3,585 matches
-
că-i omu’ -ntreg acolo, în pâlnia receptorului, mic ca o păpușică, doar că nu-l poți vedea. Unii seamănă cu glasul lor, dar pe alții nici nu-i poți cunoaște, zici că au un glas greșit, parcă nu-i croit pe măsura lor... Vrei să fim frați? Nu primi răspuns. Tăcu și el o vreme, și oftă. Scoase vaca din buzunar și îi mișcă picioarele. Acum o cheamă Fira, să știi... Uite, io am venit să te-ajut, zise, trăgând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
surpriza să mă invite la ei, la petrecerea de Anul Nou și mi-a spus să stau liniștit, că mă dă pe mâna croitorului familiei. Ultimul lucru pe care îl așteptam în viață, un croitor! Ce-i drept, eram deja croit cu un bandaj, croitorul va trebui să țină cont de umărul meu. Alexandru a adăugat, pe un ton sumbru: — Vă invit chiar dacă eu nu voi fi, poate, prezent, viitorul meu e nesigur, în acest moment. O s-o anunț pe sora
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu gard, se afla tocmai la cinci sute de metri depărtare. Gerul care-i despărțea de ea îi izbea în plin, dar era suportabil. Ajunse și el acolo, cu carnea amorțită, cu picioarele țepene. Înăuntru era cald și Cayle își croi încet drum către partea laterală a clădirii, de unde se vedea cartierul principal al orașului. Shardl era un oraș minier. Se înălța pe o câmpie plată, care, iată, abia începea să înflorească, și ici-colo se zărea verdele caldelor grădini atomice. Parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu pricepu. — Poți să-mi spui în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu părerea proaspătul pasager. Omar nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele ei ca fierea. — Cum o cheamă? Sau e un motan? continuă Omar să întrebe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de vreo ușă a vagoanelor trenului său. Într-o zi din februarie, bona progeniturilor lui Godun apăru cu o tânără ajutoare. O văzu cuprinsă cu șorț și încercând să hurduce o oală plină, până la plita pentru gătit. El era afară, croia poteci prin zăpada răscolită de vânt și sări să îi vină în ajutor. Pentru cine gătești atât? o întrebă surâzând, dar ea nu putu să-i răspundă decât în limba pe care Omar nu o pricepea încă și nu pricepu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu poți s-alegi: poți să vii dintr-o țară băftoasă sau bântuită. După ce zâmbitorul ei star a-necat Revoluția verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și scutece, rochii de seară și de petrecere, halate de baie. Darmet garm! Mashala Mordaneh Iran! Totul verde, dar nu ca să rămână la culoarea victorioasă și de revoltă a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
culoarea ierbii. „Cum se poate?“ Gardienii Consiliului, paznici din Comiteh, care iubeau fotbalul, i-au transmis să se potolească, altfel nu va mai ieși niciodată dintr-o enferadi, unde nu îi vor da nici pâine, nici apă. Atunci Sonia a croit perdele, lenjerie de pat, batistuțe și șervețele de masă, toate verzi însă, culmea, cu figura Învingătorului, așa cum ea o visase: bărbierit și frizat, îmbrăcat ca la carte și cu un trandafir între dinți. Sebas o întâlnise întâmplător, la Tunis, unde
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dar în cipc - așa mi-o scris: Să-i cos un rând de cămeși Tot cu fir și cu islogi. Dar mândra din grai grăi: Să știu că bade - a vini 215 {EminescuOpVI 216} P-a seară i le-aș croi Și pe Sâmbătă sara I le-aș da badei gata. 184 Maică, măiculița mea, Eu cunoscui vremea mea Din luzie, din pruncie, Din a mea copilărie, Că n-oi mâna oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai mult. 109Unii dumică ș-alții mănâncă. 110Unii țes la pânză și alții o poartă. 111Unul o ține ș-altul o mulge. 112Unii gustă din lămâie ș-altora li se strepezesc dinții. 113Unul ca nici unul. 114Unul cască gura ș-altu-nghite. 115Unul croiește ș-altul coasă. 116Unul îl lasă de ostenit ș-altul îl ia de odihnit. 117Din bun, și bun și rău, ca dintr-un lemn și cruce și măciucă. 118Și cel bun și cel rău dintr-o mumă amândoi, ca oala
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să deretic ca lumea. Cristescu privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
el nu știa. Dar nu putea să mai treacă multă vreme, la urma urmei. Crucișătorul porni ca fulgerul către destinație: fortăreața. Deținutul și paznicii ieșiră și coborîră în clădirea unde se construise camera cu pereții groși de metal. Hedrok își croi drum cu nava prin unul din aceștia și se apucă de treabă. Mai întîi scoase un captator de sunete și în timp ce asculta discuția din cameră își descarcă mai multe aparate. Cînd gărzile se repeziră înăuntru "cu sacul", care era pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
XX. Oamenii-maimuță o venerează pe Sylvia în același mod primitiv și dionisiac în care King Kong se îndrăgostește de femeia fatală. Reminiscențele din cultura populară americană și engleză abundă în Le rayon U - lumea în care pătrund călătorii este una croită după modelul lumii pier dute a lui Conan Doyle. Dinozaurii, tigrii uriași și pterodactilii sunt stăpânii acestui domeniu ce sfidează verosimilitatea. Din miezul acestui imaginar al literaturii fantasy, ce își are deja în Edgar Rice Burroughs un clasic, vine și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în cazul lui Pratt, literatura. Capturat de indienii jivaros și destinat torturii, francezul trișează moartea cu aceeași grație suicidară cu care o trișează personajul lui Jack London. Provocând execuția sa cu trucul ironic al rezistenței la orice armă, francezul își croiește destinul, iar Corto, trezit din vis, își recapătă memoria, ca după o expediție dincolo de Styx. Căci doar el, Corto, este capabil de a traversa ușile ce zăvorăsc acest teritoriu al magiei. Cu ochii către stele, marinarul cu cercel în ureche
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care Corto sau Rasputin se devotează întinderii lichide. Războinicii din jeep-uri sunt ultimul suspin al unei lumi ce refuză mecanizarea morții, imaginând lupta ca pe un turnir ce se supune codului onoarei aristocratice. Aparent dezabuzați și nedisciplinați, ei sunt croiți din aceeași materie din care este alcătuită fibra mitică a acelui imaginativ și charismatic Wingate, cel pe care Pratt îl contemplă, ca adolescent, în fruntea trupelor ce intră în Addis Abeba. Biografia lui Koinski are o doză de fabulos care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
onoarei sale. Doar moartea îl privează pe africanul războinic de atingerea țintei sale, dincolo de războiul pe care europenii îl duc în jurul său. Pe un alt front de luptă, în decorul de sfârșit de lume al Birmaniei, un alt african își croiește drum, nu către răzbunare, ci către mântuire. De vreme ce lașitatea sa a costat viața camarazilor săi, doar decapitarea ofițerului japonez poate stinge datoria către sine și către strămoși. Pike este martorul mediat al acestei întâlniri neverosimile între samuraiul ce-și face
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
textele pe care i le-am trimis și care în final mă aduc la volumul actual. Am continuat Călătoria simbolică în timp, nuanțând subtitlurile ultime, ținând cont de faptul că am ajuns la o vârstă la care nu mai pot croi planuri pe timp mai îndelungat. Volumul de anul trecut, grăbit pentru a câștiga timpul rezonabil, l-am creat cu graba și sub presiunea exercitată asupra mea de starea gravă de sănătate a ultimilor doi colegi de promoție, care s au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tatăl tău. Ușa de la intrare era deschisă. Și apoi am găsit-o, acolo. Pistolul rămase ațintit asupra ei. Bărbatul care îl ținea părea, în mod ciudat, că nu se potrivește cu arma, chiar dacă o mânuia cu îndemânare. Era cu siguranță croit pentru așa ceva: era înalt și putea să observe că mușchii brațelor îi erau puternici și încordați. Dar ochii nu erau cei ai unui pistolar. Erau prea curioși, făcuți mai degrabă ca să studieze paginile unei cărți decât ca să fixeze o țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aproape deloc englezește. Și mă punea pe mine, o puștoaică, să-i deschid scoicile. Nu mergeam la școală. Nici gând, fetițo. Stăteam to’ timpu’ acolo și loveam în scoici pe o banchetă. Din cân’ în cân’, mama începea să mă croiască și pe mine pentru câte ceva. Tot timpu’ era zarvă în juru’ tarabei noastre. — Mamii tale-i sărea iute muștaru’? — Biata fată! Stătea acolo-n ploaie și frig și fără să-nțeleagă nici pe jumate ce spun ăilalți. Era greu pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
după el capătul filmului derulat, Ignatius se grăbi spre ușă și intră în birou. Cele două purtătoare de drapel, nemișcate, prezentau dosul cearșafului pătat unui Gonzalez uluit. Cu ochii închiși, cei din cor cântau dezlănțuit, furați de melodie. Ignatius își croi drum printre cei din batalion, care asistau, bine dispuși, la scenă, cu fața spre masa de lucru a șefului de birou. Domnișoara Trixie îl văzu și-l întrebă: — Ce se întâmplă, Gloria? Ce fac aici oamenii din fabrică? — Fugi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plastic roșu și băgat în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nostru pas va fi să alegem pe unul dintre ei pentru o funcție foarte importantă: președinția, dacă Fortuna se arată favorabilă. Apoi urmează să se infiltreze în armată. Ca soldați vor fi atât de preocupați să fraternizeze unul cu altul, croindu-și uniformele astfel încât se muleze pe ei ca pielița pe cârnați, inventând noi și variate costume de luptă, dând recepții etc., încât până la urmă nu vor mai avea niciodată timp să se bată. Cel pe care în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să fii posac și vulgar, mai bine pleacă. — Nu voi pleca. Nimeni nu mă poate împiedica. Pace! Pace! Pace! — Vai de capul meu! Văd că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai multe ori peste nivelul actual. Factorul bunăstării personale Democrația, capitalismul și inovațiile se sprijină reciproc. Nimic nu există mai puternic decât un individ care trăiește într-o societate care are acces la acele instrumente cu ajutorul cărora să își poată croi propriul său destin. Numai într-o democrație poate prospera făurirea bunăstării personale. Dacă un lucru poate accelera prosperitatea și schimbarea care să ducă la societăți democratice, permițându-le indivizilor să își asume responsabilitatea viitoarelor destine, acela este reprezentat de inovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
imposibil. - Jean-Paul Sartre Prolog Vasco Borden, patruzeci și nouă de ani, trase de reverele costumului și își îndreptă cravata, în timp ce înainta pe mocheta de pluș a holului. Nu era obișnuit să poarte costum, deși îl avea pe acesta, bleumarin, special croit ca să-i ascundă silueta musculoasă. Borden era solid, avea 1,90 metri înălțime, aproape 110 kilograme, un fost jucător de fotbal american, care lucra ca detectiv particular și specialist în recuperarea fugarilor. Iar acum, Vasco își urmărea omul, un cercetător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]