7,605 matches
-
a făcut-o); victime care, profitând de o anumită situație, reclamă o infracțiune care nu a avut loc, din dorința de răzbunare față de pretinsul infractor sau pentru a profita de pe urma acestuia. I.2. Cauzalitatea victimală Cauzalitatea victimală reprezintă o structură comportamentală complexă a victimei care a jucat un rol oarecare în săvârșirea agresiunii și care este determinată de interdependența unor factori obiectivi (economici, politici, ideologici, religioși) și a unor factori subiectivi (interese individuale, sentimente de inferioritate, de superioritate, atitudinile și relațiile
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
particularităților fenomenului agresional. (Tănăsescu, 2003, p. 180183.) I.3. Conștientul, inconștientul și stilul victimal Conștientul victimal. Acțiunea-inacțiunea victimei, rezultat al raportului dintre instinct și inteligență, prezintă caracteristici diferențiate de la individ la individ, aflate într-o structură unitară, generalizatoare. În esența comportamentală victimală se constată încercarea victimei de a anticipa rezultatul acțiunii agresionale a infractorului. Inconștientul victimal. Fixat în ereditate, inconștientul comportamental stabilește forma concretă de asimilare și de integrare a individului în mediul social. Relația instinctuală programată ereditar nu va putea
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
raportului dintre instinct și inteligență, prezintă caracteristici diferențiate de la individ la individ, aflate într-o structură unitară, generalizatoare. În esența comportamentală victimală se constată încercarea victimei de a anticipa rezultatul acțiunii agresionale a infractorului. Inconștientul victimal. Fixat în ereditate, inconștientul comportamental stabilește forma concretă de asimilare și de integrare a individului în mediul social. Relația instinctuală programată ereditar nu va putea fi prevăzută de individ și nu va reprezenta un comportament individual constant de natură asociativ previzibilă. În relația cu agresorul
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
acest caz are ca scop reechilibrarea în plan social și emoțional și a minimalizării efectelor negative dezvoltate în plan personal și comunitar. Servicii și asistarea socială a copilului victimă Serviciile și asistarea copilului victimă presupun propuneri concrete și ameliorarea aspectelor comportamentale, educaționale, profesionale, medicale și sociale aflate în dezechilibru. Planul de servicii pe care părintele îl ia la cunoștință pornește de la măsurile ce trebuiesc luate pentru a putea soluționa situația în care se află copilul. Astfel, planul conține obiective care trebuie
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
subiectului ca „natură trăită” de acesta. Dacă psihiatria analizează „din exterior” tulburările mintale considerate ca „simptome clinice”, „sindroame” sau „boli” cu un caracter specific obiectivat și net individualizate în spațiul clinico-medical, iar psihologia studiază organizarea personalității, procesele psihice și manifestările comportamentale ale acestora, tot „din exterior”, psihopatologia caută să pătrundă în „interioritatea” persoanei umane, prin descifrarea sensului fenomenului psihic morbid ca modalitate de „a fi” a bolnavului psihic în comparație cu omul normal. Metoda comprehensivă, propusă de K. Jaspers este, în primul rând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca atribut al ființei umane are următoarele semnificații care constituie „discursul lingvistic” despre această temă psihopatologică: - un mod particular de cunoaștere; - un mod particular al conștiinței; - un mod particular de asimilare și utilizare a valorilor și normelor culturale în planul comportamental; - personificarea sau delimitarea unui anumit „tip uman” ce reprezintă personajul bolnavului psihic. Care sunt caracteristicile câmpului epistemologic în psihopatologie și psihologie? Câmpul epistemologic al psihologiei și psihopatologiei este un spațiu mintal, în care „conceptele denominative” exprimă „subiectul psihologic” normal sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care le descoperă adevărata lor figură”. Același autor afirmă că „boala sensibilizează omul, în timp ce în viață el este acoperit de un ecran izolator”. Un fapt este absolut cert: orice boală modifică personalitatea individului, în sensul apariției unor aspecte psihologice și comportamentale noi. În această privință P. Sivadon le menționează pe următoarele: a) Regresiunea Orice atingere a integrității persoanei antrenează o reacție de protecție de tip regresiv din partea acesteia. Această stare de regresiune se traduce prin atitudini infantile care au următoarele caracteristici
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cuvântul de „agresiune” presupune noțiunea de „ostilitate”. Ostilitatea are o conotație negativă, pe când agresivitatea este orientată într-o anumită direcție sau asupra unui obiect precis. Trebuie făcută deosebirea între agresivitate și actul agresiv. Agresivitatea face parte din componentele psiho-afective și comportamentale ale persoanei umane, ca un potențial de acțiune și activitate, pe când actul agresiv este un „eveniment episodic” ostil care se produce prin descărcarea agresivității. Agresivitatea se manifestă în cadrul acțiunilor și al comportamentelor umane sub formă de „conduită de atac”, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1928). Din punct de vedere psihopatologic sindromul astenic se caracterizează prin următoarele: a) Iritabilitate: o stare de labilitate emoțională, ușurința cu care se produc și se manifestă afectele, imposibilitatea bolnavului de a-și putea stăpâni sau controla expresiile mimice și comportamentale. Susceptibilitate crescută, reacții de mânie la conflicte adesea minore, Impresionabilitatea crescută, sentimentalism și plâns facil. Aceste manifestări clinice au tendința de a dispărea cu ușurință. b) Slăbiciune: are caracter de iritabilitate cu fenomene de epuizare psihică, apatie, astenie fizică și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anormale de caracter (caracteropatii) care se manifestă în activitatea voluntară a individului, în relațiile acestuia cu lumea și cu el însuși. Ele se caracterizează prin dizarmonie, dezechilibru, instabilitate psihică, labilitate emoțională, nesiguranța de sine, iritabilitate și nestăpânirea reacțiilor afective și comportamentale, tulburări ale nevoilor sexuale, tulburări de tip caracterial-moral. Rezultă, din cele de mai sus, că sindroamele psihopatice sau stările de dezechilibru psihic, reprezintă stări psihice permanente, independente de orice atingere psihotică și care se manifestă prin imposibilitatea unui subiect de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toxică, endocrină, metabolică; - depresia care apare în cursul tratamentului cu medicamente psihotrope administrate incorect și pe durată lungă. 3) Instabilitatea psiho-afectivă Numeroși autori au descris o stare de instabilitate emoțional-afectivă complexă, asociată cu o instabilitate motorie și modificări intelectuale și comportamentale, care apare de regulă la copii și adolescenți (H. Abramson). Ea pune serioase probleme de adaptare-integrare familială, școlară și socială. În sensul acesta, H. Abramson descrie următoarele forme clinice: a) Instabilitate psihomotorie pură. Aceste cazuri se caracterizează prin următoarele trăsături
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
concept descriptiv, dar la care nu este precizată etiopatogenia; b) procesul nevrotic, concept care implică rolul cauzal al unui conflict inconștient în apariția tulburărilor. Din punct de vedere psihopatologic tulburările nevrotice sunt caracterizate prin următoarele aspecte: - tulburări mintale (psihice, somatice, comportamentale), - absența oricărei etiologii organice demonstrabile, - sunt resimțite de individ ca fenomene nedorite sau inacceptabile, străine acestuia și care nu fac parte din personalitatea sa, - perturbă moderat sau de loc experiența realității și nu alterează în mod fundamental sentimentul de identitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Alexander, P .Marty, D. Klein). Din punct de vedere clinic, nevroza de angoasă realizează o stare anxioasă flotantă, izolată. Ea regrupează manifestările paroxistice de crize de angoasă (cardio-vasculare, digestive, respiratorii, genito-urinare, neuromusculare și senzoriale); anxietatea cronică, alte tipuri de modificări comportamentale. 3) Nevroza isterică Descrisă încă din antichitate de către Hipocrat, ea are o perioadă de maximă atenție și importanță clinică în secolul al XIX-lea, prin studiile lui J.M. Charcot, fiind ulterior revizuită de elevii acestuia (J. Babinski și P. Janet
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozelor organice În cazul încercărilor de clasificare a psihozelor organice, trebuie făcută distincția între sindromul mintal organic și tulburarea mintală organică. Le vom descrie în continuare. Sindromul mintal organic se referă la o constelație de semne și simptome clinice sau comportamentale, fără a face o referire specială la etiologia acestora. Tulburarea mintală organică este cea care desemnează un sindrom organic particular în care etiologia este cunoscută sau cel puțin este presupusă. Elementul esențial al tuturor acestor tulburări îl reprezintă o anomalie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
face o referire specială la etiologia acestora. Tulburarea mintală organică este cea care desemnează un sindrom organic particular în care etiologia este cunoscută sau cel puțin este presupusă. Elementul esențial al tuturor acestor tulburări îl reprezintă o anomalie psihologică sau comportamentală, asociată cu o disfuncție tranzitorie sau permanentă a creierului. Tulburările mintale organice sunt diagnosticate prin recunoașterea prezenței unuia dintre sindroamele mintale organice, prin demonstrarea cu ajutorul anamnezei bolnavului, al examenului somatic, neurologic și psihiatric și a testelor psihodiagnostice, a prezenței unui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din căile prin care s-a „descoperit” existența vieții interioare omului, fie că este vorba de introspecția filozofică (Socrate), fie că este vorba de experiența extazului mistic (Sf. Pavel). Vom prezenta în continuare aspectele psihopatologice ale epilepsiei. Tulburările psihice și comportamentale din epilepsie Epilepsia se însoțește, în afara acceselor paroxistice anterior descrise, de tulburări permanente interparoxistice care marchează profund și specific personalitatea și comportamentul acestei categorii de bolnavi psihici. Majoritatea autorilor recunosc existența unui tip specific de „personalitate epileptică”. Fr. Minkowska, reluând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sus, modificând profund atât personalitatea, cât și comportamentul bolnavilor. În cazul copiilor epileptici, apar unele modificări psihopatologice specifice de care suntem obligați să ținem seama, întrucât ele impun măsuri speciale de educație și îngrijire ale acestora După Bradley, modificările psihopatologice comportamentale și de intelect ale copiilor epileptici sunt de două feluri: a) Tulburări psihice primare, constând din următoarele: - labilitate mare a dispoziției cu variații extreme, - iritabilitate exagerată, - hipermotilitate de tip hiperkinetic, - reacții oscilând între încetineală și expozivitate, - tulburări intelectuale (bradipsihie, perseverare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod egal, depășirea prin „exces” a acestei „doze permise” este considerată ca o formă de manifestare negativă în raport cu normele modelului socio-cultural. Alcoolismul sau ingestia de băuturi alcoolice, episodică sau durabilă, implică numeroase consecințe pentru organism, de ordin biologic, psihologic, neurologic, comportamental social etc. Toate aceste manifestări sunt reunite în grupa „alcoolismului” sau a „bolii alcoolice”. Definiția alcoolismului urmărește să reunească totalitatea factorilor implicați în acest tip de comportament: factorii somato-biologici și factorii psihici. Elementul esențial este dat, în acest caz, de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestei obișnuințe și a acestui comportament are o semnificație social-morală centrată pe noțiunea de „păcat”, „viciu” sau „devianță” cu directe consecințe asupra judecății morale, a responsabilității sociale și juridice a individului și, implicit, a sancționării faptelor acestuia legate de schimbările comportamentale sub influența consumului de alcool. Predispoziția către alcool a dus la descrierea în psihopatologie a unei „personalității a băutorului” cunoscută și sub numele de „alcoolomanie”. Alcoolomania este apetența morbidă pentru alcool și se consideră că ea are la bază o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în felul următor: „Tulburarea de personalitate caracterizată prin neglijarea obligațiilor sociale, independență față de ceilalți, o violență impulsivă și o insensibilitate rece”. Acești indivizi manifestă o mare indiferență comportamentală față de normele sociale admise, iar sancțiunile care le sunt aplicate modifică puțin sau deloc conduitele acestora. Acțiunile lor sunt inafective și ireflexive. Suportă greu situațiile frustrante, proiectând asupra celorlalți propriile lor situații conflictuale și, prin aceasta, sunt permanent în conflict
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale aparatului psihic și conduitei individului: Nivelul intelectual: gândirea, memoria, procesele de expresie și mecanismele instrumental-simbolice cerebrale. Nivelul afectiv, în special reacțiile emoțional-afective. Nivelul instinctual: regimul instinctelor, trebuințe și pulsiuni, motivație, orientarea vieții instinctuale, reprimarea și controlul acestor pulsiuni. Nivelul comportamental: orientarea temporo-spațială și auto-psihică, motivație comportamentală, inițiativa și finalizarea conduitelor și acțiunilor, reacții de opoziție, inactivitate, inerție, dezorganizarea conduitelor. Nivelul social: dezorientarea temporo-spațială, tendință la fugă și vagabondaj, colecționarism absurd, morbid, acte delictuale absurde, cleptomanie etc. 9) Personalitățile defectuale În cadrul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Nivelul intelectual: gândirea, memoria, procesele de expresie și mecanismele instrumental-simbolice cerebrale. Nivelul afectiv, în special reacțiile emoțional-afective. Nivelul instinctual: regimul instinctelor, trebuințe și pulsiuni, motivație, orientarea vieții instinctuale, reprimarea și controlul acestor pulsiuni. Nivelul comportamental: orientarea temporo-spațială și auto-psihică, motivație comportamentală, inițiativa și finalizarea conduitelor și acțiunilor, reacții de opoziție, inactivitate, inerție, dezorganizarea conduitelor. Nivelul social: dezorientarea temporo-spațială, tendință la fugă și vagabondaj, colecționarism absurd, morbid, acte delictuale absurde, cleptomanie etc. 9) Personalitățile defectuale În cadrul acestui grup sunt reunite acele modele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide care își au sediul în interiorul ființei umane. Transformarea personalității ca urmare a factorilor morbigenetici, va avea drept consecință o modificare a cursului vieții individului respectiv, a bolnavului psihic. Fenomenele psihopatologice sunt primare, pe când modul de a-fi-în-lume al bolnavului, manifestările comportamentale și acțiunile acestuia, modul de a gândi și de a simți, de a comunica etc., sunt secundare acestora și ele vor marca profund, în diferite forme, viața individului respectiv. Dacă psihiatria, ca specialitate medicală, are ca obiect persoana bolnavului psihic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
refugiu, sau o persoană de care să se atașeze. Tipurile de indivizi care intră în această categorie sunt următoarele: persoane imature intelectual, de regulă cu intelectul la limită, sau imature afectiv, lipsite de educație, prostituate, cerșetori, vagabonzi etc. Manifestările lor comportamentale și acțiunile pe care le întreprind sunt forme compensatorii care anulează sentimentul izolării și al imobilismului existenței acestora. Formele de compensare au caracterul unor conduite de refugiu: cerșitul, prostituția, vagabondajul, fugile, migrațiile, alcoolul sau drogurile. 8) Experiența violenței Acest model
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatrice tabloul clinic morbid sau imaginea clinică a bolii respective. Prin dinamică înțelegem pe de o parte consecințele pe care le au procesele psihice morbide asupra aparatului psihic sau sistemul personalității și de care depinde, pe de altă parte schimbarea comportamentală, calitativ specifică, a bolnavului psihic respectiv. Modalitățile de organizare și dinamică psihopatologică, ca o consecință a factorilor morbigenetici, fie de ordin exogen, sau de ordin endogen, trebuiesc corelate, pe de o parte, cu terenul sau cu tipul constituțional somato-psihic al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]