2,381 matches
-
resfințit acest sf. locaș, fondat la 7255, mitropolit al Olteniei fiind i.p.s. Firmilian, prenoindu-se a 5-a oară, de satele Crețești și Florești, și cu ajutorul altor buni, creștinii din satele vecine”". De același eveniment este legat tabloul pomelnic al ctitorilor așezat în proscomidier și datat 1958. În acesta este confirmată o refacere a acoperișului. O ultimă intervenție surprinsă de însemnări se referă la acoperișul de tablă, reparat în anul 1986. Biserica a fost ridicată între satele Floreșteni și Crețești, în
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
Târgu Cărbunești din județul Gorj. Aceasta este una dintre bisericile de lemn din Oltenia bine conservate, atât în interior cât și în exterior. Se distinge prin nișele în consolă de la altar, prin picturi interioare, prin pisanie și pomelnic cu numele ctitorilor, inscripții, și prin sculpturi decorative exterioare. Poartă hramul „Sf. Împărați” și datează din anul 1812, sau chiar mai devreme. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Vechimea bisericii este
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
o renovare în 1868 după cum urmează: "„La ano 1812 sau făcut această biserică iar la anu 1868 sau ânpodobit cu dzugrăveală de titori ânsă[m]nați la proscomendie prin stăruința dl. Costandin ...tru cop... cruce[r]... pro[ta] Costandin ...”". Numele ctitorilor picturii interioare de la 1868 se regăsesc detaliat în pomelnicul de la proscomidie, în altar. Aici se disting ctitorii mari, cei mici, ctitorii străini, precum și pomelnicul zugravului Rafail și al preotului Constantin. Anul 1863 se găsește zgâriat ușor pe ușa bisericii, împreună cu
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În anul 1883 a fost construită în sat o biserică din cărămidă cu hramul "Sf. Arh. Mihail", ctitor fiind considerat moș Gheorghe Patarachi . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Barta a făcut parte din componența României, în Plasa Reni a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, care a fost construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, ctitorul ei fiind domnitorul Miron Barnovschi-Movilă al Moldovei (1626-1629, aprilie - iulie 1633). Lăcașul de cult a fost finalizat și sfințit în 1634 în timpul domniei lui Vasile Lupu. Biserica este situată în centrul orașului Iași, pe str. I.C. Brătianu nr. 14. Ea
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Mulți autori pun toată strădania lui Vasile Lupu pe seama unor posibile remușcări, deoarece el contribuise la decapitarea lui Barnovschi în 1633. Pisania bisericii este scrisă în limba slavonă și se află deasupra ușii pridvorului: Clopotul bisericii era dăruit chiar de ctitor, în 1628, fiind lucrat la Liov. În documente, biserica este asociată cu breasla cioclilor din Târgul de Sus. În 1803, la cererea episcopului Veniamin Costache, biserica devenea metoh al Episcopiei Hușilor, în casele din jurul bisericii așezându-se câțiva călugări care
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Gavriil Callimachi, care îndeplinea pe atunci funcția de mitropolit al Tesalonicului (1745-1760). La începutul păstoririi mitropolitului Gavriil, în Moldova au domnit fratele său, Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și nepotul său, Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769). Mitropolitul Gavriil Callimachi este atestat în calitate de ctitor al acestei biserici de inscripția de pe piatra sa de mormânt aflată în pridvorul bisericii pe care scrie că ""au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"", precum și de o inscripție de pe
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
în perioada 1761-1769. Printre documentele citate de el se numără: Nu se cunosc motivele pentru care s-a zidit această nouă catedrală. Episcopul Nestor Vornicescu presupune că la baza înălțării acesteia au stat și motive de ordin economic, urmașii unor ctitori care dăruiseră moșii Bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava (fostă catedrală mitropolitană) cerându-și moșiile înapoi pe motivul că noua catedrală mitropolitană de la Iași nu mai avea hramul "Sf. Gheorghe". Pentru a rezolva această situație, mitropolitul Gavriil Callimachi ar fi decis
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
origine română), sunt pictați și înalți ierarhi cum ar fi mitropoliții Veniamin Costachi și Iosif Naniescu purtând în mâini chivotul noii catedrale mitropolitane, mitropoliții Petru Movilă, Varlaam Moțoc și Dosoftei Bărilă (înainte ca aceștia să fie canonizați), mitropolitul Gavriil Callimachi (ctitorul acestei biserici), patriarhul Teoctist Arăpașu și mitropolitul Daniel Ciobotea, precum și arhimandritul Cleopa Ilie care a predicat în această biserică. În pridvorul deschis al bisericii, pe peretele estic și pe boltă, s-a amplasat un mozaic în stil bizantin realizat în
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Biserica „Sfântul Mina” din Iași se află pe strada Păcurari nr. 116. Zidită la anul 1812, biserica a aparținut comunității lutherane (evanghelice) din Iași, ctitor fiind generalul maior de gardă superioară din armata rusă Johann Georg von Staedler. Mort în luptele dintre ruși și turci la Râmnic, a fost adus și înmormantat în cimitirul ctitoriei sale de la Iași. Din anul 1945 lăcașul a fost încredințat
Biserica Sfântul Mina din Iași () [Corola-website/Science/318088_a_319417]
-
fost cea care s-a angajat să suporte toate cheltuielile necesare acestor lucrări, și până la urmă a ajuns să doneze împreună cu familia, o sumă de aproximativ un miliard de lei. Pentru acest fapt, ea merită să fie considerată al doilea ctitor al acestei biserici. Începute în vara anului 2000, lucrările de demolare, transport, reconstruire, restaurare a lăcașului și restaurare a picturii interioare s-au finalizat spre toamna anului 2002, slujba de resfințire având loc în 14 octombrie același an. Noul edificiu
Biserica de lemn din Groșeni () [Corola-website/Science/318233_a_319562]
-
actul din 6 octombrie 1828, și și-a deschis porțile pe data de 1 noiembrie 1828. Primul corp, cel de o parte și alta a porții din dreptul bisericii din centru, a fost construit între 1826-1827 din fondurile proprii ale ctitorului, episcopul greco-catolic Samuil Vulcan. Între 1834-1835 corpul de clădire a fost prelungit și ambele parți supraetajate (imobilul construit de episcopul Vulcan ajungând la 36 de încăperi). La ctitoria vulcaniană s-au adăugat, de către episcopul Mihail Pavel, rând pe rând între
Colegiul Național „Samuil Vulcan” din Beiuș () [Corola-website/Science/318347_a_319676]
-
temelor legate de „Patimile lui Hristos”. Pe peretele de vest al naosului se detașează scena păcatului originar -„Adam și Eva”- zugravul lăsând pe laterale loc pentru „Cain și Abel”, „Jertfa lui Avram și Isac” și portretele pline de sensibilitate ale ctitorilor sau poate ale celor care au plătit pentru zugrăvirea lăcașului. Aceste personaje din lumea satului sunt reprezentate cu mult realism. Cei doi bătrâni poartă plete lungi, cămașă albă până la genunchi, un brâu lat la mijloc și cioareci albi. Cămășile nu
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
mai vechi, lăcașul ar fi ctitorira domnească a lui Constantin Brâncoveanu și a soției sale Maria, de la anul 7202 al erei bizantine. Conform pisaniei, biserica a fost refăcută din temelii între anii 1883-1887, prin primarul Nicolae Poenaru și mulți alți ctitori locali. Se remarcă drept una dintre cele mai ambițioase și îndrăznețe biserici de lemn din Oltenia prin planul treflat și dimensiunile mari, chiar unică pentru această regiune în modelul adoptat. Ridicată într-un sat de foști clăcași, împropietăriți prin reforma
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
cât și prin Stăruința lor, fiind Arhitect ...: Istrătoiu Costandin, Popa Dinca, Mărin Sandu, Tâmplar Mărin Predescu, Pictor I. P. Leulanu, sau ânpodobit și ânfrumusețat după cum să vede spre pomenire ân Veci. Dumnedzeu să le primească Prinoasele. Anul 1887 Mai 19”". Între ctitorii bisericii se remarcă soții Poenaru, pictați în interior, în dreapta intrării, dar și mulți alți localnici, practic întreaga elită locală, și chiar contribuitori din localitățile vecine. După terminarea bisericii noi de zid, de la șosea, în 1937, biserica de lemn a devenit
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
păstrată la interior, opera pictorului călător Ioan P. Leuleanu, marchează de asemenea o delimitare clară față de tradiția bizantină. Pictată într-o manieră neoclasică, se remarcă îndeosebi prin efortul de a reda cât mai natural figurile umane. Este de reținut tabloul ctitorilor de la intrare, în veșmintele lor tradiționale pline de detalii și farmec. De asemenea, tabloul lui Iisus în glorie, "„biruitorul morții și al păcatului”", din centrul bolții naosului, înconjurat de cei patru evangheliști pictați pe pandantivi.
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
satul Uiești, azi situat pe raza comunei Bucșani,județul Giurgiu, așa cum rezulta din inscripția care se află pe peretele de la intrarea în biserică: ACEST SFÂNT LOCAȘ DIN SATUL UIEȘTI - VLAȘCA CĂRUIA NU I SE CUNOAȘTE NICI ANUL ZIDIRII, NICI NUMELE CTITORULUI, A FOST REPARATĂ ÎN ANUL 1937, ADĂUGÂNDU-I-SE PRIDVORUL DE LA INTRARE ȘI SFINȚINDU-SE DIN NOU LA 27 FEBRUARIE 1938. LUCRĂRILE S-AU EXECUTAT DUPĂ PLANURILE ARHITECTULUI PAUL SMĂRĂNDESCU, CU CHELTUIALA LUI ȘI A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.P.
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
-șef al Ministerului de Interne. A făcut mai multe călătorii de studii în străinătate, astfel: O listă aproape completă a lucrărilor proiectate de arhitectul : ACEST SFÂNT LOCAȘ DIN SATUL UIEȘTI-VLAȘCA CĂRUIA NU I SE CUNOAȘTE NICI ANUL ZIDIRII, NICI NUMELE CTITORULUI, A FOST REPARATĂ ÎN ANUL 1937, ADĂUGÂNDU-I-SE PRIDVORUL DE LA INTRARE ȘI SFINȚINDU-SE DIN NOU LA 27 FEBRUARIE 1938. LUCRĂRIRE S-AU EXECUTAT DUPĂ PLANUTILE ARHITECTULUI PAUL SMĂRĂNDESCU, CU CHELTUIALA LUI ȘI A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
binecuvântarea P.S. Calinic, Episcop de Argeș și Muscel, prin Decizia Sf. Episcopii nr. 1133/1997 devine biserică parohială. Pisania bisericii ne oferă informații despre istoricul acesteia: „"Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această biserică în anul 1800. Nu se cunoaște ctitorul. La sfîrșitul sec. XIX s-a adăogat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pogoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șită iar între
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
codul: . Biserica Sfinții Îngeri este încă în cult, fapt căruia i se datorează nu numai dăinuirea, ci și șantierul de reparații, din 1997. Din pisania ce-i consemna înălțarea, a fost preluat, în cele de renovare, anul 1727, iar pentru ctitori, numele lui Pătru și Radu Mușatescu, dar și Radu și Pârvu. Din catagrafia începutului de veac XIX, aflăm că biserica Sfinții Îngeri a fost făcută pe moșia căminarului Rasti, de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
de renovare, anul 1727, iar pentru ctitori, numele lui Pătru și Radu Mușatescu, dar și Radu și Pârvu. Din catagrafia începutului de veac XIX, aflăm că biserica Sfinții Îngeri a fost făcută pe moșia căminarului Rasti, de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril făcut, după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril făcut, după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume, pe ctitorul lucrărilor de renovare, de la finele acelui veac, clopotul constituind o sursă de datare. Se poate pune în seama lucrărilor, atunci efectuate, adăugirea clopotniței, în care scop bolta originară a pronaosului a fost înlocuită prin tavanul drept. În afara remanierii pronaosului, biserica
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
anul 1810, se edificase în apropiere, lăcașul din piatră, cel din lemn, din 1761, a continuat să fie folosit până în 1842. Neglijat după această dată, el se ruinează, în așa măsură, încât, în anul 1918, când nu întâmplător este salvat, ctitorii acestei etape de lucru sunt nevoiți să renunțe la încăperea pronaosului și parțial la naos, această însemnată parte de vest sacrificată (8 m) fiind pitoresc marcată prin incinta brazilor, plantați în 1925. Pereții păstrați ai lăcașului, realizați din câte 7
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
fie afurisit de 318 părinți, toți sfinți părinți de la Nichea”. O altă notă, de pe aceeași tipăritură, menționează construirea, pe spesele acestora a bisericii. Momentul ridicării bisericii este dat și de o inscripție pe peretele altarului de la 1776 care reține numele ctitorilor "„[Să se] știe că aciastă sfân[tă] bise[ri]că sau făc[u]t cu to[ată cheltui]ala d[...]lui Crăciun Gheorghe și fămia sa Simina d[in Gh]eja. 1776”". Pe scena punerii în mormânt ce poartă inscripția
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
Să se] știe că aciastă sfân[tă] bise[ri]că sau făc[u]t cu to[ată cheltui]ala d[...]lui Crăciun Gheorghe și fămia sa Simina d[in Gh]eja. 1776”". Pe scena punerii în mormânt ce poartă inscripția ctitorilor la proscomidier, mai apar nume de preoți care au slujit altarul în decursul timpului, precum Popa Lup, Nicolae, Vasile și alții, ale căror nume sunt șterse. Biserica de lemn a fost înlocuită de o biserică de zid în anii 1874-1875
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]