8,169 matches
-
smulge o țiglă vântul și-o duce departe în țarnă în lutul cleios țipă de moarte păsări năuce se zbat fără aripi târâte pe jos plouă cu gheață peste morminte ca un potop de sudalme pe-o floare ca un cuțit înfipt în cuvinte ca niște demoni ce râd în altare Referință Bibliografică: plouă cu gheață peste morminte / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile
PLOUĂ CU GHEAŢĂ PESTE MORMINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366846_a_368175]
-
ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar fi fost gata! Incântat nevoie mare că voi merge și eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în curte și am căutat râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța, precum și cu tata
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
plecată cu prietenul ei ... deci tot Pufica, prieten adevărat ... Deși fusese la multe interviuri, Diana încă nu se obișnuise. Avea de fiecare dată emoții. Ar fi trebuit să nu mai aibă, dar de fiecare dată cei care dețin pâinea și cuțitul în mână sunt alții, alți oameni, alte caractere, alte inimi, alte suflete. Dacă nici acum nu reușea să-și găsească o slujbă, nu știa ce va face. Va mai avea putere să continue așa? Viața este din ce în ce mai grea, anii trec
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
a fost o căsătorie cu fața lui Ironbeard, omorât în templul lui Thor, la ospățul de mai sus. Pentru a-și asigura credincioșia neamului lui Ironbeard, îi ia față de soție. Dar Gudrun, os de războinic, încearcă să-l înjunghie cu cuțitul în noaptea nunții; Olaf se apără și căsătoria se anulează, aprigă mireasă! Mai trec 3 ani de la episodul Sigrid și iata-o pe Sigrid căsătorită cu regele Danemarcei, Sveyn Forkbeard, fiul lui Harald și finul lui Otto I. Mică e
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
trebuia să moară și sacrificiul ei pentru atingerea idealului fusese zadarnic. Ii vin în ajutor bunica și surorile care își vânduseră părul vrăjitoarei în schimbul unor farmece. Pentru a-și salva viața, ea trebuia să îl înjunghie pe prinț cu un cuțit înainte de răsăritul soarelui. Nu poate să o facă, îl mai sărută o dată și se aruncă în mare unde se transformă în spumă, dar datorită sacrificiului suprem pe care l-a înfăptuit, sufletul ei nu moare și împreună cu al fiicelor aerului
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
mai bun în privința soartei pictorului ostracizat, considerându-l un fost „serv obedient al comunismului”. (Pictase, împotriva inimii sale, pentru a putea supraviețui, lozinci și steme, și lucruri „la modă”, dictate de „organele” politice, care aveau cheia și lăcatul, pâinea și cuțitul). Pictorul era, în acea vreme, neavând încotro, muncitor vopsitor la fabrica de produse textile „Proletarul”, sau colabora cu un atelier de făcut firme. Vizavi de aceste imense nedreptăți, iată-l pe scriitorul Viorel Savin. El nu îngroașă mai mult liniile
ELIBERAREA DE PREJUDECĂŢI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367703_a_369032]
-
rostindu-se pentru ordine și pace, pentru dreptate și adevăr. Și iată de ce: în acest imobil a locuit, în Evul Mediu, un înalt judecător al obștei Brașovului medieval. Personaj de vază, înstărit, om ce avea în mâinile sale, pâinea și cuțitul. Prin ferestrele acestei case (dar, pe atunci, fără termopane, desigur) el vedea tranzcțiile ce se făceau în piața mare, urmărea fioroase execuții ce aveau loc la Stâlpul Infamiei, stâlp ce se afla la numai câțiva metri de aici. Judele privea
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
enervat-o și mai tare. Nu știai pi dracu, sunteți tari în gură și niști proasti, și-n acest timp îmi arăta procesul inteligent de introducere a verzei în aparat. Trebuia să o tai în două. Bănuiam ceva. Era un cuțit cu lama lată și anormal de mare. După masa de prânz am spălat iar farfurii, sute, mii, milioane...două internate a patru etaje fiecare, două feluri de mâncare, tacâmuri, tăvi. Calvarul părea fără capăt. Când le-am terminat speram sa
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
vizibilă pledoaria celui care scrie, în fața celui care citește/va citi, pentru modificările de conținut. Simion Șuștic pune pe hârtie mărturia credinței într-un univers uman recuperabil. Alegoria instrumentelor tăișului - rituale și profane - acoperă întregul volum, semnalizând prefaceri de fond - cuțit, brici, lamă, secure, satâr, coasă, acțiunea de a săpa. Tăierea și tăietura sunt direct comunicate. Citim, încă, despre duel, măcel, ghilotină. Aici se clasează și întretăierea, întreruperea, împărțirea. Din loc în loc, apare gâdele. Prefacere sugerează și obiectele din sistemul de
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
Toate Articolele Autorului Duminică, 9 Ian. 2011, în zori... Eram copil, pe Dealul greu de fân Mi-aduc aminte vorbele sărate- Abia apuc să fiu și eu bătrân Și să mă odihnesc pe săturate... Ca lacrima pe-o muchie de cuțit Așa mi-a fost copilăria toată, Din zori de zi și până-n asfințit La țară nu-i vacanță niciodată... Duminica și-n sărbători legate Citeam-scriam până uitam că sunt, Poemele de-atunci ne-terminate Mereu îmi cheamă vârsta în cuvânt
BĂTRÂNUL COPIL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367023_a_368352]
-
de floare sânii Iubirea doar o lungă căutare Spre țară fericirii bătând mereu cărare Miresme ne îmbată sau ne înțeapă spinii. Femeie tu esti toată dulceața și savoare Și clipă de regret că viata-i trecătoare! **** Uitarea si-a-mplantat în inima cuțitul Tăcerea ta e-un lucru care doare În lumea fericirii trecătoare Iubirea-ncepe ca să-și piardă mitul. Unde sunt eu, unde ești tu Unde sunt zilele ce-au curs senine Trecând alături peste rău și bine Din tot ce-a
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
picioarele, Nicolae intră în camera încălzită și, acoperindu-l cu o haină, îi cercetă aripile și picioarele. Constatând, cu regret, că are un picior fracturat, îl lăsă puțin și reveni din magazia cu materiale cu o scândurică, din care, cu ajutorul cuțitului, confecționă repede două atele. Puiul fusese prins de gheață exact pe încheietura unuia dintre picioare, care se frânsese. Nu va mai putea înota cîteva săptămîni, însă de zburat va zbura și va înota, după vindecarea completă, la fel de bine ca și
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
Numele și prenumele ! / - Cenușăreasa. Atât! - p. 17) și „închidere“ (supra), se desfasoara parcă o „tornadă“ epico-lirică în traversarea unei mari de mercur, „tornadă“ dirijata „cu solomonarism“ de doamna-romancier, nenumăratele „doze“ de fabulos și de lirism arătându-și (pe muche de cuțit) prompt efectul benefic în eliminarea aridității și a pericolului profanării de arheu valah, de mume, de icoane mitosofice etc., din planurile naratologice: Ioan Pachia Tatomnirescu în ,, O carte pe zi., Publicațiile ARP, din noiembrie,. 2009. ,,Fascinantă, acaparandu-ti timpul pentru
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
atâta așteptare întreabă halucinant: „Cine ești?”. Și nu era niciun strigat la geamul ei și nici măcar șoaptă nu era și îndrăgostită se topea în uitare. Plutea singuratica prin lumi puștii cum trece prin apă de munte păstrăvul iute că un cuțit de argint. Ca niște păstrăvi în cer, fulgere scurte și iuți luminau noaptea neagră și-o ploaie mare și grea se prăbușea pe pământ. Lena alerga iute la geam, deschidea larg fereastră și ploaia izbea geamul negru, sticlos. Undeva, peste
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
și de lume. Lena se scurgea la pământ, ca o ploaie neagră și rece și deasupra, stropi reci, mari și grei loveau zidul și casa cum ar fi lovit într-o inima. Dragostea ... Lena a murit lovită în inima de cuțitul unui tâlhar intrat pe fereastră deschisă în așteptarea iubitului. Limbajul este cel al zilelor noastre, cu adaptări unde este nevoie. E plin de culoare, cu sclipiri de frumuseți și străfulgerări de inteligență, contribuind astfel la farmecul acestor scrieri profunde și
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
de pământ. Piese de artilerie aparținând altui timp tehnologic și militar (tunuri, afeturi, branduri, banduliere, cartușiere, etc.), obiecte care prezintă istoria armatei cantonată în zona golfului (uniforme cu vipuști, fireturi și epoleți ale profilului de armă, arme vechi, muschete, săbii, cuțite curbate, baionete, etc) sunt expuse în sălile vechii construcții din timpul războiului fratricid din al șaptelea deceniu al secolului al XIX-lea. Pe pereți sunt întinse portrete și fotografii, montaje grafice și chiar fotografice de pe câmpurile de luptă, topografii strategice
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
risipitorilor de cuvinte, p. 35) Elementele din natură au o prezență continuă, se integrează desăvârșit în ansamblul imaginilor. Ele servesc creării unei imagini de ansamblu a lumii exterioare și, mai ales, luate ca simboluri, sugerează, concretizează și lărgesc semnificația versurilor: „cuțite înfipte în galben oranj arămiu sfredelesc/ în mesteceni înalte coroane tăcerile amețitoare/ deși nu e parcă doinește Leșe cu noduri de frunze/ toamna așteaptă privitori s-o descopere nouă/ ca efigii în marmuri o daltă vântul să dea partea/ de
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
odată terminată, comenzile pentru copii au curs fără încetare. Nu fusese zadarnică strădania lui Michelangelo de a pune mâna pe cheia de la camera mortuară, înmânată cu o mare discreție de către starețul Bichiellini... La lumina lumânării, cu o foarfecă și un cuțit de bucătărie, făcuse disecții după ce reușise să-și stăpânească emoțiile și temerile. Bucuria cunoașterii trupului i-a folosit! Talentul, ambiția și forța acestui artist m-a impresionat și nu sunt singura care mă închin în fața acestui „Titan al artei“. Despre
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
fără carte și tălpile culte Aleargă pe câmpul cu mâinile-ntinse De-atâta sfidare a ternelor oase Copii în refugii cu gânduri prinoase Privesc printre garduri cu voci neatinse Salubră tăcerea pe strada-nvechită Își cere schimbare în frâiele firii Cuțitul stă-n coaste te cere-nfrățirii La slujbă și ochiul târăște o sită Mistifică-ți viața la masa din tine Așează culoare pe-o frunză-nnorată În lingura clipei o ploaie-nnodată Privește oglinda prin stropi de rubine Mistifică-ți viața
MISTIFICĂ-ȚI VIAȚA de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368622_a_369951]
-
că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de mine, iar în mâna unuia dintre ei apăruse un cuțit. Dându‑i la o parte pe cei trei, milițienii au făcut scut în fața mea. Pitită în spatele șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l‑a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. - Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. Neputând să treacă de cei doi milițieni pentru a mă scoate și a mă lovi, șchiopul a pus mâna
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
glas. Și puse mâna pe el și-l trase din căruță, prin licărul unei scântei care se-aprinse de la țigara unuia, zări buza spartă a lui Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că țiganul îi și înfipse un cuțit în spate. Și Tudor se trezi cu acel junghi în spinare. Deschise ochii și privi prin cameră. -Ce-ai, mă, de ți-a luat Dumnezeu somnul?- îl întrebă nevasta când îl văzu în capul oaselor. -N-am nimic, mă dor șalele, am
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
spic, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ne ciufulită de tatăl său, dar nu și de înjurăturile de bisaltir[5] și de crucioi[6] ale acestuia. Jeni îi aduse strachina cu ciorbă de pasăre și pâinea de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina de lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? O întrebă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ajunge sus. În definitiv, băiatul, cu toate aerele lui, e doar un prostuț arogant ce visează cu ochii deschiși. După ce i-a dat pe mână o mașină inscripționată cu numele partidului, ar fi spart Banca Națională sau ar fi vârât cuțitul între coastele președintelui țării, de i-ar fi cerut, atâta de puternice îi erau tinerelului sentimentele de recunoștință față de el. - După redistribuire, veți fi sigur câștigător!..., mimează încrederea în celălalt, deși îndoiala îi voalează glasul. - Vom vedea ... Vom vedea ... Martinel
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]