46,534 matches
-
ar fi putut măsura. Primul care pătrunse în vestibul a fost Emil, apoi intră Laura. Le simțeam numele foarte aproape, iar ei nu mai conteneau să le rostească spre încântarea mea. Au urmat seri de povești și amintiri, de scrisori compuse pe vremea când doreau să fie nedespărțiți și nu își imaginau să trăiască în afara paginii care îl cuprindea și pe celălalt. Nici unul nu se putea accepta în afara privirii iubite. Iar lui Emil îi rămăsese destule imagini cu Laura, cu părul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
coerciție). De aici decurge consecința logică: morala pozitivă nu are nevoie de structuri și articulații speciale, În vreme ce dreptul pozitiv - observă Giorgio del Vecchio - care este În chip efectiv aplicabil și aplicat, presupune o voință preponderentă și suverană. „Normele juridice, care compun unitatea unui sistem sunt oarecum subiectivizate, sunt raportate la subiectul acestei voințe preponderente ca la centrul lor comun, la o personalitate juridică. Această personalitate constituie o ființă care nu se confundă cu personalitatea fizică și care posedă o existență sui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lume și este motivat de interese egoiste. Pe această dualitate se structurează drepturile și datoriile omului. Ținând seama de aceste considerente, Immanuel Kant realizează o diviziune, conform raportului subiectiv al celor care Îndatorează și al celor Îndatorați. Astfel universul se compune din patru categorii de ființe care intră În raportul drept-datorie. Singura grupă care exprimă un raport real Între drept și datorie este sfera relațiilor Între oameni cu aceleași drepturi și datorii: „este un raport de la om la om”. În funcție de această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al ființei (mai exact, aspectul de conținut al oricărei stări de conștiință), ne duce la un paralelism transcendental, realitatea Însăși putând fi condusă de la unul la celălalt dintre principii. Aici nu e vorba de o reprezentare a lumii ca fiind compusă din două elemente distincte, obiectul și subiectul; o astfel de Împărțire ar putea părea ca fiind fondată doar În ochii unei concepții empirice, iar noi nu știm prea bine să fi abundat analize critice, aceste construcții se descoperă a fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o altă persoană să aibă dreptul de a se opune. Într-adevăr, acesta este sensul „intersubiectivității” (alteritas) cu privire la drept. Caracterul bilateral inerent Dreptului exclude, prin urmare, orice discontinuitate logică, orice separație Între cele elemente opuse și complementare din care se compune. Cel care depășește limitele propriului său drept impietează prin aceasta, În mod obligatoriu, asupra dreptului celuilalt; la rândul său, acest drept Își are elementul său esențial, adică facultatea de a-și impune dar și respinge această Împietare. Este, bineînțeles, vorba
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Împiedicat să se facă” 1. Principiul dreptului Giorgio del Vecchio releva, În chip esențial, că activitatea omenească poate fi considerată ca fiind reglementată de un sistem complex de norme. Într adevăr, În orice fază istorică găsim un astfel de sistem, compus din mii și mii de norme de diferite specii. Orice sistem are, Însă, o unitate fundamentală, Întrucât normele care reglementează acțiunea umană trebuie să fie În același timp - cu toată diversitatea - coerente și să nu se contrazică Între ele. E
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
logic, domeniului Dreptului”. În consecință și pe drept cuvânt, aflăm de aici că: „Prin Drept pozitiv Înțelegem acel sistem de norme juridice care dă formă și reglementează efectiv viața unui popor Într-un anumit moment istoric. Dreptul pozitiv, deci, Îl compun acele norme juridice care sunt efectiv impuse și efectiv intrate În vigoareă .Pentru ca să fie pozitivă (o normă juridică, n.n. - V.V.), se cere numai să existe o voință socială preponderentă, adică o forță istorică suficientă, capabilă să o impună și să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asemenea, să constituie o deviație, sau să fie În opoziție cu el. De aici, complicații frecvente În viața Statelor, și chiar „crize aproape permanente”. Filosoful italian relevă dificultăți importante (teoretice și practice) pe care le ridică asociațiile sindicale sau corporative, compuse din persoane exercitând aceeași profesiune, artă sau meserie, În scopul de a proteja, prin reguli proprii, interesele grupului lor. Există câteva exigențe raționale, cum ar fi: − Adeziunea la asociațiile sindicale trebuie să fie liberă; nimeni nu poate fi constrâns să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
urmare, acesta din urmă nu ar avea alt fundament decât În puterea și În voința arbitrară a Statului Însuși. Adevărul este, dimpotrivă, că Dreptul izvorăște din spiritul uman și că manifestările multiple și spontane ale spiritelor individuale tind să se compună și să se coordoneze, convergent, În acest centru comun care este tocmai Statul. Acesta dobândește, astfel, calitatea juridică, de persoană supraindividuală și, În această calitate, câtă vreme găsește un consimțământ suficient În voința socială preponderentă, poate Încă să producă noi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
factorilor care au determinat geneza sa, și care Îi aduc, În mod continuu, propriile lor exigențe și propriile lor forțe mereu reînnoite. Nu trebuie uitat acest proces activ și permanent, admițând că, sub un aspect pur formal, toate normele ce compun o ordine juridică pozitivă par a fi valabile, pentru că «sunt voite de către Stat, ca și cum ele erau iradiațiile lui». Așa este simpla și obișnuita construcție dogmatică a unui sistem care are, dealtfel, rădăcini mult mai complexe În realitatea istorică și psihologică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
funcția penală; deci: cu caracter politic! De fapt, observă Giorgio del Vecchio, entitatea Statului nu se dovedește ca fiind reală, decât când „s-a constituit un regim ordonat și stabil, având un caracter de autonomie față de elementele individuale care Îl compun.” Astfel, nu putem vorbi decât despre „prodromuri” sau „fragmente de realitate” a Statului. Ceea ce este esențial, logic, când se vorbește despre Stat, este „referirea la un centru comun de determinații juridice compunând un sistem. O organizare juridică este un Stat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caracter de autonomie față de elementele individuale care Îl compun.” Astfel, nu putem vorbi decât despre „prodromuri” sau „fragmente de realitate” a Statului. Ceea ce este esențial, logic, când se vorbește despre Stat, este „referirea la un centru comun de determinații juridice compunând un sistem. O organizare juridică este un Stat - observă neokantianul italian - când ea este, Într-un fel, făcută subiectivă, deci când regulile care o constituie și care, fiind imperative, exprimă toate - Într-un fel sau altul - o voință, ajungând la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar fi aceasta: „Statul este cu atât mai tare și mai sănătos, cu cât el este expresia justiției, căci el trebuie să constituie sinteza armonică a tuturor energiilor juridice care există și care se desfășoară, natural, În elementele care Îl compun”. După concepția neokantianului italian, ar fi o politică greșită, aceea care ar pleda pentru comprimarea sau oprimarea unora dintre aceste elemente, substituind forța fizică rațiunii, și opresiunea libertății, Întrucât aceasta este fondată pe natură. „Dar libertatea nu poate fi nelimitată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adică reconfirmă ideal autonomia originară, care este comună tuturor și identică În toți; ceea ce cu siguranță permite o unitate nouă și superioară, care totuși nu poate decât să reconfirme și să reflecteze În sine elementele uniforme din care ea este compusă. Mai exact spus, caracterul absolut al persoanei nu poate să nu fie recunoscut de Stat, când aceasta este rațional concepută și constituită; la fel persoana, În raționalitatea sa nu poate să nu recunoască Statul, din clipa În care ea intră
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Seara acestei zile, începea în același ansamblu de frumuseți, și de valori, ca și cea de ieri. Mai încărcată, însă, cu una: a omeniei. Dormitorul de pe treptele primăriei Grupa la care mă voi referi în rândurile de mai jos era compusă din optsprezece vânători. Pentru ziua respectivă era programată o partidă de vânătoare de iepuri, vulpi și fazani, pe terenurile din preajma Comunei Solești. Pe atunci, numărul mașinilor era extrem de scăzut. Mai cu seamă dintre cele mai încăpătoare. Deci, am plecat cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
încât nu o recunoșteam. M-am urcat în pat, trăgându-mi cuvertura peste cap. După ce m-am frământat un timp, m-am întors cu fața la perete. Mi-am îndoit picioarele, am închis ochii și am continuat să-mi urmez gândul. Șiruri compunând destinul meu sumbru, trist, teribil și extrem de plăcut - locuri unde viața se amestecă cu moartea și unde se nasc imagini deformate, locuri în care refulări antice, dorințe confuze, reprimate, se manifestă din nou, strigând răzbunare. Mă consideram rupt de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rugină specific lucrurilor murdare, stricate, pe care existența le-a aruncat la rebuturi. Poate că ținea să pună sub nasurile oamenilor deșeurile existenței, să le arate bine. El însuși nu era decât un decrepit și un ratat. Toate obiectele care compuneau marfa lui erau moarte, murdare, inutilizabile, dar cât de puternică era viața lor și cât de semnificative formele lor! Aceste lucruri defuncte lăsară în mine o impresie cu mult mai profundă decât cea pe care mi-a produs-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se spune În lumea noastră). Comentariul nu e frigid sau anapoda partizan, verdictul nu e dur, elogiul nu se pierde În petarde țuțerești ; autoarea nu se vrea ( pre cum alți teatrologi egofili) pe ea În peisaj, ci vrea doar să compună , cu luciditate, peisajul. Cu o luciditate, de multe ori, tandră (dacă ne e permis oximoronul). Așa se face că Întîlnim, În volumul tipărit de Princeps Edit În colecția Masca, pasaje scrise cu sufletul, cu talent de stilist și dragoste pătimașă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu-atît mai mult cu cît este dedicată Conului Iancu - autor care mă obsedează, Încă dinainte de-a fi alcătuit Micul dicționar Caragiale (2001). Autoarea are două calități : stil ( limpede și totodată seducător) ; idei (de asemenea) percutante. Volumul de la Humanitas este compus din șapte eseuri ; n-am putea spune că fiecare dintre ele prospectează un teritoriu necunoscut - dimpotrivă, și moftul, și gazeta, și relația cu copiii, și exilul au mai fost cercetate, În cărțile antemer gătorilor eseistei. Pentru ceea ce eu am numit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
într-o lună, publicând aproape zi de zi. Este?" "Eee, mă enervasem și eu, în ziua aia... Da' chiar nu mi s-a părut tocmai cinstită treaba", bătu Nicoleta în retragere, simțindu-se brusc o victimă a sistemului redacțional. Își compuse o figură suavă și-și ridică ochelarii ca Bebe să-i vadă ochii mari și umezi, de căprioară (sau de vreun copitat din aceeași familie). Spuse cu o voce ușor alintată, copilărindu-se: "Bebeee, mă trage curentu', mă!" "Scuze, tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un negru?", întreabă privind-o uimit. Ea chicotește iarăși, amuzată de naivitățile lui: Nu, mă, un negru de ăla, din Africa." "Nu? Da' de care?" "Un fel de redactor mai cu ștaif, un stilist, scriitor la bază, eventual", îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat profesionist. "Auzi? Da' indivizii de care spui nu-s mai scumpi?" "Ete, mai scumpi, oha! Fac foamea într-o veselie. Intelectualii lu' pește prăjit cu moloz la tavă. Da-s buni și amărâții ăștia la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit cu priviri uimite, ba chiar cu unele căinări din partea doamnelor de la birou. Cu atât mai mult cu cât portarul își compuse o mutră amărâtă, de om suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu năvălească ăia cu porcăria lor. Dacă ar fi dat la gândaci și aici, pe cuvânt că-mi luam o săptămână medical!", amenință ea. Milena se mulțumi să zâmbească subțire. Săvuleasca ridică din sprâncene, receptând abia acum spusele subalternei. Își compuse o față pe care și-o închipuia potrivită spre a-i ilustra o adâncă suferință: "Auzi? Ziceai că parcă nu-i așa de insuportabil, ă? Mă rog, cel puțin pentru tine, că ești tânără și n-ai problemele mele de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trecerea anilor. Scriam, mereu scriam. Orice stare sau senzație o exprimam în poezii, era ceva ce nu puteam controla și neglija, ideile și frazele veneau pur și simplu și eu doar le așezam pe hârtie. Simțeam o relaxare profundă, atunci când compuneam poezii. Am constatat, pe parcursul timpului, că aveam multe înclinații și imaginație și nimic nou nu mi se părea dificil sau neabordabil. Eram destul de isteață și curajoasă, cu o dorință de dominare și afirmare. Visul meu de copil era să devin
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de ani am înțeles ce anume îmi crea acel disconfort sau corpul durere, cum îmi place mie să-i spun. Toate problemele mele de sănătate erau o reacție a corpului la activitatea minții și am învățat că mintea nu este compusă numai din gânduri, ea include emoțiile și tiparele mental-emoțional de reacție inconștientă. Emoția apare acolo unde mintea și corpul se întâlnesc și este o reflectare a minții în corp. Durerea și suferința apar în urma dorinței sau a nevoii arzătoare de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]