KorAP: Find »[drukola/base=crăpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...131 >

3,263 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

urca. CÎnd au priceput că era o fundătură, cel cu carabina ne-a luat În cătare. „Tu”, a spus el arătînd spre Christian, „te vei duce după ajutor, repede. Prietenii tăi rămîn aici. Ostatici. Dacă e să crăpăm, or să crape Împreună cu noi“. Christian a luat-o imediat din loc. Și nu s-a mai Întors. Fiul mai mic al lui Arthus se Înfioră la amintirea acelei cumplite nopți. - Sean. Omul cu carabina. Celălalt se numea Tom. Erau frați. - Ca tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ta. Ți-am purtat pică, atît de mult... Măcar de-aș fi știut... Mi-a stricat viața, a stricat-o pe a ta. Ochii lui fură străbătuți de o străfulgerare de nebunie. - Dar n-o să scape chiar așa! Vreau să crape! - Nu Înainte de a fi spus unde se află restul lingourilor. - Faimoasele lingouri din care eu n-am căpătat an de an decît firimituri? De treizeci și cinci de ani le caut. Dacă ar mai fi rămas ceva, le-aș fi găsit. - După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

avea „ceva tibetan”; era foarte posibil. Oricum, aici hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a hotărât să vină aici, nu să crape aici, Îl corectă Bruno. Se pare că hoașca s-a convertit la Islam - a apucat-o pasiunea pentru mistica sufită, o tâmpenie de genul ăsta. S-a mutat aici cu un cârd de „baba” care trăiesc Într-o casă părăsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
și, oricum, nu mai e nimic de făcut. Legea naturii..., zise el cu gravitate. — Ian auzi! ironiză Bruno. L-ai auzit pe măscăriciul ăsta? Ăștia de câte ori deschid gura, Îi trag cu „natura”. Acum, că e bolnavă, vor s-o vadă crăpând mai repede, ca un animal În vizuina lui. E mama mea, Bulache! făcu el, teatral. Și adăugă: — L-ai văzut ce look are? Ceilalți sunt la fel, sau și mai rău. Niște inși de căcat. — Peisajul e superb, aici..., răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Samantha. Ușile liftului se închid și nu-mi pot reprima un țipăt mut. Nu pot locui în aceeași clădire cu Ketterman. O să trebuiască să mă mut. În clipa în care îmi bag cheia în broască, ușa apartamentului de vizavi se crapă ușor. — Samantha ? Îmi stă inima. Ca și cum nu mi-ar fi ajuns pe ziua de azi. E doamna Farley, vecina mea. Are păr argintiu și trei căței de talie mică și o curiozitate insațiabilă pentru viața mea. Însă e foarte amabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ia partea, asta e. Îmi dau demisia. N-o văd pe Trish nicăieri, așa că urc scările cu inima bubuindu-mi. Ajung la ușa ei și ciocănesc. — Doamnă Geiger ? Aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră. Câteva clipe mai târziu, Trish crapă ușor ușa și scoate capul, cam ciufulită. — Samantha ! Ce dorești ? — Nu sunt prea fericită cu situația actuală, îi spun, încercând să-mi iau un ton calm, civilizat. Aș dori să discutăm, dacă se poate. — Ce situație ? Se încruntă. — Cu Melissa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pe birou ? Dacă mi-a fost strecurat sub un maldăr de hârtii după expirarea termenului limită ? Inima începe să-mi bubuie tare și apuc draperia, pentru a-mi regăsi echilibrul. Dacă n-am făcut nici o greșeală ? Simt că totul se crapă și se reașază în alte forme în jurul meu. Dacă Arnold nu a înregistrat împrumutul intenționat - și a făcut să pară că a fost vina mea ? Reiau, ca o bandă în buclă, conversația cu Arnold. Când i-am zis că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase lângă ea, grohăind a dezmierdare și i-am simțit pielea multă și lipicioasă. Pfuuh, și unde mai pui că se crăpase bine de ziuă, iar lumea Începuse să facă ochi, după lucrul acela pe care tu aveai să-l numești un chef cumplit. Tată! Măcar de nu m-ar vedea ăștia, mi-am spus. Aștia să nu mă vadă și Moru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
scoată pe Krog din peșteră. - Și dacă pândarii te dădeau Umbrei? am Întrebat-o, În timp ce continuam să ne Îndepărtăm de satul uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea? Încă nu se crăpase de ziuă. Eram rupt de oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la care, zicea ea, trebuia să ajungem neapărat dacă doream să fim siguri că ne pierdem urma de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de el și-i puse buzele pe frunte. Enkim zâmbi și Întinse mâna spre ea. - Cuminte! Am vrut să văd doar că-ți trece fierbințeala, zise ea, pufnind În râs. Dormi! Și chiar că Enkim a adormit. Când s-a crăpat de ziuă, Enkim era mai bine. Din nou am Înjghebat un culcuș pentru el, ne-am uns toți trei cu măruntaiele ciutanului și am pornit prin pădure, căutând să nu ne Îndepărtăm prea mult de apa care curge. Când și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
copacii prăvăliți se Întindea o limbă de mușchi răcoros ce ieșea dintr-o vizuină scundă. Ne-am adăpostit cum am putut mai bine și am adormit de cum am pus capul jos. 15. Ploaia se oprise cu mult Înainte de a se crăpa de ziuă. M-am răsucit de pe o parte pe alta și am tras cu urechea la o pasăre care cârâia rar. Mirosea a mușchi umed dar, În scurt timp, simții din nou mirosul acela puternic și sărat care te lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe vremea bunicilor bunicilor lui aici fuseseră păduri dese și pășuni nesfârșite. Poate că de frică să nu mai piardă și puținele pășuni rămase, se hotărâseră ei să vorbească. Poate că nu avuseseră de ales. Cu puțin Înainte să se crape de ziuă, era deja ger de crăpau pietrele. Zgribulit, Aban mă Întrebă dacă Gerul cel Greu avea să fie mai aspru decât frigul cumplit pe care-l Înduram noi atunci. Habar n-aveam, și cu el nu mergea să Înfloresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
păduri dese și pășuni nesfârșite. Poate că de frică să nu mai piardă și puținele pășuni rămase, se hotărâseră ei să vorbească. Poate că nu avuseseră de ales. Cu puțin Înainte să se crape de ziuă, era deja ger de crăpau pietrele. Zgribulit, Aban mă Întrebă dacă Gerul cel Greu avea să fie mai aspru decât frigul cumplit pe care-l Înduram noi atunci. Habar n-aveam, și cu el nu mergea să Înfloresc lucrurile, doar așa, ca să văd cum Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mai privească Îndărăt. 22. Am mers nopți În șir peste dune. Enkim și cu mine făceam potecă pe rând pentru Runa - când afundându-ne picioarele În nisipul mai fin decât zăpada, când tăindu-ne tălpile În stâncăria ascuțită. De cum se crăpa de ziuă, căutam un bolovan mai mare ca să ne dea umbră, ne ridicam la adăpostul său casa din piei, beam din licoarea lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
văzut dimineață. Am mers mai repede ca oricând, mai ales că era o noapte Într-atât de rece Încât, la fiecare pas, scoteam aburi groși pe nări. Am urcat și am coborât nenumărate coline de nisip și, când să se crape de ziuă, am chiuit toți trei, trezindu-l și pe micuțul Unu care se apucă să plângă. În fața noastră se mai Întindea doar o mică bucată de povârniș molcom Înainte să ajungem pe culmea unei dune. Nu ne-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
că la tine place mai mult Selat decât Dilc. Ca să știe Krog că eu fiul lui Minos și nu alt om. Acum, știi, nu? - Știu, of, of. Și ce s-a mai Întâmplat? - A Început lupta de sânge, Înainte să crape de ziuă. Unii s-au dus după Scept. Alții, după Minos. Ăia ai lui Scept ziceau: uite că ne lasă și ăștia să vorbim, așa că măcar să vorbim ca noi, ăștia de aici, nu ca pelticii și bâlbâiții lui Moru. Logon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
voi la răsăritul soarelui, ne amenințară ei, iar Nunatuk mă drăgosti cum știa ea mai bine În noaptea aceea. Zicea că e de bine s-o Împuiez În asemenea noapte și că aveam să Înțeleg totul după ce-o să se crape de ziuă. N-a trebuit să aștept mult, pentru că noaptea se scurgea de acum pe nesimțite. Când s-a făcut lumină, am văzut cu toții că Gemenii se uniseră cu alt ghețar uriaș, cu dealuri și mai Înalte decât ale noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Kikil i-am trimis să vadă dacă Marea se Întărise Într-atât Încât să putem pleca de pe ghețar. Când s-au Întors și ne-au zis că gheața era bocnă și că avea să ne țină pe toți fără să crape, m-am Întors spre ceilalți doi și i-am Întrebat: - Și acum, noi Încotro o luăm, că nu mai știu unde apune soarele? Barra a spus să ținem tot timpul către locul În care soarele coborâse cel mai jos - zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nici o pierdere că nu ne dusesem să Împărțim vorbe pe acolo căci, pe vremea aceea (voi o spuneți!) nu prea erau oameni și femei pe acele tărâmuri. Noaptea dura deja cam cât un sfert din zi. Gheața Începea să se crape ici-colo și, cu groază ne-am dat seama că dacă lucrurile aveau s-o țină tot așa, trebuia s-o luăm cu toții, din nou, spre Miazăzi. Mi-era din ce În ce mai ciudă - credeam că fusesem prinși pe acea punte de zăpadă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
una sau alta. Tot mai des Îmi ajungea la urechi zvonul că unii erau gata s-o ia Înapoi spre pământurile acelea lăsate În urmă care duceau la Miazănoapte. Numai că Într-o noapte, pe când gheața prinsese iarăși a se crăpa de parcă dorea să ne dea pierzaniei odată pentru totdeauna, am auzit primele voci care veneau dinspre Marea cea mare. Erau glasuri nenumărate care se ridicau peste apă, amestecate cu râsete și cu chiote date de o mulțime de oameni, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iute cât mai multe focuri. În larg se făcu atunci liniște, drept pentru care ne-am apucat să strigăm. Tek, care era ditamai omul, puse mâinile la gură și se apucă să urle de-am crezut că gheața o să se crape și mai multe nu, dar de pe mare nu se mai auzi nimic. Am Început să ne Întrebăm dacă Într-adevăr auziserăm glasurile alea și dacă nu fuseseră doar o părere. Părere...? Nici pomeneală, că le auziseră toți! Ba mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
care aprinseserăm focurile și ne apucaserăm să strigăm. Când s-a lăsat noaptea, am tăcut cu toții mâlc, doar-doar am auzi din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
treceam pe lângă un pământ uriaș, despre care Dyas mi-a spus că era locul unde Ceața Adâncă Îl prinsese pe Tatăl. - De aici au pornit toți ai lui, când nu mai puteau să răsufle din cauza Ceții. Unii spun că se crăpase un munte, departe de aici, și că dăduse drumul la foc și la fum gros. Tatăl a priceput că avea să vie o urgie și a pornit repede cu ai săi, dincolo de munții pe care Îi vezi colo, la Apus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
luase Krog. Să-mi ia urma după semnul meu. Semnul meu... semnul meu... Așa Îmi spuneam și, curând, am adormit. Era o noapte În care ar fi meritat să visez, dar Tatăl, drăguțul, nu m-a lăsat. Dădea să se crape de ziuă când, m-a trezit un zgrepțănit ușor care venea dindărătul casei. Am ciulit urechile. Am auzit același zgrepțănit, dar parcă mai slab. Am adulmecat aerul. Mirosul plin al lui Nunatuk. Mirosul ca de lapte al celor doi prunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]