3,198 matches
-
deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încă. Asemănarea surorilor era atât de perfectă, încât niciodată nu putui deosebi pe una de cealaltă, în sobrietatea îmbrăcămintei lor, mereu la fel, cu sacourile cenuși croite bărbătește ieșite din buzunarele de lângă reverul stâng. Purtau gulere întoarse, albe ca zăpada, cravate de aceeași formă și culoare. Erau brunete, cu frunțile înalte și ochi albaștri, de nuanța cerului italian, în contrast picant cu părul lor negru și scurt retezat. Până și prin glasul lor sonor, și molatic, nu se deosebeau la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
caracteristic. Avea un fel socotit de a ridica un picior după altul, marcând fiece pas cu bastonul, precis, tacticos, ceea ce dădea trupului o mișcare uniformă, potolită și perfect armonică. Purta ca de obicei, costum și ghete negre, pălăria tare și cravata rândunică, prinsă de butonul din față al gulerului dublu, lucios și întotdeauna alb ca zăpada. Mă minunam în vis de agerimea văzului meu, fiindcă de îndată ce l-am zărit, i-am putut desluși chipul arămiu și smead, cu mustața căruntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a pus o cravată neagră. Ține o frigare în mână din care picura sângele meu. - Zitta, deschide fereastra că pute a mort! spune el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea încă din mâini și din picioare, arătându-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul dădu fuga după foarfecă și tăie dintr-o îmbucătură bunătate de cravată. ...Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul dădu fuga după foarfecă și tăie dintr-o îmbucătură bunătate de cravată. ...Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre ziuă, când dădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-am răzgândit”, răspunde un domnișor ieșit din întuneric, și trage de haină. O scoate apoi sfâșiată din mâinile muierii și dispare grăbit la prima cotitură, de teama scandalului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de contabilitate practică, afectându-i orgoliul. Sperase Întotdeauna că va putea obține și celebritatea, și bogăția prin intermediul scrisului. Nu pentru că ar fi tânjit după aur de dragul aurului sau pentru ceea ce Își putea asigura cu ajutorul lui - iahturile, trăsurile și acele de cravată cu diamante nu Îl atrăgeau. Ci pentru că obținerea unor sume semnificative În paralel cu progresul pe scara literară - ochirea a două ținte cu o singură săgeată - era singura modalitate În care un romancier putea impresiona materialistul secol al nouăsprezecelea. Dickens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unei activități care nici măcar nu aparținea domeniului său principal de expertiză artistică și care era mediată Într-o formă asupra căreia avea posibilități limitate de control. Smith bătu, apoi băgă capul pe ușa biroului, să Întrebe de ținuta de seară. — Cravată albă, presupun, domnule? — Bineînțeles, Smith. Mulțumesc. Dacă trebuia să facă o reverență În fața publicului, măcar să arate corespunzător. 2 În decursul activității sale de romancier și nuvelist, Henry ajunsese să aibă o Încredere neclintită În expresivitatea și verosimilitatea superioară a perspectivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care știa că are să Îl servească pe credit, iar acesta Îi făcuse un costum de seară În douăzeci și patru de ore, la vreme pentru Soțul ideal de la Haymarket. Făcuse treabă bună și Jane spusese că arăta foarte chipeș În timp ce Îi Înfoia cravata albă și Îl conducea până la ușa locuinței, cu un sărut. Dar nu toți cei din staluri erau Îmbrăcați de seară - zări un bărbat cu un costum Norfolk cafeniu, care tocmai se așeza. Era George Bernard Shaw, care tocmai Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al cărui Trandafir sălbatic cântat cu o voce pițigăiată noi îl acompaniasem cu sunete și mișcări abrupte de jazz, m-a mustrat numai și numai pe mine și a îndrăznit chiar să mă zgâlțâie, la care eu i-am apucat cravata cu stânga și am strâns-o până când aceasta, confecționată din hârtie, din cauza războiului, s-a rupt de sub nod, ceea a fost, din nou, un motiv mai mult decât suficient ca să fiu mutat la altă școală, ca măsură pedagogică preventivă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se menținea, pe durata permisiei mele, în limite rezonabile: e de presupus că îmi plăcea de mine pentru că-mi permiteam să ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându-le în hârtie igienică și pentru că, „declarat inapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cămăși de schimb a scos priorul din ladă, în plus un pulover croșetat din resturi policrome de lână, care avea să-mi mai țină multă vreme de cald. Și, pe deasupra, pater Fulgentius mi-a mai băgat pe gât și o cravată cu puncte roșii pe fond albastru: „Pentru duminica“, așa cum a spus el făcând aluzie la o posibilă vizită la capela Caritas care ținea de cămin. Toate se potriveau. Cât despre cel mai nou autoportret al meu, trebuie că arătam impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Un student mai copt, genul caporal, care studia ca să devină inginer și care mai târziu, ca manager la Mannesmann, a știut să exploateze conjunctura în afacerile cu țevi, m-a învățat cum se face un nod de mărime medie la cravată. Alții își frecau încălțările să strălucească, alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se află totuși aici; pe ea, în format de fotografie de pașaport, imaginea unui tânăr ai cărui ochi căprui și păr închis la culoare lasă a se bănui o origine sudică, mai degrabă Balcanii decât Italia. Căznit burghez, poartă o cravată, pare însă a se afla în acea stare de spirit care, imediat după război, a fost la modă sub numele de existențialism și și-a pus amprenta pe gestica și mimica din filmele neorealiste - atât de uitat de Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în sine însuși privește în obiectiv. Nu încape îndoială, precizările referitoare la persoană și semnătura proprie, prețuind liniile lungi pe dedesubt, confirmă ceea ce era de bănuit: tânărul acela întunecat, străin mie, sunt eu ca student la Arte în primul semestru. Cravata poate să provină din lada cu donații a acelui neobosit întru caritate, pater Fulgentius. Nodul i-a fost făcut anume pentru o rezolvare rapidă într-un magazin pe nume Fotomaton. Bine ras și cu cărarea corect pieptănată, așa mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
funebre, diverse măști mortuare din ghips. Cu asta am putut să câștig ceva bani care mi-au ajuns ca să-mi găsesesc la Kaufhaus des Westens sacoul negru pe măsură, în plus o pereche de pantaloni Stresemann cu dungulițe fine, o cravată gri-argintie și mănuși negre pe care mai târziu nu le-am mai purtat niciodată. Fără un ban în buzunar, voiam să fac o figură frumoasă ca mine. Ceea ce s-a petrecut înainte și după nuntă, în timp ce alte întâmplări începeau, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tânăr poet din Catamarca, convorbind ca un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început chipul Închis la culoare, mai curând Înnegurat, al tânărului premiant al mașinilor de gătit Vulcan nu m-a atras. Din pricina ochelarilor-bicicletă, a cravatei cu nod și elastic, a mănușilor de culoarea smântânii, m-am crezut În fața unui pedagog din noianul pe care ni l-a pus la dispoziție Sarmiento, profetul genial, de la care e absurd să cerem pedestrele virtuți ale prevederii. Dar plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amăgitor. În seara aceea, În mahalaua Castellammare, orele de după cină au fost dialectice. Dau din nou cuvântul bătrânului meu prieten, maestrul Correas - a spus erudit Bonfanti, care Însuflețea o haină cu țesătură bob de orez, o vestă dublă Huracán, o cravată scoțiană, o sobră cămașă de culoarea cărămizii, un set creion și stilou de dimensiuni colosale și un cronometru de buzunar de referee. Ne-am dus să tundem oile și ne-am Întors tunși. Ageamiii care ciocoiesc prin Pathé-Baby Club ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Au convorbit tainic și Îndelung. Aceleași epitete trebuie aplicate și discuției pe care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mă sâcâie“, și-a zis. Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă de gesturi. Savastano și-a potrivit cravata și și-a zvârlit pălăria maro pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse. Era brunet, băiat bun și ușor antipatic. — Don Molinari mi-a zis că să vă scot din țâțâne, a lămurit. Viu pentru crima sângeroasă de la hanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
salonul de biliard și În cele mai respectabile chalets. Mulți și-l vor fi amintind: panama moale cu bor flexibil, ochelari cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită Într-o mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
abuz de Încredere și atentat la pudoare, Bradford a capitulat imediat, dezamăgindu-și fidelii. Adevărul s-a impus concret. Între 1923 și 1931, Bradford, cavalerul de pe rambla, a umblat despuiat prin Necochea. Pălăria, ochelarii cu ramă de baga, mustața, gulerul, cravata, lanțul de ceas, costumul și nasturii, bastonul Împletit, mănușile, batista, gheata cu toc militar nu erau decât un desen aplicat tabula rasa pe epidermei sale. În clipe atât de amare, oportuna influență a unor prieteni situați strategic ar fi constituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]