3,537 matches
-
Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și eternautul Juan Salvo - trecând prin secole și milenii cu suferința celui care este chemat să contemple moartea și mizeria umană, Mort vine către prezent dinspre un trecut care nu încetează să îl bântuie, cu suita sa de vedenii. Stilistic și tematic, suita de povestiri creată de Breccia și Oesterheld se plasează în spațiul de confluență al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este darul pe care banda desenată îl face celui care se apropie de textele sale. La capătul drumului, atunci când albumul este închis, cei de astăzi resimt, poate, aceeași plăcere, delicată și tandră, pe care o trăiau înaintea noastră bunicii noștri contemplând țara lor de povești. Acestei bucurii luminoase a lecturii îi sunt dedicate paginile acestui volum. Și un post-scriptum Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin și Milou Capitolul 1, cel în care se vorbește despre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să ofere castelanilor de la Moulinsart proba geniului său, trecut cu vederea în favoarea întâmplărilor ciudate ce îi răpeau, periodic, din sânul colțului lor de Arcadie. Pentru căpitanul Haddock, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ocazia de a contempla paharul în care vechiul său whisky se odihnea ca pe fundul unui acvariu miniatural. Nu există plăcere mai mare, reflecta adeseori Haddock atunci când rangul de aristocrat îi oferea privilegiul meditației, decât această tihnă care se întinde luni și ani de-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi fost decât o succesiune de clipe care se scurg îngrozitor de lent. Privirea lui Tintin trecea mai departe de grădina din castel, dincolo de paharul lui Haddock, dincolo de laboratorul năzdrăvan al lui Tournesol, dincolo de oasele gigantice ale lui Milou, spre a contempla desenul aventurilor care stăteau să vină. Fiecare ziar care sosea, fiecare telegramă pe care o deschidea, fiecare știre pe care o transmitea radioul sau televiziunea era, poate, semnul pe care îl aștepta, fereastra care, odată deschisă, avea să lase să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci proviziile au fost pregătite cu grijă) face ca această stare de disperare să fie înlocuită, subit, de sughițuri sonore și de sforăituri puternice, ca de tun. Niciodată adormit, Tintin contempla fețele acestui peisaj care nu încetează să îl fascineze. Spiritul aventurii este treaz și cu fiecare milă cu care se apropie de Bulundi ființa sa se încarcă de un sentiment al întâlnirii cu necunoscutul. Chipurile lui Livingstone și al lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
auste ritatea rectangulară a centralei electrice. Din miezul ei răzbate până la ei un muget înfundat, semănând cu ciocnirea unor uriașe ciocane de ciclop. Borduria își întinde umbra ei tehnologică. Tintin, Milou, Haddock și Tournesol nu-și pot reprima un tremur contemplând clădirea ce domină împrejurimile punctate de micile case și de barăci metalice. Viitorul întunecat al omenirii se află în fața ochilor lor, întruchipat în mijlocul Africii. Capitolul 8, în care Olrik și Sponsz contemplă viitorul Undeva dincolo de zidurile inexpugnabile ale colosului ridicat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și Tournesol nu-și pot reprima un tremur contemplând clădirea ce domină împrejurimile punctate de micile case și de barăci metalice. Viitorul întunecat al omenirii se află în fața ochilor lor, întruchipat în mijlocul Africii. Capitolul 8, în care Olrik și Sponsz contemplă viitorul Undeva dincolo de zidurile inexpugnabile ale colosului ridicat la Bulundi, undeva în adânc, la zeci de metri sub pământul ce încă mustește de seve, Olrik, evadatul pe care polițiile lumii îl caută fără succes, și-a aflat, în cele din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi ucis, prin foamete și violență. Cei care se stingeau erau înlocuiți de un flux inepuizabil de femei, bărbați și copii pe care mareșalul îi oferea ofrandă pe altarul tehnologiei borduriene. De deasupra, din cabina de comandă, Sponsz și Olrik contemplau întinderea de furnici omenești cu detașarea cu care un entomolog observă un experiment oarecare. Cândva, nu se știe după cât timp de la capturarea lor, Tintin și Haddock primiră o nouă vizită a lui Sponsz. Lovindu-l cu botul cizmei pe Milou
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un mag ce deține secretele științei, după ce profesorul distrusese arsenalul din pântecele fabricii de la Bulundi. Milou era călăuza ce deschide, temerar, drumul, visând la noi decorații și la odihna după-amiezelor de la Moulinsart. În spatele caravanei, legați și amuțiți, Olrik și Sponsz contemplau neputincioși această înaintare implacabilă către inima statului azanian. Și ceea ce era inevitabil se întâmplă, fără ca destinul să îi mai ofere vreo șansă președintelui-mareșal. Cu câteva ore înainte ca armata revoluționară să se apropie de oraș, Amin Barra pregătea febril bagajele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de culori și de sunete ? Ecoul tunurilor de pe frontul ce se mișca dincolo și dincoace de linia râului ajungea până la Corto ca o melodie familiară, ce face parte din chiar ritualul cotidian al fiecărei dimineți în care te trezești și contempli profilele ghemuite ale morților ce se ghicesc pe câmpia din fața ta. Aici, moartea are aerul ciudat și mecanic al unui joc de biliard - un trăgător îndepărtat trimite bilele ce izbesc, prin ricoșeu, un număr de destine ce se frâng. Ascuns
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Escondida Călugărului dispăruse, dar locul ei fusese luat de această Tortuga pacifică în care căpitanul Rasputin își îndeplinea visul secret de demiurg și fondator de cetate. Iată o utopie la care el nu s-ar fi gândit niciodată, murmura Corto contemplând vechea sa ediție din cartea lui Morus, așezată pe masă alături de poemele lui Rimbaud. Ciudat, reamintindu-și în vecinătatea atâtor morți de Rasputin și de Călugărul ce ducea cu sine taina iubirii înșelate, Corto îi vedea pe amândoi ca făpturile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
insesizabil, zgomotele lumii ce îl înconjura trezeau zgomotele anilor care au fost. În Spania fiind, pe linia frontului, Corto se despărțea în zeci de monade plutind în spațiul himeric al memoriei sale. Cu ochii către tranșeeele din fața sa, Corto putea contempla acest balet psihedelic al eurilor sale, răspândindu-se pe urmele trecutului ce renăștea, mai puternic și mai colorat ca niciodată. Totul avea aerul unei proiecții cinematografice în care Corto era regizorul și actorul dedublat, privindu-se pe sine în oglinda
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mister al răscumpărării noastre culminează în fiecare an, prin sărbătoarea Paștelui, și în fiecare săptămână prin sărbătoarea duminicii. În orice sărbătoare, fie că este Crăciunul, fie că este Preasfântul Trup și Sânge al lui Cristos, sau sărbătorirea unui sfânt, se contemplă exclusiv realitatea pascală, însă dintr-o altă perspectivă. La Crăciun, îl întâlnim pe Cristos în slavă, dar aici îl vedem pe cel născut la Betleem, care ne apare în slăbiciunea trupului. În timpul Adventului, misterul pascal al Domnului este prezent în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
-și caute un echilibru, apoi a luat-o în fugă spre doctor, s-a oprit iarăși, s-a răsucit de câteva ori cu un mic chițcăit și a căzut, în sfârșit, cu sângele țâșnindu-i prin botul întredeschis. Doctorul îl contemplă un moment și urcă spre apartamentul lui. Nu la șobolan se gândea. Acest sânge țâșnit îl ducea la preocupările lui. Soția sa, bolnavă de un an, trebuia să plece a doua zi într-o stațiune de munte. A găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CU UN OM ÎNCĂ TÂNĂR, CU STATURA GREOAIE, CU CHIPUL MASIV ȘI BRĂZDAT, TĂIAT DE SPRÂNCENE GROASE. ÎI MAI ÎNTÂLNISE DE CÂTEVA ORI LA DANSATORII SPANIOLI CARE LOCUIAU LA ULTIMUL ETAJ AL IMOBILULUI. JEAN TARROU FUMA CU POFTĂ O ȚIGARĂ, CONTEMPLÂND ULTIMELE CONVULSII ALE UNUI ȘOBOLAN CARE MUREA PE O TREAPTĂ LA PICIOARELE SALE. EL RIDICĂ ASUPRA DOCTORULUI PRIVIREA LINIȘTITĂ ȘI PUȚIN STĂRUITOARE A OCHILOR SĂI CENUȘII, ÎI DĂ BUNĂ ZIUA ȘI ADAUGĂ APOI CĂ APARIȚIA ACEASTA A ȘOBOLANILOR ERA UN LUCRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
intrase la doamna Loret, într-un mic apartament împodobit cu evantaie și cu flori artificiale, și când mama îi primise cu un zâmbet cam strâmb. ― Sper că nu este febra de care vorbește toată lumea. Iar el, ridicând cearșaful și cămașa, contempla în tăcere petele roșii de pe burtă și de pe coapse, umflătura ganglionilor. Mama se uita la picioarele desfăcute ale fetei și țipa fără să se poată stăpâni. În toate serile mame ca aceasta urlau astfel, cu un aer abstract, în fața unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
medicului, care îl întreba din priviri. Dar nu vreți să beți ceva ? Am puțin vin. Rieux refuză. Se uita la foile de hârtie. \ Nu vă uitați, spune Grand. Este prima mea frază. Îmi dă mult de furcă, foarte mult. Și contempla și el toate aceste foi și mâna lui părea irezistibil atrasă de una dintre ele pe care o ridică în transparență în fața becului electric fără abajur. Pagina îi tremura în mână. Rieux a observat că fruntea funcționarului era umedă. \ Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LUNA MAI, O ELEGANTĂ AMAZOANĂ PARCURGEA, PE O SUPERBĂ IAPĂ ALEZANĂ, ALEILE ÎNFLORITE DIN BOIS DE BOULOGNE". TĂCEREA S-A AȘTERNUT IAR ȘI, O DATĂ CU EA, FOȘNETUL NEDESLUȘIT AL ORAȘULUI ÎN SUFERINȚĂ. GRAND PUSESE FOAIA PE MASĂ ȘI CONTINUA S-O CONTEMPLE. DUPĂ O CLIPĂ EL RIDICĂ PRIVIREA : ― Ce părere aveți ? Rieux răspunde că acest început îl făcea curios să cunoască urmarea. Dar celălalt spune cu însuflețire că punctul ăsta de vedere nu era cel bun. Își lovește hârtiile cu palma. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ei. Dar ce ! moartea nu înseamnă nimic pentru oameni ca mine. Este un eveniment care le dă dreptate". Tarrou fusese acela care îi ceruse lui Rieux întrevederea consemnată în carnetele sale. În seara aceea Rieux îl aștepta, și tocmai își contempla mama care stătea cuminte pe un scaun într-un colț al sufrageriei. Când nu mai avea treabă cu gospodăria, ea își petrecea vremea aici. Cu mâinile împreunate pe genunchi, aștepta. Rieux nici măcar nu era sigur că el era cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca să desfacă în sfârșit nodul violent care îi strângea inima. Căldura cădea încet printre ramurile ficușilor. Cerul albastru al dimineții se acoperea repede de o albeață care făcea aerul mai înăbușitor. Rieux s-a lăsat să cadă pe o bancă. Contempla ramurile, cerul, regăsindu-și încetul cu încetul oboseala. \ De ce mi-ați vorbit cu atâta mânie ? a spus o voce în spatele lui. Spectacolul era și pentru mine insuportabil. Rieux s-a întors spre Paneloux: \ E ADEVĂRAT, SPUNE EL. IERTAȚI-MĂ. DAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
făcut-o apoi ca să obțină de la bătrâna doamnă cel puțin o neutralitate binevoitoare, nu i-a reușit. Făcuse o impresie rea. Și în fiecare seară, înainte de a intra în camera lui plină de valuri de dantele croșetate, el trebuia să contemple spatele gazdei, care stătea în salonul ei, în timp ce el era silit să ducă amintirea unui "bună seara, părinte" pe care ea i-l adresa pe un ton rece și fără să se întoarcă. Pe o seară ca asta, în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CARE A SFÂRȘIT PRIN A UMPLE STRADA CU ȘIROAIELE LUI: PLOAIA REÎNCEPEA, AMESTECATĂ CURÂND CU O GRINDINĂ CARE SE IZBEA DE TROTUARE. MARILE DRAPERII S-AU VĂLURIT ÎNAINTEA FERESTREI, ÎN UMBRA ODĂII, RIEUX, UN MOMENT DISTRAT DE ZGOMOTUL PLOII, ÎL CONTEMPLA DIN NOU PE TARROU, LUMINAT DE O LAMPĂ DE PAT. MAMA LUI TRICOTA, RIDICÂND DIN CÂND ÎN CÂND CAPUL CA SĂ SE UITE LA BOLNAV. DOCTORUL FĂCUSE ACUM TOT CEEA CE ERA DE FĂCUT. DUPĂ PLOAIE, TĂCEREA S-A MATERIALIZAT PARCĂ ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întinsese o clipă pe divanul cabinetului său, dar se ridicase aproape imediat și revenise în odaie. Tarrou avea capul întors spre doamna Rieux. El privea mica umbră chircită lângă el pe un scaun, cu mâinile împreunate pe genunchi. Și o contempla cu atâta intensitate încât doamna Rieux duse un deget la buze și s-a ridicat să stingă lampa de la căpătâi. Dar, în spatele perdelelor, ziua se strecura cu rapiditate și, puțin după aceea, când trăsăturile bolnavului deveniseră vizibile în întunericul odăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
soției lui. Era în birou. Mama lui venise aproape fugind să-i aducă o telegramă, apoi ieșise să dea un bacșiș aducătorului. Când s-a întors, fiul ei ținea în mână telegrama deschisă. Ea se uita la el, dar el contempla cu încăpățânare pe fereastră o dimineață magnifică ridicându-se deasupra portului. ― Bernard, spune doamna Rieux. Doctorul o privea cu un aer distrat. ― Telegrama ? întreba ea. ― Da, asta e, a recunoscut medicul. Acum opt zile. Doamna Rieux și-a întors capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un răget năprasnic. Dădură buzna în sala spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile; iar ultimul paznic își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]