2,296 matches
-
un conciliu al Bisericii apusene, papa Urban II i-a chemat pe toți creștinii apți să poarte arme să participe la o mare expediție în Orient (numită, ulterior, cruciadă), pentru a redobândi de la "necredincioșii" musulmani Ierusalimul și Sfântul Mormânt. Despre conciliul de la Clermont avea să se vorbească mai bine de o sută de ani ca despre o mare minune, istoriei adăugându-i-se legenda și fantezia cronicarilor. Ce s-a spus la conciliu în legătură cu cruciada nu se cunoaște precis, asupra acestui
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de la "necredincioșii" musulmani Ierusalimul și Sfântul Mormânt. Despre conciliul de la Clermont avea să se vorbească mai bine de o sută de ani ca despre o mare minune, istoriei adăugându-i-se legenda și fantezia cronicarilor. Ce s-a spus la conciliu în legătură cu cruciada nu se cunoaște precis, asupra acestui punct contemporanii evenimentului păstrează tăcerea. Dar se știe că înainte chiar de dizolvarea adunării au fost luate primele măsuri. A fost desemnat conducător al armatei Ademar de Puy, numit ad hoc legat
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
a nu rămâne fără hrană familiile celor plecați, într-o vreme când de mai mulți ani recoltele erau proaste. De altfel, problema economică a cruciadei era lăsată să fie rezolvată de conducătorii ei, care urmau să fie aleși ulterior. Totodată, conciliul a definit situația juridică a cruciaților, ei și bunurile lor fiind fiind luați sub protecția bisericii. Papalitatea se temea de înrolarea unor elemente nedorite care ar fi semănat dezordini pe drum și ar fi devenit o povară pentru armată, de
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
înrolarea unor elemente nedorite care ar fi semănat dezordini pe drum și ar fi devenit o povară pentru armată, de aceea, tot la Clermont s-a stabilit ca nimeni să nu poată participa la cruciadă fără asentimentul bisericii. După închiderea conciliului de la Clermont, papa a lansat un apel către întreaga Europă creștină, episcopilor revenindu-le obligația să transmită tuturor preoților din parohii dispozițiile adoptate de conciliu cu privire la cruciadă. Aceștia la rândul lor, trebuiau să le facă cunoscute poporului. Urban al II
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
a stabilit ca nimeni să nu poată participa la cruciadă fără asentimentul bisericii. După închiderea conciliului de la Clermont, papa a lansat un apel către întreaga Europă creștină, episcopilor revenindu-le obligația să transmită tuturor preoților din parohii dispozițiile adoptate de conciliu cu privire la cruciadă. Aceștia la rândul lor, trebuiau să le facă cunoscute poporului. Urban al II/lea însuși s-a făcut propagatorul propriei sale idei și, în cursul iernii anului 1095 și în primăvara anului următor a călătorit din loc în loc
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
al VI-lea. La mai puțin de un an de la întronare, în octombrie 1972, i-a vizitat pe Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și pe Papa Romei, devenind primul Papă de Alexandria care a efectuat o vizită de la schisma cristologică de la Conciliul de la Calcedon, din 451. În mai 1973, a scris o declarație cristologică, prin care a fost de acord cu Bisericile Romano-Catolică, Orientală și Ortodoxă-Răsăriteană, asupra naturii lui Hristos, făcând un pas în față spre soluționarea disputei veche de 15 secole
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
luptători rămași fără solde, și care se îndeletniceau cu jafuri. Gonindu-i în Elveția vecină, la 26 august 1444 , Ludovic a câștigat victoria de la Pratteln asupra unei mic și curajos corp de elvețieni, apoi a cucerit orașul Basel, în vremea conciliului care tocmai îl alesese pe anti papa Felix al V-lea. Recunoscător, papa Eugen al IV-lea i-a acordat înaltul titlu de gonfalonier. În urma negocierilor conduse de tânărul prinț, la 26 septembrie 1444 s-a semnat pacea de la Ensisheim
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
iconoclaștii argumentând că icoanele nu pot reprezenta natura divină și cea umană a lui Isus în același timp. În această atmosferă, nu au mai fost reprezentări grafice publice ale lui Dumnezeu Tatăl, ele apărând două secole mai târziu. Al doilea conciliu de la Niceea din 787 a încheiat în mod eficient prima perioadă a iconoclasmului bizantin și a restaurat onorarea icoanelor și imaginile sfinte în general. Cu toate acestea, acest lucru nu a dus la reprezentările imediate pe scară largă a lui
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
790, Carol cel Mare a ordonat scrierea a unui număr de patru cărți care au devenit cunoscute sub numele de "Libri Carolini" ("Cărțile lui Carol") pentru a respinge ceea ce curtea sa a înțeles greșit din decretele celui de al doilea conciliu de la Niceea în ceea ce privește imagini sacre. Deși nu erau bine cunoscute în timpul Evului Mediu, aceste cărți descriu elementele cheie ale poziției teologice catolice despre imaginile sacre. Pentru biserica occidentală, imaginile erau doar obiecte realizate de meșteșugări, utilizate pentru stimularea simțurilor credincioșilor
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
descriu elementele cheie ale poziției teologice catolice despre imaginile sacre. Pentru biserica occidentală, imaginile erau doar obiecte realizate de meșteșugări, utilizate pentru stimularea simțurilor credincioșilor și trebuiau să fie respectate pentru ceea ce reprezintă și nu pe ele însăși. Al patrulea conciliu de la Constantinopol (869) (considerat ecumenic de către biserica din vest, dar nu și de către biserica din est) a reafirmat deciziile celui de-al doilea conciliu de la Niceea și a ajutat la dispariția iconoclasmului. Înainte de secolul al X-lea nu a fost
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
credincioșilor și trebuiau să fie respectate pentru ceea ce reprezintă și nu pe ele însăși. Al patrulea conciliu de la Constantinopol (869) (considerat ecumenic de către biserica din vest, dar nu și de către biserica din est) a reafirmat deciziile celui de-al doilea conciliu de la Niceea și a ajutat la dispariția iconoclasmului. Înainte de secolul al X-lea nu a fost nicio încercare în arta occidentală de reprezentare distinctă, ca figură umană completă, a lui Dumnezeu Tatăl. Totuși, în cele din urmă, în arta occidentală
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
cum ar fi mișcările lui Michael Baius sau Cornelius Otto Jansen, precum și de mai mulți teologi ortodocși. Ca și în alte atacuri asupra imaginilor catolice, acest lucru a avut ca efect reducerea sprijinului Bisericii pentru aceste reprezentări. Sesiunea finală a Conciliului din Trent din 1563 a decretat reconfirmarea doctrinei catolice tradiționale care spune că imaginile sunt doar reprezentări de persoane, prin urmare trebuie venerată persoana și nu imaginea ei Reprezentările artistice, inclusiv cele cu Dumnezeu Tatăl au fost mai puține, dar
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
1745, Papa Benedict al XIV-lea a sprijinit în mod explicit reprezentarea "Tronului Milei", referindu-se la "Zilele Străvechi", dar în 1786 era încă necesar, pentru Papa Pius al VI-a să emită o bulă papală care condamna decizia unui conciliu al unei biserici italiene de eliminare a tuturor imaginilor cu Sfânta Treime din biserici. Dumnezeu Tatăl apare în câteva scene din Geneza lui Michelangelo aflată în Capela Sixtină, cea mai celebră scenă fiind "Crearea lui Adam". Dumnezeu Tatăl este reprezentat
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
pe Ieșua (Iisus) ca Mesia lui Israel și singurul mântuitor. Cei care sunt de origine ebraică să păzească poruncile lui Dumnezeu conform Tora iar cei dintre neamuri au ca "jug", pentru a nu fi "tăiați" ori excomunicați, poruncile date la Conciliul Apostolic al Adunării din Ierusalim, iar celelate porunci din Tora devin cerințe doar pentru cei care vor să se integreze ca o ramură naturală în Adunarea lui Israel. În comunitățile mesianic-apostolice există din acest motiv tendința să se formeze două
Mesianism () [Corola-website/Science/320485_a_321814]
-
în secolul al treilea înainte de Hristos. Textul este parțial dependent de cele cinci cărți ale Pentateuhului atribuite lui Moise. De exemplu, 1 Enoh 1:9 (citată Epistola lui Iuda 1.14-15) este un midraș asupra Deuteronom 33:2. Mai multe concilii de la începuturile bisericii creștine, de exemplu Conciliul de la Laodicea, au considerat că este mai bine să elimine din textele sfinte anumite teme sensibile, cum ar fi ierarhiile divine sau demonice, care puteau degenera în interpretări nedorite. Textul din Noul Testament, Epistola
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
este parțial dependent de cele cinci cărți ale Pentateuhului atribuite lui Moise. De exemplu, 1 Enoh 1:9 (citată Epistola lui Iuda 1.14-15) este un midraș asupra Deuteronom 33:2. Mai multe concilii de la începuturile bisericii creștine, de exemplu Conciliul de la Laodicea, au considerat că este mai bine să elimine din textele sfinte anumite teme sensibile, cum ar fi ierarhiile divine sau demonice, care puteau degenera în interpretări nedorite. Textul din Noul Testament, Epistola lui Iuda 1.14-15, apare la începutul
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
până pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Chiar și astăzi, norvegiana este în mare măsură influențată de limba daneză. Reforma protestantă a venit ca un mare șoc pentru Biserica catolică, care de abia în 1545 a ținut sinodul ecumenic numit Conciliul Triendin la Trento, în apropriere de Roma. Printre deciziile adoptate era și acela ca arta religioasă să „vrăjească”, să „farmece” poporul. Acest lucru a dus la dezvoltarea barocului, în artele plastice stilul care a luat locul Renașterii, și care urma
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului. Biserica Catolică numește această purificare finală a celor aleși, care este cu totul deosebită de pedeapsa celor osândiți. Biserica Catolică a formulat învățătura de credință despre Purgatoriu mai ales la Conciliile din Florența și din Trento. Tradiția Bisericii Catolice, făcând referință la anumite texte din Scriptură, vorbește despre un foc purificator: cu privire la anumite greșeli ușoare, catolicii trebuie să creadă că există înainte de judecată un foc purificator, după cum afirmă evanghelia, spunând că
Purgatoriu () [Corola-website/Science/322923_a_324252]
-
evul mediu o biserică de rit latin (romano-catolică) închinată Sfântului Egidiu, existând câteva referințe despre parohii acesteia: în 1335 - Ioan și Nicolae; în 1422 - Ștefan, Crăciun; în 1460 - Andrei. Mai târziu, Parohia a contribuit cu 3 florini aur pentru cheltuielile Conciliului de la Trento (1545-1563). Între anii 1569 și 1579, biserica Sf. Egidiu s-a găsit sub stăpânirea calvinilor. În 1579 biserica a fost predată iezuiților, dar pentru interval scurt, căci în 1588 revine pe mâna calvinilor. Pe timpul stăpânirii turcești (1660-1692) biserica
Biserica Seminarului Greco-Catolic din Oradea () [Corola-website/Science/319467_a_320796]
-
a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic, despre care credea că ar fi în dizgrația divină. Dogma creștină considera creștinătatea drept "Noul Israel". Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II, care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale. În secolul al VIII-lea, la Bagdad, discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere, cei care
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
suebii, în parte politeiști, în parte creștini de riț „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent obiectiv arheologic. În acea perioadă Bracară sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale bisericii catolice. În secolul al VI -lea aici s-au ținut două sinoduri cu prilejul cărora vizigoții au renunțat și ei în mod solemn la „erezia” ariana și la cea prisciliană. În afara câtorva evenimente deja menționate,legate
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
și în cursul istoriei a fost un subiect de dispută între cei doi înalți prelați și cele două orașe. Unul din cei mai cunoscuți arhiepiscopi ai orașului a fost fratele Bartolomeu dos Mártires. Între anii 561-563 orașul a găzduit primul conciliu de la Braga al bisericii catolice, iar în anul 571 cel de-al doilea conciliu de la Braga. Braga posedă o centură periferica care înconjura orașul, cu cai bidirecționale în 3 benzi, având și două tuneluri, si limită de viteză 70 km
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
prelați și cele două orașe. Unul din cei mai cunoscuți arhiepiscopi ai orașului a fost fratele Bartolomeu dos Mártires. Între anii 561-563 orașul a găzduit primul conciliu de la Braga al bisericii catolice, iar în anul 571 cel de-al doilea conciliu de la Braga. Braga posedă o centură periferica care înconjura orașul, cu cai bidirecționale în 3 benzi, având și două tuneluri, si limită de viteză 70 km/h Șoseaua N101 traversează orașul de la nord la sud, având un un tunel lung
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
6.207 km² și o populație de 477.017 locuitori (2001). Se află pe autostradă A22-E45 spre Verona și spre Bolzano/Bozen, Innsbruck și München. Inițial a fost o așezare celta cucerita de români ("Tridentum"). Trento a devenit celebru datorită Conciliului de la Trento (1545-1563), prin care a început Contrareforma ("Reforma catolică"). Se află la 257m deasupra nivelului mării și este situat cu 102km mai la nord de orașul Verona. Trento se află la o distanță de 116 km de orașul Brescia
Trento () [Corola-website/Science/297317_a_298646]
-
și în 1640, de către misionarul Bakšič. Un lăcaș catolic se pare că a existat și la Râmnicu Vâlcea, pe locul bisericii ortodoxe Sf. Dumitru de mai târziu. La inițiativa împăratului roman Sigismund de Luxemburg, în 1414 a fost convocat un conciliu religios la Konstanz, (în Germania), care avea un triplu scop: eradicarea „ereziei” husite, aplanarea schismei papale dintre Roma și Avignon, precum și unirea Bisericilor Catolică și Ortodoxă. Ședințele Conciliului de la Konstanz s-au prelungit până în 1418, an în care au început
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]