2,825 matches
-
pe o suprafață de 42 hectare din jurul conacului un frumos parc în stil englezesc, cu specii de arbori ornamentali și numeroase alei cu flori. El s-a ocupat de achiziționarea mai multor cărți și manuscrise rare care au îmbogățit colecțiile conacului. În "Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei", ediția a doua, Mihail Kogălniceanu scrie, între altele: ""...Originalul Tragediei lui Alexandru Beldiman mi s-a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza, care în prețioasa sa colecțiune de la
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
mine"". Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina Sturdza (Catinca) (1811-1865). Ea a lăsat moșia fiului său, George Sturdza (1841-1909), în 1863. În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria Ghica (1851-1937), fiica scriitorului
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Ecaterina Sturdza (Catinca) (1811-1865). Ea a lăsat moșia fiului său, George Sturdza (1841-1909), în 1863. În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria Ghica (1851-1937), fiica scriitorului Ion Ghica, mutându-se atunci la moșie. Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
parchetului, a tâmplăriei, a picturii, a componentelor metalice etc. Componentele din lemn au suferit pierderi de material lemnos, elemente sculptate și traforate etc. În plus, ușile și ferestrele au fost ciopârțite, parchetul a fost scos, iar șemineurile sparte. În 1985, conacul a fost afectat de un nou incendiu, arzând acoperișul. Într-un reportaj din vara anului 2002, la un an de la mutarea de aici a Centrului de plasament, un ziarist de la "Ziarul de Iași" constata că încă persistă un miros de
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIX-lea pe locul unui conac boieresc mai vechi din sec. al XVIII-lea, o parte din construcția veche fiind înglobată în actuala clădire, ea aflându-se în aripa estică a castelului. Castelul Sturdza are etaj și mansardă. Pereții exteriori ai clădirii au fost împodobiți cu
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
fie răsturnați de la putere de un grup de conspiratori. Conducătorii acestora, printre care și doi "sudiți" austrieci, au fost executați. Boierii bănuiți de colaborare cu răzvrătiții (Constantin Filipescu, vornicul Constantin Bălăceanu și marele logofăt Grigore Ghica) au fost exilați la conacele de pe moșiile lor. În 1818, Caradja a dat țării un nou cod de legi, care a devenit cunoscut ca "legiuirea lui Caradja". Prin acesta se stabileau noi taxe feudale pentru țărani, iar femeile erau excluse din viața politică. Cât timp
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
, mai demult "Tohanul-Vechiu" (în dialectul săsesc "Techen", în , în ) este o fostă localitate din județul Brașov, Transilvania, România, actualmente în componență orașului Zărnești. 1288 - Prima atestare documentara a Tohanului, sub forma "Villa-Tohon", moșie sau conac, ar corespunde în zilele noastre cu sat sau așezare omenească. Aceste consemnări fac parte din cele mai vechi atestări documentare. Secolul al XIII-lea - satele românești Tohan și Zărnești devin posesiuni feudale ale Bisericii Catolice din Brașov, locuită de iobagi
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
Singurele ieșiri mondene erau la „Country-Club”-ul din apropiere, unde lua lecții de golf. Deranjată de prezența Elenei Lupescu la Curtea Regală și nedorind să-și supere fratele pe aceasta temă, ea strânge bani din renta viageră și cumpără fostul conac al unui grof din Banat, în localitatea Banloc. Acolo se retrage definitiv, urmată de două servitoare ce i-au rămas credincioase până la capăt. Este perioada în care va picta câteva frumoase uleiuri pe pânză, ce vor fi reproduse în volumul
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
inițială din Evul Mediu. În districtul Orașul Vechi se află circa șase mii de monumente istorice și peste două milioane de opere de artă. Bogata varietate a arhitecturii istorice cuprinde clădiri în stil gotic, renascentist și baroc. Palatele, bisericile, teatrele și conacele din Cracovia prezintă o gamă largă de culori, detalii arhitecturale, vitralii, picturi, sculpturi și piese de mobilier. Pe lângă orașul vechi, este deosebit de notabil și fostul cartier evreiesc al orașului, Kazimierz, pentru numeroasele sale clădiri renascentiste și străzi pitorești. Kazimierz a
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
și Kazimierz, centrul istoric al vieții religioase și sociale evreiești. Orașul Vechi găzduiește circa șase mii de monumente istorice și peste două milioane de opere de artă. Bogata varietate de arhitectură istorică cuprinde clădiri renascentiste, baroce și gotice. Palatele, bisericile și conacele din Cracovia prezintă o largă varietate de culori, detalii arhitectonice, vitralii, picturii, sculpturi și piese de mobilier. În Piața Centrală se află basilica gotică Sf. Maria ("Kościół Mariacki"). Ea a fost reconstruită în secolul al XIX-lea, și prezintă un
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
unele din cele mai bine cunoscute picturi și sculpturi ale mișcării Tânăra Polonie. Între alte muzee de interes din Cracovia se numără Muzeul Manggha de Artă și Tehnologie Japoneză (din M. Konopnickiej 26), Muzeul Stanisław Wyspiański (str. Szczepanska nr. 11), Conacul Jan Matejko din Krzesławice, - casă memorială dedicată remarcabilului pictor și vieții sale, Muzeul Emeryk Hutten Czapski, și casa Józef Mehoffer. În oraș funcționează mai multe teatre, între care Narodowy Stary Teatr (Vechiul Teatru Național), teatrul Juliusz Słowacki, teatrul Bagatela, teatrul
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
plece împreună la Paris. Ei lipsesc de la moșie un an, timp în care boierul a câștigat o sumă mare de bani la cazinourile din Franța. Ruxandra a rămas gravidă în acest timp. Într-una din zile, Leon Pârâianu pleacă de la conac cu șareta, urmând să se întoarcă a doua zi. În dimineața următoare, pe când se întorcea spre conac, boierul este lovit cu muchea securii de cei doi găzari. Manlache aude țipete și aleargă după câinele Firicel ce pornise în urmărirea ucigașilor
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
sumă mare de bani la cazinourile din Franța. Ruxandra a rămas gravidă în acest timp. Într-una din zile, Leon Pârâianu pleacă de la conac cu șareta, urmând să se întoarcă a doua zi. În dimineața următoare, pe când se întorcea spre conac, boierul este lovit cu muchea securii de cei doi găzari. Manlache aude țipete și aleargă după câinele Firicel ce pornise în urmărirea ucigașilor. El îl găsește pe boier care îi spune cu ultimele puteri că a fost vândut și apoi
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
de producție s-au ridicat la suma de 4.302.000 lei. Scenograful Constantin Simionescu a construit decoruri artificiale de o mare inventivitate. Prin decorurile create, scenograful a intenționat să realizeze o analiză sufletească a personajelor: mobilierul solemn din interiorul conacului boieresc transmite „realități sufletești reci” , bordeiul soției ce și-a uitat bărbatul și a risipit averea are toate lucrurile expuse în exterior arătând că totul e de vânzare, bordeiul Ruxandrei are un interior intim, stâna conține doar elemente ce exprimă
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
încercări de asasinat săvârșite de Floacă zis Stampă (Jean Constantin), un ucigaș țigan din Brăila care fusese angajat de Bănică la cererea lui Semaca. În seara de Crăciun, Roman îl arestează pe moșierul Jean Semaca (Amza Pellea), fratele anticarului, la conacul acestuia din Crăciunești, după ce-i găsise un depozit de arme în grajd. Această informație i-a fost furnizată comisarului de Ilie Oarcă (Sebastian Papaiani), fratele fostului coleg de celulă a lui Roman și argat la moșia lui Jean Semaca. În
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
care-i oferă regizorului o mare libertate de acțiune, permițându-i să elimine timpii morți. Cadrele citadine sunt considerate a fi pline de ritm, cu acțiuni cursive și bine realizate, în timp ce cadrele rurale statice (episodul de la mănăstire sau cel de la conacul Semaca) sunt mai puțin reușite, cu rezultate „neconcludente, mimate de șarjă sau de livresc”. În articolul "„Un regizor a cărui nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, criticul Călin Căliman
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
aventura biografiei cinematografice a lui S. Nicolaescu poate fi mai mult: o reflecție dureroasă și melancolică.”" Într-un articol publicat în "Dilema", tânărul critic Andrei Gorzo a remarcat că Sergiu Nicolaescu a modificat sensul romanului "„Prințul”" de Tudor Teodorescu-Braniște, transformând conacul dărăpănat din carte într-un castel solid și schimbând numele prințului din Munteanu în Morudzi. Prințul este în carte "„un ticălos fără inimă căruia i-a plăcut să trăiască bine, dar nu i-a plăcut niciodată viața, pe care acum
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
într-un palat impunător. După cum susținea E.S. Kenigschatz (prieten al familiei Casso), castelul de la Chișcăreni a fost construit în baza unui plan elaborat de vestitul arhitect A. Bernadazzi. În memoriile sale, Olga Crușevan sublinia că "Nicolae Casso și-a clădit conacul după modelul Chateaux sur Loire". Acesta reprezenta un fel de muzeu, în care erau concentrate obiecte de cultură, autentice și prețioase, aparținînd curentelor artistice cuprinse între Renaștere și Empire. Una dintre minunile conacului o reprezenta parcul din fața acestuia. S.V. Kamenski
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
sublinia că "Nicolae Casso și-a clădit conacul după modelul Chateaux sur Loire". Acesta reprezenta un fel de muzeu, în care erau concentrate obiecte de cultură, autentice și prețioase, aparținînd curentelor artistice cuprinse între Renaștere și Empire. Una dintre minunile conacului o reprezenta parcul din fața acestuia. S.V. Kamenski, care vizita cu regularitate conacul, menționa că "minunatul palat" avea un parc și o livadă de 56 desetine. La conac se vorbea doar românește, motiv pentru care guvernatorul țarist al Basarabiei a plecat
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Loire". Acesta reprezenta un fel de muzeu, în care erau concentrate obiecte de cultură, autentice și prețioase, aparținînd curentelor artistice cuprinse între Renaștere și Empire. Una dintre minunile conacului o reprezenta parcul din fața acestuia. S.V. Kamenski, care vizita cu regularitate conacul, menționa că "minunatul palat" avea un parc și o livadă de 56 desetine. La conac se vorbea doar românește, motiv pentru care guvernatorul țarist al Basarabiei a plecat de acolo deranjat. Nicolae Casso a fost și proprietarul a circa 12
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
și prețioase, aparținînd curentelor artistice cuprinse între Renaștere și Empire. Una dintre minunile conacului o reprezenta parcul din fața acestuia. S.V. Kamenski, care vizita cu regularitate conacul, menționa că "minunatul palat" avea un parc și o livadă de 56 desetine. La conac se vorbea doar românește, motiv pentru care guvernatorul țarist al Basarabiei a plecat de acolo deranjat. Nicolae Casso a fost și proprietarul a circa 12.000 hectare de pămînt: la Chișcăreni, Hîjdieni, Terebna, Pravila de Jos. Documentele de epocă confirma
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
la drepturi în favoarea lui de către frații săi și un schimb de moșii cu sora lui, Nastasia Vasilco. El deținea astfel 1500 hectare de teren și 1500 hectare de pădure. În jurul anului 1825, Doxachi Hurmuzachi a construit în centrul satului un conac boieresc (care mai târziu a devenit școală), înconjurat de un parc cu specii rare de arbori. Ca urmare a faptului că biserica de lemn se ruinase, el a ridicat în același an o biserică de piatră în apropiere de conac
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
conac boieresc (care mai târziu a devenit școală), înconjurat de un parc cu specii rare de arbori. Ca urmare a faptului că biserica de lemn se ruinase, el a ridicat în același an o biserică de piatră în apropiere de conac, biserica fiind sfințită la 6 noiembrie 1825 de către episcopul Isaia Băloșescu al Bucovinei. În secolul al XIX-lea, casa familiei Hurmuzachi a devenit locul de întâlnire al literaților moldoveni, aici poposind personalități ca Aron Pumnul, Andrei Șaguna, George Barițiu, Vasile
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
aici poposind personalități ca Aron Pumnul, Andrei Șaguna, George Barițiu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu. În zilele de 24-25 mai 1847, pianistul Franz Liszt a dat un concert acolo. Doxachi Hurmuzachi a menținut legături strânse cu ambasadele din Austria și Moldova. Conacul familiei Hurmuzachi a fost transformat în muzeu în octombrie 1999. Având datorii de 30.000 florini la Viena, Doxachi Hurmuzachi a lăsat la 1 iunie 1850 moșia Cernăuca copiilor săi (Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru, Neculai și Eliza). Eufrosina, care a
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]