27,125 matches
-
lumea, ca și cum ar fi știut că va veni, că va rămâne pironit nu de farmecul ei, ci de stranietatea tabloului căruia nu are cum să-i rămână indiferent... Bonjour! Je m’appelle Léa. Vocea lui. David simte lacrima arzând în colțul ochiului și clipește des, scurt. Să o sufoce, ar vrea. S-o usuce de-acolo, din colțul ochiului stâng, unde-a adus-o vocea unui frate antipatic și absent, absent și antipatic, mă rog, nu contează, contează că e un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de stranietatea tabloului căruia nu are cum să-i rămână indiferent... Bonjour! Je m’appelle Léa. Vocea lui. David simte lacrima arzând în colțul ochiului și clipește des, scurt. Să o sufoce, ar vrea. S-o usuce de-acolo, din colțul ochiului stâng, unde-a adus-o vocea unui frate antipatic și absent, absent și antipatic, mă rog, nu contează, contează că e un necunoscut, un străin, unul care i-a luat-o mereu înainte de acolo, de unde o fi fost el
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
va face niciodată, și a dat un verdict scurt, neînsoțit de nici o rețetă și de nici o recomandare. — Hibernează. Nu avea anul scris pe spate, cum au, de multe ori, pozele vechi, dar era aceeași fotografie, mai puțin urma galbenă din colțul din dreapta. Aceeași femeie tânără, în rochie vaporoasă, de mână cu o fetiță cu ochi care în poză păreau negri. David dăduse de ea într-o cutie, printre bilete vechi de intrare la muzeu și multe rețete medicale. O avea și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
O femeie frumoasă, cu părul strâns într-un coc cărunt, care purta bluze de dantelă cu gât înalt. Știam că iar s-a întâmplat ceva. Nu întrebam niciodată. Știam. De cele mai multe ori, îl găseam pe David gata adormit, într-un colț de canapea. Mama venea după noi târziu, cu ochii pierduți undeva printre șireturile pantofilor. Între timp, eram Lea și cu mine. Și o bibliotecă mare. Și grădina. Mai târziu, când nu mai rămăseserăm decât mama și cu mine, mă duceam
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prins viață în grădina lui Musa, sub ochiul atent al fetei de 12 ani. Isabel la segunda calcula unghiuri, înclinații și raze de cerc, hotăra materialele potrivite pentru fiecare centimetru de construcție, alegea plantele ce urmau să întregească priveliștea noului colț de grădină închipuit de ea. Uneori se strecura în bucătărie. Schița mâinile sclavelor curățând vinete, adăugând mulukhiyah și sumac în vase acoperite, tăind rodii, amestecând iaurtul cu tahini. Adulmeca toate aromele și se străduia să le învețe după nume, desena
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
henna lumi de coral pe buza interioară a cochiliilor ce-i sunt aduse de la malul mării, Isabel, care urăște ghergheful, dar pictează cu degetele muiate în șofran și-n suc de smochine pereți albi pe care învie, pe care foșnesc colțuri de grădină, Isabel, care poartă rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi, cu fratele ei, pe înserat, Isabel, care știe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că au pierdut ușor războiul acesta. S-au bătut lupii cu invadatorii pămînturilor lor pînă cînd ultimul capabil să sară la gîtul dușmanului, să-și înfigă colții și să sfîșie fără milă a căzut. Dar nu au avut nici o șansă. Da, erau puternici și hotărîți; dar adversarii lor, care păreau să se înmulțească pe zi ce trecea, luptau pentru ceva în plus: supraviețuirea. Pădurea trebuia să devină
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
orice ocazie să-l alinte, l-ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană negăurit de colții lor nemiloși; i-ar fi mușcat urechile, i-ar fi sfîșiat coada; l-ar fi lecuit să se gudure pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de la o familie? Dar, atunci cînd închidea ochii, seara, și-și golea mintea de toate întîmplările de peste zi, cînd era gata-gata să adoarmă, ceva dinăuntrul său, ca o chemare, ca un strigăt mocnit, abia simțit, își făcea loc într-un colț de inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate, pe care pășea în fiecare zi le aparținea, de fapt? Din ce familie de bravi luptători, poate, sau de lupi pașnici, înțelepți se trăgea? La început, prea copil fiind
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic dintre puii haitei de lupi! Vi s-a întîmplat să vă găsiți, măcar o dată, într-o situație disperată, care să vă paralizeze toate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
familia înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el e! ...exact cînd Motidur, rîsul nemilos, pusese ochii pe el și se pregătea să-i facă de petrecanie. Era să ajung prada unui rîs? Acum aflu... Pînă aici, totul a fost simplu. Între colții rîsului, simplu zici? încercă să glumească Lupino, pentru a-și păcăli nerăbdarea. ...Dar, oricît am întrebat, nimeni n-a știut răspunde de unde-ai apărut și cum, cine te-a adus aici și pentru ce motiv. Mă tem că toate astea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi dorit să mai schimbe o vorbă cu Arus; povețele lui neprețuite l-ar fi ajutat și de această dată. Și, mai presus de orice, resimțea cu durere despărțirea de Hana. Și, poate, dacă s-ar fi urcat pe-un colț de stîncă, undeva, și ar fi urlat cu toată puterea dorurilor răscolite, vocea i-ar fi ajuns, purtată de ecou, pînă la destinatarii chemărilor lui... Dar unul era Lupino. Și acel Lupino n-a abandonat vreodată numai pentru că încercarea s-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la pămînt. Îi căută urechile, vrînd s-o tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens nu reuși să i le dibuiască. O apucă cu colții de-o labă și-o scutură cu putere. Era ultima ei șansă. Dacă nu-și revenea în simțiri și nu ieșea atunci, focul nu i-ar fi lăsat scăpare. Dar vietatea se mișcă. Se ridică pe picioare și, clătinîndu-se, îl
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul adăpostului. Aruncă un strigăt scurt, ca să-și înștiințeze tatăl, rămas undeva, mai în spate, despre mișcarea făcută. Cîțiva dintre prietenii lui îi încercuiră pe lupii captivi. Sfîșiară cu colții legăturile care-i țineau prinși, încurajîndu-i să se ridice. Puteți pleca acum!, le strigau, trăind împreună cu ei presupusa bucurie a libertății. Le înțelegeau spaima; mai mult, vroiau să-i asigure de simpatia lor pentru soarta de sclav ce le fusese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Îndepărtară împletitura de crengi uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo, înăuntru. Le trebui cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un rol important și în evenimentele familiei Ănuntă sau înmormântare). După această cameră urma un antreu, camera folosită de membrii familiei și eventual încă o încăpere. În prima cameră, pe lângă mobilierul specific (pat, masă, scaune, ladă de zestre), într-un colț opus față de ușa de intrare erau nelipsite icoana și candela, astfel amplasate pentru a fi în câmpul vizual direct al celui care intră în încăpere. În a doua cameră, în afară de mobilier, apare cuptorul format din cuptorul propiu-zis pentru coacerea pâinii
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
mai pot detecta sursa latină a citatului de mai sus: Cicero? - se întreabă în sinea lui. Libertatea cuvântului nu se manifestă cu toată plenitudinea numai la frizerie. În acest moment mare pentru națiune, fiece tarabă a devenit o tribună, fiecare colț de stradă s-a metamorfozat într-un for. Prin aer se simte un curent binefăcător, ce răcorește frunți incendiate de sublima fantezie a Măriei Sale. Singurul care nu și-a putut îndepărta un zâmbet sceptic este bătrânul anticar Cristofor din piața
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
că nu s-a achitat cu cinste! Mai întâi a insistat pe lângă direcțiune până i s-a dat o cămăruță pentru depozitarea echipamen tului: tricouri, chiloți, jambiere, mingi și altele asemenea. E adevărat că a trebuit să îngrămădească într-un colț „materialele” folosite la obișnuitele demonstrații de unu mai și șapte noiembrie (portretele bărboase, mustăcioase ori foarte rase ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica și tovarășii lor), dar era, orice s-ar zice, ordine. Profesorul de sport spunea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai bine pregătit, cel mai capabil, cel mai competent etc. „...Pentru că știe să atragă oamenii, pentru a răspunde la orice sarcină i se dă...” se pregătește să încheie contabilul-șef. Și se așază, tocmai când se aude foarte clar, dinspre colțul unde era plasat Lulu Chiracu: „ - Ful de ași!” MUNCA FACE PE OM! Periodic, Beșleagă, adică tovarășul Beșleagă C. Vasile, te cheamă în birou. Așteaptă totdeauna cu nasul în hârtii, absorbit cu totul, pur și simplu absent! Cât de concentrat este
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
timp trebuia să mă aștept și la asta! Mă întreb și azi, cine dracu' a păstrat atât de bine fleacu' ăla de poză? Că doar nu unul cu principii, ca tine... Da, era perfect conservată, doar puțin pătată la un colț. Eu eram la mijloc. Cu cămașa și diagonala bine știute. Nepătat. Adică, vorba vine, pătat rău de tot! Mi-ar fi trebuit o Dunăre să mă spăl, așa striga șefu' la mine. Mă prinsesem și eu în joc, ca orice
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pregăti micul nostru atelier de lucru : “Atelierul magic al copiilor”: - Vom pune pe o masă toate lucrările pe care le-am realizat pentru această festivitate. - Vom pune pe o altă masă jucăriile confecționate de către copiii din grădinițe. - Într-un anumit colț vom afișa diferitele desene/ colaje realizate de copii. - Vom pune și o masă cu câteva scaune unde vor fi invitați cei dornici de a viziona expoziția la un suc/ la o prăjitură preparată de înșiși copiii împreună cu cadrele didactice. - Cine
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
facem! Io-te că Vetuța nu a mai venit și noi ne am cam fi dus... Polițistul inspectă din ochi liota de babe, tocul ușii. Și-și drese vocea: — Este cineva dintre dumneavoastră proprietarul casei? Babele începură să dea din colț în colț. Florica, mai hotărâtă să plece la nea Marian al ei, care deja îi pregătea de câteva ceasuri bune o serie de înju rături, luă cuvântul. — Domnu’ polițist. Păi, să vedeți. Noi trebuia să mergem la piață, că știți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-te că Vetuța nu a mai venit și noi ne am cam fi dus... Polițistul inspectă din ochi liota de babe, tocul ușii. Și-și drese vocea: — Este cineva dintre dumneavoastră proprietarul casei? Babele începură să dea din colț în colț. Florica, mai hotărâtă să plece la nea Marian al ei, care deja îi pregătea de câteva ceasuri bune o serie de înju rături, luă cuvântul. — Domnu’ polițist. Păi, să vedeți. Noi trebuia să mergem la piață, că știți, așa facem
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
va auzi și va binevoi a discuta și lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile de la dulăpioarele din bucătărie, scăpă intenționat găleata de gunoi de la o înălțime apreciabilă, târî cele două scaune de care dispunea la fața locului dintr-un colț în altul al încăperii și începu să lălăie o melodie cât putea de tare. Și fals. Chestiune pe care o făcu cu multă ușurință, pentru simplul motiv că, deși cânta, ca de fiecare dată, din inimă, se pare că organul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]