3,596 matches
-
nu se mai uite la el, de frică să nu rămînă Înțepenit făcînd gestul acela atît de urît și de trist la vîrsta lui. Pe scurt, sîmbătă era poimîine și el nu știa ce să facă. Dacă stăteau mai departe cufundați În tăcere o să ajungă acasă la Cano și n-o să aibă ce vorbi, fiindcă de fapt nu se cunoșteau. Lucrurile stăteau acum și mai prost pentru Julius, după ce Într-o noapte visă că străbătea niște terenuri virane fără sfîrșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părea hotărît să Înfrunte orice piedici. Îl prinse chiar de mînă ca să-i dea curaj sau ca să nu-l scape. „Uită-te“, Îi spuse, Împingînd ușurel ușa. Julius putu vedea cele patru bănci dintotdeauna lipite de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric, numai pianele puternic luminate și la pian cînta, bineînțeles mult mai bine decît el În epoca lui de aur, cine credeți?, chiar Frau Proserpina În persoană. — Tu ești singurul ei elev! Glasul bătrînelului Îl convinse pe deplin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vară cum se lasă umbra nopții peste pajiștea terenului de polo, făcînd să se prelungească grădina pînă departe În zarea Întunecoasă și cum terenul de minigolf, care era ca o bijuterie, roșu cu căsuțe albe, tuneluri, podețe și coline, se cufunda și el În Întuneric, dar păstrîndu-și totuși culorile, chiar dacă erau mult mai estompate. Înaintea privirilor lui, verdele, albul și roșul luau negrul cu asalt. În seara aceea, Juan Lucas tocmai adăugase o nouă dimensiune plăcerii sale. Aproape fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
don Joan“, era complet afon. Dar scena s-a Întrerupt aici, fiindcă În clipa aceea s-a auzit din nou un pocnet, au sărit scîntei din toate prizele palatului și, cum de data asta se lăsase seara, tot palatul se cufundă În beznă. — Electricienii ăștia! blestemă Juan Lucas. — Să-i ia dracu’ cu morții lor cu tot!... Nu mai văd unde mi-e paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl pierduse... Trebuia să se mai gîndească la asta, dar tocmai atunci privirea i se stinse, de parcă dintr-odată ar fi Început să privească dincolo de amintiri, de parcă s-ar fi deschis spre o zonă unde sentimentele se diluau, o zonă cufundată În beznă. — A șters-o Vlăjganul, nu-i așa? Întrebă Viceregele. Cred că da, spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ăștia. Dădu să iasă, vru să-l caute, dar tragedie!, greșise parfumal. „Și acum ce să fac?“, Își spuse, scăldată În parfumul asta pe care Juan Lucas nu-l suporta după ora șase seara. Trîntit În patul lui, În dormitorul cufundat În Întuneric și cu ușa Închisă, Julius nu-și imagina pericolul care-l amenința. Respira din nou adînc, căutînd să-și găsească În ușurarea de o clipă odihna de care avea atîta nevoie, acum cînd reușise să depășească momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Cu o educație ca a noastră? Avem noroc că a mai rămas ceva din noi. — A rămas, încuviință fratele ei, ceva. Karin țâșni în picioare, înăbușindu-și un strigăt cu o palmă peste gură. Se holbă la el. El se cufundă pur și simplu între cearșafuri, ascunzându-se până avea să treacă pericolul. —Doamne, Mark. Ai vorbit. Poți să spui chestii. —Doamne, Doamne. Mark. Doamne, spuse el. Apoi tăcu. Ecolalie, o numise doctorul Hayes. Imitație. Îngână ce aude. Karin n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aici decât eraea. Mark ar fi făcut orice pentru păpușica Barbie a lui. Karin dădu peste ei într-o după-amiază târzie, la masa din bucătărie, aplecați asupra unui album de artă, arătând pentru orice privitor la fel ca Joan Schluter, cufundată în Scriptură împreună cu ultimul ei pastor. Cartea se numea: Un ghid al nevăzutului: 100 de artiști care ne-au dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se că Mark o să se înfurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răspuns pe care toamna promitea să i-l dea. Se plimba încă fără țintă când strada se întunecă. Îi luă fix patru secunde ca să se gândească: pană de curent. Agitația vijeliilor și ambulanțelor îl copleși. Privi în sus: cerul era cufundat în stele. Uitase cât de multe puteau fi. Valuri întregi, revărsându-se nestăvilit. Uitase cât de somptuos părea întunericul. Vedea, dar slab, fără culori, afundat în acromatopsie. Ambii acromați pe care-i intervievase se revoltaseră până și împotriva cuvintelor roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însă, hotărî să-i povestească despre lupta pentru dreptul de folosire a apei, despre războiul pentru pământ care se purta lângă Farview. Stai așa. Zici că Așezământul ăsta natural face rău păsărilor? —Așa spun cifrele. Așa crede Daniel. Numele îl cufundă iar pe Mark în depresie. —Așa-zisul Daniel. Știi, el e veriga lipsă. Totul pare să ducă înapoi la el. Veriga lipsă. Cuplat cu animalele. Protector al tuturor ființelor care nu pot concura cu conștiința. Ajunseseră aproape de casă. Mark își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din urmă pare că se hotărăște, se îndreaptă tremurând către măsuța cu laptopul, îl aprinde, și, în clipa aceea, glăsciorul tău răsună din dormitor, te-ai trezit, puiul meu, ceva ți-a tulburat somnul tău paradiziac în care abia te cufundaseși, o spaimă fără nume sau poate una dintre acele inexplicabile crampe, și uite-o pe mami cum se repede înapoi în dormitor ca să te ia în brațe, se învârte iarăși cu tine prin cameră, cu dansul ei bizar, fluturându-și
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
ochii ți se-nchid de somn, așa că lași totul pe altă dată, poate că mâine-dimineață vei reuși să te trezești înaintea tuturor și atunci, în cele două ore de liniște netulburată de nimic, nici măcar de respirația celor care încă sunt cufundați în somn, degetele vor începe să danseze pe tastatură și frazele vor prinde viață, dar până atunci, dormi, puiul mamei, hai dormi !
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Îngrozitoare a pămîntului sălbatic - semn al victoriei și regăsirii -, intonînd o prevestire ciudată și amară de dragoste și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
petrecut cea mai mare parte din viață: Moartea cea mîndră, Singurătatea - sora ei cea aspră și Somnul - fratele lor cel puternic. Am trăit și am muncit, am trudit singur numai cu Singurătatea, prietena mea, și noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a pămîntului, am privit de mii de ori chipurile Somnului și am ascultat tropotul armăsarilor negri ce se apropiau. Și mi-am văzut tatăl și fratele murind În timp ce stam de veghe În Întuneric, la miezul nopții, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cei mari și negri ai Somnului! Aripile mari și negre plutesc deasupra noastră. Valurile Somnului leagănă tot neamul, sub valurile Somnului și ale timpului mișună pești stranii. Căci Somnul Înfrățește chipurile istovite ale zilei, iar noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a orașelor, fețele a milioane de oameni sînt ciudate și Întunecate ca timpul. Cufundați În Somn, sîntem toți singuri și goi, cufundați În Somn, sîntem uniți În inima nopții și a Întunericului, sîntem frumoși și stranii cînd dormim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot neamul, sub valurile Somnului și ale timpului mișună pești stranii. Căci Somnul Înfrățește chipurile istovite ale zilei, iar noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a orașelor, fețele a milioane de oameni sînt ciudate și Întunecate ca timpul. Cufundați În Somn, sîntem toți singuri și goi, cufundați În Somn, sîntem uniți În inima nopții și a Întunericului, sîntem frumoși și stranii cînd dormim, căci murim În Întuneric, dar nu cunoaștem moartea, nu există moarte pe pămînt, nici viață, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
domoale ale munților ce se pierdeau În Întuneric, În coamele dealurilor Împurpurate de lumina eternă ce cobora iute spre umbra răcoroasă și spre tăcerea liliachie. Era prezent În misterul uriaș al pămîntului care, după zbuciumul prăfuit al zilei, se putea cufunda cu un calm desăvîrșit În tăcerea, bucuria, tristețea nopții ce se lăsa. Războiul pătrunsese În toate sunetele și tăcerile, În tristețea, dorul și bucuria, misterul, dorința și bucuria sălbatică ce se nășteau din inima atotcuprinzătoare a nopții parfumate ce Învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Învăluie totul? Oare n-au cunoscut, așa cum am cunoscut și noi, bucuria sălbatică, tainică și misterul pămîntului veșnic, Întunericul violet, pustiul sălbatic, tăcut, atotstăpînitor, care adună laolaltă zeci de mii de orașele singuratice, zeci de mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate În somn, Întunericul care așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au mistuit În noapte? Nu i-a mistuit focul veșnic, În liniștea orășelelor, cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bucurie și groază, pe cînd stăteau pe o stradă liniștită, În fața unei case mîndre, păcătoase, luxoase, luminate... Învăluite În mister, singurătate și certitudine? Și pe cînd auzeau zgomotul copitelor și al roților și șuieratul neașteptat și tăcerea nesfîrșită a orașului cufundat În somn, oare n-au așteptat În Întuneric, gîndindu-se: — Ah, există tărîmuri necunoscute, și dimineți, și un oraș strălucitor. Curînd, curînd, curînd! Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes, acești tineri aprigi și entuziaști, care au așteptat acolo, așa cum am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În timp ce așteptau, pierduți În frumusețea insuportabilă, pustiul, misterul și spaima marelui pămînt În luna aprilie și Înțelegeau că sînt singuri, tineri și plini de viață și nebuni, măcinați de un dor tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alesese greșit. Și iar merse în direcția opusă și ușa aceea se deschise spre alt coridor perpendicular, așa că hotărî să meargă la stânga de prima dată. De data aceasta, aceea era direcția greșită. Umblă așa prin mai mult de zece coridoare cufundate în tăcere. La fiecare capăt de coridor se afla câte o ușă, care se deschidea, sau nu. Era, într-un fel, un test bun pentru a descoperi ce calități de prezicător, ca Leej, avea. Concluzia: avea prea puține calități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
estetic al evanghelizării este adevărat numai dacă nu cădem în capcana cosmeticii, a fascinării lumii cu focuri de artificii, pentru că numai adevărul, care este iubire împlinită, atrage și fascinează. Numai acesta este a-devăratul principiu al atracției: o viață care se cufundă în Dum-nezeu, către care ne îndreptăm prin contemplație. De aceea, lumea trebuie să poată vedea. Pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, după întrupare, e necesar să avem ochi, pentru că cuvântul s-a făcut imagine. Așadar, lumea trebuie să vadă. Vestirea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]