2,881 matches
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În satul Sofian-Trubaiovca s-au stabilit coloniști ruși-lipoveni și ucraineni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Matroasca-Cuhurlui a fost fondat în anul 1843 de către coloniști ruși-lipoveni și de țărani ucraineni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia
Matroasca-Cuhurlui, Ismail () [Corola-website/Science/318385_a_319714]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Hasan-Aspaga a fost fondat în anul 1813 de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Hasanspahi făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1819, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
electric). În perioada în care locuiesc pe insulă, ei îl recuperează de pe insula Tabor pe Ayrton, personaj întâlnit de cititori în romanul "Copiii căpitanului Grant". Fostul tâlhar Ayrton este complet transformat, devenind un om cinstit care îi va ajuta pe coloniști. Simțindu-se pe moarte, ființa misterioasă care îi ajutase de atâtea ori și care nu era altcineva decât căpitanul Nemo, eroul romanului "Douăzeci de mii de leghe sub mări", le transmite indicii despre locul în care se află. Întâlnirea coloniștilor
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
coloniști. Simțindu-se pe moarte, ființa misterioasă care îi ajutase de atâtea ori și care nu era altcineva decât căpitanul Nemo, eroul romanului "Douăzeci de mii de leghe sub mări", le transmite indicii despre locul în care se află. Întâlnirea coloniștilor cu căpitanul Nemo este emoționantă, acesta revelându-le că este prințul indian Dakkar și că a fost nevoit să-și părăsească patria după participarea la revolta indiană din 1857. Ultima sa dorință, care îi va fi îndeplinită de coloniștii insulei
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
Întâlnirea coloniștilor cu căpitanul Nemo este emoționantă, acesta revelându-le că este prințul indian Dakkar și că a fost nevoit să-și părăsească patria după participarea la revolta indiană din 1857. Ultima sa dorință, care îi va fi îndeplinită de coloniștii insulei Lincoln, este ca submarinul "Nautilus" să-i fie sicriul. Insula Lincoln este distrusă printr-o explozie care urmează unei erupții vulcanice și coloniștii, refugiați pe o stâncă, sunt salvați de vasul "Duncan" venit să-l repatrieze pe Ayrton de pe
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
după participarea la revolta indiană din 1857. Ultima sa dorință, care îi va fi îndeplinită de coloniștii insulei Lincoln, este ca submarinul "Nautilus" să-i fie sicriul. Insula Lincoln este distrusă printr-o explozie care urmează unei erupții vulcanice și coloniștii, refugiați pe o stâncă, sunt salvați de vasul "Duncan" venit să-l repatrieze pe Ayrton de pe insula Tabor. Aceasta reprezintă ultima implicare a căpitanului Nemo în viața coloniștilor, căci, înainte de a muri, el lăsase pe insula Tabor un mesaj conținând
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
Lincoln este distrusă printr-o explozie care urmează unei erupții vulcanice și coloniștii, refugiați pe o stâncă, sunt salvați de vasul "Duncan" venit să-l repatrieze pe Ayrton de pe insula Tabor. Aceasta reprezintă ultima implicare a căpitanului Nemo în viața coloniștilor, căci, înainte de a muri, el lăsase pe insula Tabor un mesaj conținând coordonatele Insulei Lincoln, permițând astfel recuperarea și repatrierea coloniștilor. Jules Verne a publicat între 1866-1868 "Copiii căpitanului Grant", apoi a scris "Douăzeci de mii de leghe sub mări
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
Duncan" venit să-l repatrieze pe Ayrton de pe insula Tabor. Aceasta reprezintă ultima implicare a căpitanului Nemo în viața coloniștilor, căci, înainte de a muri, el lăsase pe insula Tabor un mesaj conținând coordonatele Insulei Lincoln, permițând astfel recuperarea și repatrierea coloniștilor. Jules Verne a publicat între 1866-1868 "Copiii căpitanului Grant", apoi a scris "Douăzeci de mii de leghe sub mări", publicată în 1869. Ideea de a trata cazul unui grup de oameni abandonați pe o insulă pustie avea să îl preocupe
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
își ia revanșa. Nu sunt rare ocaziile în care Verne prezintă neputința personajelor în fața răbufnirilor naturii (furtuni, inundații, cutremure de pământ, erupții vulcanice, etc.) În "Insula misterioasă", Jules Verne și-a imaginat inițial că erupția finală îi înghite și pe coloniști, dar editorul Jules Hetzel a respins un asemenea final. Așa se face că ei găsesc in extremis refugiu pe o stâncă, dar Verne nu uită să precizeze că Jules Verne nu pierde nici ocazia de a reflecta asupra rolului grupului
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
faze ca și aceea a lui Jup. E nevoie de răbdarea întregului grup pentru a-i reda calitățile umane, căci pe Ayrton - un om fără credință și lege - nu îl schimbă solitudinea, ci contactul plin de iubire cu grupul de coloniști. Ultimul personaj evocat, căpitanul Nemo, mizantrop înveninat care își petrece ultimele zile din viață pe "Nautilus" și a cărui retragere de lume este deranjată de sosirea coloniștilot. Energia acestora, solidaritatea dintre ei îl conving în cele din urmă să se
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Pocrovca-Nouă a fost fondat în 1812 de către cazacii dunăreni. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut
Pocrovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318406_a_319735]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Deljiler a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari pe locul fostei tabere tătărești. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Deljiler a rămas
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tropoclo a fost fondat în anul 1829 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătarilor. Mai târziu, s-au stabilit aici soldații lăsați la vatră, precum și așa-numiții "marinari liberi". În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
Chișinău). Localitățile componente ale actualului raion Tatarbunar au făcut parte din Ocolul Chiliei al Ținutului Ismail și din Ocolul Achermanului al Ținutului Bender. După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari și găgăuzi din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. Pe lângă aceștia, au mai venit aici țărani iobagi ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din Rusia, precum și cazaci din trupele de la gurile Dunării. În dorința de
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
țărani iobagi ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din Rusia, precum și cazaci din trupele de la gurile Dunării. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata impozitelor către stat. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
în satul Nerușai, intimidând restul populației. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Conducătorul rebelilor din sat era același Leonte Țurcan. Rebeliunea nu a fost susținută de țăranii români din Basarabia și de coloniștii germani. În seara zilei de 17, Nenin a decis să se retragă din Tatarbunar către satul Nerușai, unde urmau să fie sprijiniți de Leonte Țurcan, care dispunea de un stoc mare de arme ascunse. Acțiunea de retragere nu a reușit
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
resurse financiare suficiente pentru a plăti studiile fratelui său. Henry s-a întors în Liberia să lucreze ca medic. În 1833, Joseph Roberts a devenit "high sheriff" al coloniei. Una dintre responsabilitățile sale era cea de a organiza milițiile de coloniști care călătoreau în interiorul continentului pentru a colecta taxe de la popoarele indigene și de a înăbuși revoltele lor împotriva dominației coloniale. În 1839, Societatea Americană pentru Colonizare l-a numit pe Roberts viceguvernator. După încă doi ani, după moartea guvernatorului Thomas
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
său, Stepehn Allen Benson. Roberts a fost reales de încă trei ori și a fost președinte timp de opt ani până când a pierdut alegerile din 1855 în fața vicepreședintelui Benson. Tentativa de a fonda un stat pe baza a 3000 de coloniști s-a dovedit dificilă. Unele triburi de coastă s-au convertit la creștinism și au învățat engleza, dar majoritatea africanilor indigeni și-au păstrat limba și religia tradițională. Comerțul cu sclavi a continuat ilicit în porturile liberiene, dar a fost
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
Republica Liberia. Ea deținea teritoriul aflat de-a lungul coastei dintre râurile Grand Cess și San Pedro. În 1856, statul independent Maryland a cerut ajutor militar de la Liberia într-un război cu popoarele Grebo și Kru. Aceștia opuneau rezistență eforturilor coloniștilor din Maryland de a controla comerțul. Roberts i-a ajutat pe marylandezi, și o campanie militară comună a celor două grupuri de coloniști afro-americani s-au încheiat cu victorie. În 1857, Republica Maryland s-a unit cu Liberia formând comitatul
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
cerut ajutor militar de la Liberia într-un război cu popoarele Grebo și Kru. Aceștia opuneau rezistență eforturilor coloniștilor din Maryland de a controla comerțul. Roberts i-a ajutat pe marylandezi, și o campanie militară comună a celor două grupuri de coloniști afro-americani s-au încheiat cu victorie. În 1857, Republica Maryland s-a unit cu Liberia formând comitatul Maryland. În timpul președinției, Roberts a extins teritoriile Liberiei de-a lungul coastei și a încercat să integreze pe indigenii din Monrovia în noua
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
Liberiei de-a lungul coastei și a încercat să integreze pe indigenii din Monrovia în noua Republică. În 1860, prin tratate și achiziții semnate cu liderii africani locali, Liberia ajunsese să dețină o linie de coastă lungă de 1000 km. Coloniștii au construit școli și Colegiul Liberia (devenit ulterior Universitatea Liberia). În primii ani, ramurile principale ale economiei au fost agricultura, construcțiile navale și comerțul. Roberts a fost descris ca fiind un lider priceput, cu talent diplomatic. Acțiunile sale au fost
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
la Port Lloyd de la Savory pentru $50. Istoria insulelor a fost compilată de către Lionel Cholmondeley de-a lungul a mai mulți ani, lucrarea fiind publicată la Londra, Marea Britanie, în 1915. În 1917 aproximativ 60-70 de locuitori se considerau urmași ai coloniștilor anglofoni din secolul al XIX-lea, dar în 1941 nici un locuitor al insulelor nu a recunoscut că s-ar trage din acești coloniști. Unii din locuitorii actuali se consideră descendenți ai lui Nathaniel Savory. În timpul celui de-al Doilea Război
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]