2,195 matches
-
o parte a Dobrogei la sud de calea ferata București - Constantă. În plus, Bulgaria putea să exploateze toată Dobrogea până la sfârșitul războiului. Teritoriul României care era deja ocupat de Puterile Centrale (Muntenia și alte regiuni mai mici) rămânea sub controlul cuceritorilor până la sfârșitul războiului. Corpul expediționar francez nu era obligat să părăsească țara, dar nu avea permisiunea să iasă din România. De asemenea, România a fost obligată să accepte tranzitul trupelor Puterilor Centrale. După bătălia de la Dobro Pole, care a dus
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
religioasă (așa cum o sugerează statuetele și osemintele descoperite la Piramida din Cholula). O legendă spune că acești câini mici erau destinați să conducă sufletele celor decedați pe tărâmul umbrelor. Poartă numele statului mexican pe teritoriul căruia a fost identificat de cuceritorii veniți din Spania. AKC a adoptat oficial rasa încă din anul 1904. Blana lor trebuie periată doar ocazional, nu năpârlesc prea consistent. Se recomandă folosirea picăturilor pentru ochi, ca să se evite formarea "dârelor de lacrimi". Sunt mofturoși în ceea ce privește hrana și
Chihuahua (rasă canină) () [Corola-website/Science/319073_a_320402]
-
în 714, dar victorie frizonă a fost de scurtă durată: ducele Charles Martel l-a învins pe Redbad în 718, iar în 734, Charles Martel i-a învins pentru totdeauna pe frizoni în Bătălia de la Boarn. Misionaria au urmat după cuceritorii franci: În 695 AD Willibrord, cunoscut sub numele de "Apostol Frizonilor a devenit episcop de Utrecht, cu unele întreruperi din cauza incursiunilor frizone. Boniface a lucrat aici între 719-722. Liudger a rapoartat că Boniface a predicat în Wyrda, referindu-se la
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
construită pe un teren stâncos, aflat pe un vârf care străjuiește curgerea Nistrului și valea înconjurătoare. Mai întâi era o fortificație de lemn, dar în decursul timpului ea a fost extinsă și reconstruită de multe ori, fiind dărâmată de diferiți cuceritori și ulterior refăcută. La sfârșitul secolului al XI-lea, fortăreața aparținea Principatului Terebovlia, care în jurul anului 1140 era vasal Cnezatului de Halici și în anul 1199, cnezatului Halîci-Volînia. În perioada 1250-1264, cneazul Daniel al Galiției (1201-1264) și fiul său Lev
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
lui Oswald Henry Philip Petre și Margaret Lucy, născută Cave. Oswald Petre era fiul unei cunoscute familii de aristocrați catolici, apropiați, în trecut, de ordinul iezuiților, și rudă apropiată a vechii familii normande Turville care venise în Anglia odată cu William Cuceritorul și care își trăgea numele din localitatea Turville-la-Campagne (Eure) din Franța. Oswald Petre și-a adăugat numele Turville atunci când a moștenit casa din Bosworth, după ce capul acestei familii murise fără urmași. Un alt copil al său a fost Gabriel Turville-Petre
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
pentru controlarea Palestinei sau a Țarii Sfinte, deoarece poziția sa pe o zonă largă de coastă permitea un acces prielnic spre restul Galileei și interiorul țării. A cunoscut perioade de înflorire și de decădere și a trecut prin mâinile multor cuceritori. A cunoscut apogeul când a servit drept capitală Regatului cruciat al Ierusalimului, în secolul al XIII-lea, si mai târziu că reședința a lui Ahmed pasă Al Djazzar, la finele veacului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, însemnătatea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
și de limbi germanice diverse între secolul IV și secolul VI Elementele lexicului galic au fost păstrate mai ales în limba franceză în forma de substrat lexical conținând între 180 și 400 de cuvinte și în toponimie, dat faptul că cuceritorii romani de obicei au adaptat numele galice ale localităților din cauza apropierii morfologice a limbilor. Galica este clasificată împreună cu limba celtiberică în subfamilia continentală a limbilor celtice. Majoritatea inscripțiilor descoperite arată de asemenea că a trebuit să aparțină și limbilor P-
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
și "Δ" — („tau galic”), "ΟΥ" — , și , "Η" — și , "Ω" — și , "Ι" — , iar "ΕΙ" — . Literele grecești fi și psi nu au fost folosite. Odată cu cucerirea Galiei, limba galică a început să fie scrisă cu alfabetul latin. Inscripțiile galice scrise cu alfabetul cuceritorilor au fost descoperite în aproape întreaga arie vorbitoare altădată de galică, dar mai ales în partea centrală a Franței actuale. A B C D Ð E F G H I K L M N O P Q R S T
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
avut rolul de catedrală a Londrei. Catedrala ar fi fost distrusă probabil de un incendiu, fiind reconstruită integral de două ori până în anul 1087. În anul 1087 un nou incendiu a cuprins edificiul fiind nevoie de reconstruirea catedralei. Regele Wilhelm Cuceritorul a donat piatră din ruinele Turnului Palatin, iar regele Henric I a ordonat să se aducă pietre din River Fleet. În 1135 a avut loc un nou incendiu ce a deteriorat catedrala și a întârziat construcția sa. În această perioadă
Catedrala Saint Paul din Londra () [Corola-website/Science/316687_a_318016]
-
și în interesul său, să calculeze riscurile și să pândească momentul prielnic pentru realizarea scopurilor sale. Odată cu decăderea stăpânirii latinilor asupra Constantinopolului, acțiunile politice și militare ale lui Ioan Ducas Vatatzes apar ca o înaintare prudentă și treptată a unui cuceritor care, în timpul unei domnii de peste treizeci de ani, a eliberat provinciile de uzurpatorii băștinași și străini până când a ajuns „"să strângă ca într-un clește Constantinopolul imperial, trunchi fără frunze și sevă, menit să se prăbușească la prima lovitură de
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Sfinxul ghețarilor". Dar, în afara călătoriilor desfășurate pe apă și pe uscat, scriitorul francez a propus și altele: călătoria pe sub pământ ("O călătorie spre centrul Pământului"), pe sub apă ("20.000 de leghe sub mări"), prin aer ("Cinci săptămâni în balon", "Robur Cuceritorul"), spre Lună ("De la Pământ la Lună" și "În jurul Lunii") sau chiar prin sistemul solar ("Hector Servadac"). Nu de puține ori, călătoriile imaginate de Verne au constituit un pretext pentru acesta de a prezenta modul în care omul poate supraviețui în
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
adus deseori în discuție în romanele sale disputa legată de zborul cu obiecte mai ușoare sau mai grele ca aerul. Dacă în "Cinci săptămâni în balon" sau "Insula misterioasă" vehiculul folosit este unul mai ușor ca aerul, anume balonul, "Robur Cuceritorul" pune punct definitiv acestei dispute, înclinând balanța în direcția vehiculelor mai grele ca aerul, prezentând un precursor al elicopterului. El explorează văzduhul la bordul "Albatrosului", la fel cum explorase mările și oceanele lumii la bordul "Nautilusui" în "20.000 de
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
apusul Europei, lumea arabă și turcă îi datorează foarte mult. O primă încercare majoră de cucerire a Constantinopol-ului a fost cea condusă de sultanul Murad al II-lea, în 1422. După două decenii, în 1453, Mahomed al II-lea, supranumit Cuceritorul, a plănuit și organizat un asediu decisiv. El a desfășurat în fața orașului 200.000 de oameni, din care 60.000 eraucombatanți. Eroicul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Dragases le-a opus numai 6.000-7.000 de războinici (în mare
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
doua mare devastare, după cea suferită, în 1204, din partea creștinilor catolici din Cruciada a IV-a. Din vechile edificii monumentale creștin-bizantine nu au mai rămas în picioare decât bisericile transformate, la începuturi, în moschei, puține biserici creștine acceptate de sultanul cuceritor, fortificațiile antice inițiate în anul 413 e.N. de către prefectul pretoriului, Athemius, sub domnia minorului împărat roman, Theodosius al II-lea, apeducte, cisterne de apă subterane sau supraterane. La acestea se pot adăuga unele vestigii antice precum: Hipodrom-ul, Coloana lui
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
al II-lea, Pavilionul de odihnă al lui Mahomed al II-lea, construit în 1472, care servește astăzi ca Muzeu al Ceramicii, - Moscheea lui Soliman Magnificul(1550-1557), - Moscheea Sultan Ahmed I-ul (1603-1617), sau Moscheea Albastră, - Moscheea Prințului (1544-1548), - Moscheea Cuceritorului (1463-1471), - Mocheea lui Baiazid al II-lea (1497-1505), - Moscheea Rüstem Pașa (1561), - Moscheea Prințesei Mihrimah (1555), - Moscheea Nouă sau Mocheea Mamei Sultanului (Sultan Valide) (1557-1663), - Moscheea Luminii lui Osman (1748-1756), - Moscheea lui Selim I-ul (1520-1522), - Marele Bazar construit inițial
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
II-lea (1497-1505), - Moscheea Rüstem Pașa (1561), - Moscheea Prințesei Mihrimah (1555), - Moscheea Nouă sau Mocheea Mamei Sultanului (Sultan Valide) (1557-1663), - Moscheea Luminii lui Osman (1748-1756), - Moscheea lui Selim I-ul (1520-1522), - Marele Bazar construit inițial de Mahomed al II-lea Cuceritorul, apoi mărită și reconstruită succesiv până în sec.al 20 -lea, - Bazarul Egiptean (1663), - Fortăreața Yedikule completată cu trei turnuri de Mahomed al II-lea după cucerirea din 1453, - Fântâna lui Ahmed al III-lea, - Moscheea lui Eyüp (1458), - Cartierul Galata
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
trimisul Papei, Giovanni da Pian del Carpine avea să noteze că, de-a lungul drumului său prin Ucraina a întâlnit numeroase oseminte umane împrăștiate pe câmpuri, populația orașelor fusese nimicită aproape în întregime, iar cei rămași îndurau jugul aspru al cuceritorului. Cnezatul Galiției-Volânia a fost unul dintre statele succesoare ale Rusiei Kievene, moștenind o parte a acesteia. Vladimir cel Mare înființase în timpul domniei sale orașele Halici și Ladomir (care și-a schimbat numele mai târziu în Volodimer), care urmau să funcționeze pe
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
istorică, aici existând picture preistorice în peșteri de lângă Nerja; aici sunt multe ruine române inclusiv drumuri, poduri, clădiri, fabrici de pește, sisteme de irigații care sunt folosite și în zilele de azi; aici sunt și o abundență de rămășițe ale cuceritorilor arabi din această regiune. De fapt Almuñécar a servit drept punct de intrare în peninsula și a fost locul bazei pentru Abd ar-Rahman I în anul 755, care a venit din Damasc și care a fost fondatorul dinastiei independente musulmane
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
i sunt descendenți ai unui popor rezultat din amestecul unor evrei rămași în țară, după prăbușirea regatului din nord (722 î.Hr.) cu membrii unor popoare aduse de cuceritori asirieni: „[...] Și regele Asiriei a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvaim și i-a așezat prin cetățile Samariei în locul fiilor lui Israel.” (Regii II 17:23-4) i respectă Pentateuhul, dar resping celelalte cărți
Samariteni () [Corola-website/Science/316201_a_317530]
-
-lea, când a avut loc colmatarea portului. Când Imperiul Roman a intrat în declin, coloniile din golful Lion au început să fie tot mai des atacate de triburile germanice. În anul 412, romanii au fost învinși de vizigoți la Narbonne. Cuceritorii au fondat un stat care cuprindea sudul Galiei, Spania și nordul Africii (de unde au fost alungați de arabi, la începutul secolului al VII-lea). Victoria lui Carol Martel împotriva musulmanilor, în anul 732, a marcat începutul stăpânirii francilor asupra coastei
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]
-
februarie 1658. Prin acest ultim tratat, Danemarca a abandonat Suediei provinciile sale din sudul peninsulei scandinave (Skåne, Blekinge, Halland, Bohuslän).<br> Încheierea păcii a fost urmată de un episod surprinzător. Frederic și-a exprimat dorința de a face cunoștință cu cuceritorul său iar Carol al X-lea a fost de acord să-i fie oaspete timp de trei zile la Palatul Frederiksborg. Splendidele banchete care au durat până târziu în noapte și conversațiile private între suveranii care abiau au ieșit dintr-
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
la dispoziție, era unul din cei deportați în capitala străină. Dacă am considera cartea necritic, toată acțiunea ei ar fi avut loc în timpul vieții lui Daniel. În 536 î.e.n. Babilonul a fost învins de către noua putere, Persia, aflată sub conducerea cuceritorului persan Cirus cel Mare. Perșii le-au permis exilaților iudei să se întoarcă la Ierusalim și să reclădească orașul, care a devenit o provincie a Imperiului Persan. Spre sfârșitul anilor 300 Alexandru cel Mare, regele statului grecesc Macedonia a cucerit
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
folosit deseori ultimele descoperiri tehnologice pentru a imagina aparate deosebite pentru acea epocă. Dincolo de mobilul pe care ele i-l oferă în vederea explorării lumii (sub apă - ca în "20.000 de leghe sub mări", sau prin aer - ca în "Robur Cuceritorul") sau spațiului cosmic ("De la Pământ la Lună", "În jurul Lunii"), ele au deseori un rol principal în atingerea scopului personajelor (căpitanul Nemo se folosește de "Nautilus" pentru a se răzbuna). Spre deosebire de aceste opere, "Elefantul de oțel" prezent în romanul de față
Casa cu aburi () [Corola-website/Science/321309_a_322638]
-
a constituit cadrul în care s-au desfășurat mai multe romane ale lui Jules Verne, cum este cazul în "De la Pământ la Lună", "Întâmplări neobișnuite", "Testamentul unui excentric" și "Stăpânul lumii". În unele romane, el reprezintă punctul de pornire ("Robur Cuceritorul", "César Cascabel") sau de terminare ("Căpitan la cincisprezece ani"), sau doar o etapă a călătoriei ("Ocolul Pământului în 80 de zile"). De fiecare dată însă, Verne prezintă la modul general istoria și geografia locurilor, fie apelând la un joc pentru
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
au stabilit zone de ocupație și au format o administrație militară aliată. Pe 8 septembrie 1919, generalul francez Franchet d' Espèrey a intrat în oraș călare pe un cal alb, încercâd să copieze intrarea în capitala bizantină a sultanului Mehmed Cuceritorul din 1453 după Căderea Constantinopolului. Generalul francez a înercat astfel să semnaleze încetarea suveranității otomane asupra capitalei imperiale. Pe 13 noiembrie 1919, flota aliată a intrat în Bosfor. După semnarea armistițiului, amiralul Somerset Arthur Gough-Calthorpe a fost desemnat drept consilier
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]