale de vorbitori), omonimele au rezultat, de regulă, prin coincidența modelului formativ care a determinat toponimizarea, precum și a formanților incluși în această formulă. Evident, pot fi și alte filiere, uneori foarte diferite între ele, care au evoluat spre același rezultat formal. Cazurile sunt surprin zător de numeroase. De exemplu, numai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
propus de unii ca etimon (probabil prin mijlocirea unei porecle) nu are logică denominativă topică într-un areal atît de larg și cu referire mai ales la vîrfuri de munte, de deal și de movile din cîmpie, fiind numai o coincidență de formă (deși S. Pușcariu crede că ar putea sta la baza unora dintre toponimele omonime). Existența în dialectul aromîn a unui apelativ tămpă, „vîrf, pisc“ oferă o bază mult mai plauzibilă geografic în primul rînd pentru ridicăturile de teren
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care cercetarea acestor probleme stagnează constă în lipsa viziunii globale asupra limbii ca fenomen social și istoric. Începutul cercetărilor etimologice l-a făcut filologia comparată, care are ca obiect de studiu limbile scrise. Găsind în textele vechi din zone diferite unele coincidențe și apropieri fonetice și semantice, comparativiștii au conchis că acestea nu se explică altfel decât prin originea comună a limbilor respective. De aici a rezultat imaginea arborelui genealogic al limbilor indoeuropene, imaginea limbilor mamă, ale căror fiice s-au strămutat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care se întinde de la țărmurile Mării Baltice și Oceanului Înghețat de Nord până la granița cu China și la insulele nipone... Există apoi unele surprinzătoare asemănări gramaticale și lexicale între indoeuropeană și ugro-finică, precum și între indoeuropeană și turco-tătară. Toate aceste asemănări și coincidențe, continuă Mladenov, nu pot fi jocul orb al întâmplării, cu atât mai mult cu cât în lume nu există întâmplări, ci doar legături cauzale între fenomenele din lumea fizică și cea spirituală” (p. IX). Puțin mai jos el adaugă înrudirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi amestecat cu aceștia dându-le numele bălgari care ar însemna „amestecați, răzvrătiți“ (p. 53). Continuitatea materialului lingvistic în diversitatea limbilor Pentru a ieși din impas și a pune cercetarea etimologică pe calea ei firească este necesar ca în aprecierea coincidențelor și apropierilor dintre limbi să se pornească de la continuitatea materialului lingvistic, ca formă și sens, pe zone care depășesc contururile actuale ale spațiului unei limbi, depășirea cuprinzând spre trecut areale tot mai largi, până la globalizarea datorată naturii unice a omului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
diferite. În ce privește problema noastră, cert este că romanii nu i-au desființat pe traci ca populație și limbă: o confirmă lexicul nelatin, ca să spunem așa, al limbii române. Pentru a realiza participarea autohtonilor la constituirea limbii române, pentru a înțelege coincidențele și apropierile limbii române cu celelalte limbi din estul Europei și din spațiul euro-afro-asiatic este necesar ca știința limbii să renunțe la imaginea arborelui genealogic, la ideea familiilor de limbi cu limba mamă apărută în mod misterios undeva și cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
descopere, să intuiască singure acest principiu și să-l pună în aplicare în vederea regenerării limbii lor” (p. 222). Fiind unic, principiul a acționat identic în toate limbile romanice, ceea ce explică comportarea asemănătoare a acestora în zone îndepărtate una de alta, coincidență uimitoare chiar în detalii: „Unul și același fenomen este reluat constant. O formă distrusă este refăcută sub un aspect cu totul nou, însă spiritul acesteia plutește peste noua alcătuire, dovedind trăinicia principiului vital al gramaticii familiilor de limbi dezvoltate” (p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a fost limba triburilor pastorale ce se vorbise în timpurile marelui imperiu pelasg fiind astfel identică cu limba barbară veche” (p. 676). 5. Din punctul de vedere al istoriei limbii prezintă importanță faptul că N. Densusianu caută o explicație pentru coincidențele lingvistice din spațiul euro-afro-asiatic, explicație pe care o găsește, înfruntând teoria arborelui genealogic, în baza lingvistică pelasgă a acestui spațiu. Unitatea limbilor romanice, și a întregului spațiu pomenit, nu se datorează latinei clasice care ar fi fost dusă de romani
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poate fi înțeles de pe pozițiile științei române oficiale. El era cu un pas înaintea acestei științe întrucât abandonase viziunea trecutului exclusiv latin al limbii române și urmărea integrarea acestui trecut într un spațiu lingvistic mult mai larg, spațiu în care coincidențele lexicale, și formale parțial, ale limbii române cu lexicul altor zone lingvistice marchează cu totul altceva decât sursa de împrumut a cuvintelor românești. Aceste coincidențe sunt văzute de insolitul gânditor ca dovadă a unui trecut îndepărtat comun, ceea ce însemna o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și urmărea integrarea acestui trecut într un spațiu lingvistic mult mai larg, spațiu în care coincidențele lexicale, și formale parțial, ale limbii române cu lexicul altor zone lingvistice marchează cu totul altceva decât sursa de împrumut a cuvintelor românești. Aceste coincidențe sunt văzute de insolitul gânditor ca dovadă a unui trecut îndepărtat comun, ceea ce însemna o vagă întrezărire a continuității globale a materialului lingvistic. N. Densusianu lărgește viziunea asupra trecutului limbii române prin înlocuirea arborelui genealogic indoeuropean cu arborele genealogic pelasg
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în vastul spațiu euro-afro asiatic: 1) cu italiana și cu limbile albaneză, slavă, maghiară; 2) cu romanitatea franceză și iberică; 3) cu spațiul indoeuropean neromanic: celtic, germanic, baltic, caucazian, indoiranian; 4) cu spațiul neindoeuropenizat: ugro-finic, mongolo-turcotătar, arab, basc etc. Toate coincidențele cu limbile acestui spațiu, apreciate de știința tradițională ca împrumuturi în limba română, sunt în realitate reflexe ale integrării acestei limbi în devenirea globală a fenomenului lingvistic. Recunoscând limbii române rădăcinile ei preistorice, nașterea ei din baza traco-latină și evoluția
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spectacolului, în capul omului ce-l asasinase odinioară și pe care l-a omorât. O astfel de istorisire poate da loc la trei versiuni diferite. Aristotel o elimină pe cea care ar prezenta o asemenea acțiune ca rezultat al unei coincidențe pur întâmplătoare, căci ea nu ar putea să impresioneze spectatorul. "Verosimilul, scrie el, exclude ca evenimentele să fie datorate hazardului orb". (cap. 9) Aristotel preferă, în schimb, interpretarea unei răzbunări divine, plauzibilă dar nu sigură. El îndepărtează soluția unei intervenții
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]