13,249 matches
-
circumstanțială, Îmi comunici o noutate fundamentală, nu mi-ar fi trecut prin cap pentru nimic În lume că ar putea exista o cale de dezlegare a șaradei. Probabil că, după părerea ta, eu mi-am petrecut câțiva ani de viață culegând panseluțe sau rezolvând sudoku. O să te decepționez: nu cu asta m-am ocupat. Și Eveline aproape că mi-a aruncat În față pe masă un vraf de hârtii Înnegrite cu cifre și litere așezate În diverse poziții, combinate În fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia gândește-te cuvioșia-ta și la noi, cestelalți, care nu știm carte și umblăm mai mult cu vorba: ne fură cărțile pâinea de la gură? Ne fură! Păi?! — Geaba povestesc eu, spre pildă, la o curte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prea bine, mult prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de cal, mai bine cap de măgar. Dar cum nu-i tocmai ușor să trăiești așa, mai avem un proverb: decât ceai în pahar, mai bine votkă-n samovar. Macek! — Viiinee! - răspunse hangiul. — Și mai e ceva - urmă Vasea. Din votkă culegi multă-nțelepciune și, la drept vorbind, nu mai ești ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Și-apoi, nu crede preacuvioșia-ta că sus, în împărăția Sa, Domnul are nevoie nu de oameni sarbezi la față, ticăliți și ofticoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doamna Potoțki. Bătrânul Piotr plecă urechea. — Aud? Bate cineva! - strigă doamna. — O fi laptele - spuse Piotr și se așeză încet, oftând, într-un fauteuil. — Ai dreptate - răspunse doamna Potoțki. Deși laptele trebuia să vină ieri. Bătrânul Piotr scoase o tabacheră, culese cu două degete un fir de mahorcă și se apucă să-și răsucească o țigară. — Anul ăsta parcă-i anul dracului - zise el meditativ. Ați văzut ceapa? S-a gălbenit toată. Cât despre roșii, ce să mai vorbim!... Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acel act lăsat de Domnul pe pământ prin care explicabilele necesități ale omului sunt înlocuite de necesitatea de a te potoli: căsătoria. Căci ce este căsătoria, scumpă doamnă, dacă nu un scop care se transformă într-un mijloc? Din căsătorie culegi multă înțelepciune și la drept vorbind nu mai ești, ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Un cămin ferm în care arde focul, o mâncare gătită, o lenjerie curată, o afecțiune bogată, totul, ca să mă exprim așa, concură. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oară mîinile Îngălbenite de tutun Îi tremurau cînd Își apropia flacăra chibritului de țigară rîdea ca un copil la Stan și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi pe care mi-i aducea În buzunarul paltonului murea În fiecare lună cîte unul călcați de mașini spînzurați de copii făcea alergie la cuvîntul dulce și la culoarea roz și la Îngeri cînd plecam cu camionul În Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fie cuminte, o să cumpere pîine, o să ia metroul. Iată-mă prinsă Între două forțe care mă trag În direcții opuse. SÎnt ca tîlharul legat de două cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura moale a cefei lui. Miroase a miez de pîine proaspătă. Trăiește. Respiră. Mănîncă. Plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oferă simțurilor, e asemeni mie alcătuit din carne și sînge, compus din toate elementele universului deopotrivă cu porumbelul și porcul. Deosebirea dintre noi e doar una de uzură; el Începe competiția, eu o Închei. La apus e alt copil care culege pietricele, o fetiță de doi ani, oacheșă și vorbăreață. Nu-i simt mîna În mîna mea, nu-i aud rîsul, nu-mi lipesc fața de adîncitura moale a cefei ei, nu are miros. Nu trăiește. Nu respiră. Nu mănîncă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stîrnit aceste gînduri se numește Luca Maximilian, are doi ani. Într-o zi, nu peste mult timp, o să simtă și el pe neașteptate acea forță abia ghicită care-l va trage de mînă făcîndu-l să privească Înapoi Înspre copilul care culegea pietricele În parcul Ioanid. Viața lui va Începe să crească... am ști noi oare că Îmbătrînim dacă n-am avea amintiri? Și toată existența noastră nu e formată numai din aceste ficțiuni, singurele care ne dau certitudinea unui drum parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
De unde? Încotro? De ce? Și numai dumitale îți spun că n-am pus piciorul pe Lună. Da, m-am culcat pe burtă, m-am întins din ușa cabinei, cu ochii închiși, ca să așez lucrurile pe care le-au trimis și să culeg câteva pietricele mărunte. Iar pe drumul de întoarcere îmi spuneam în sinea mea: „Sari, Igor, acum. Cadavrul tău va pluti pururi între cer și pământ și poate că nici nu se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
stau cu voi a fost într-o bodegă infectă din New Orleans. Habar n-am de ce m-a angajat patronul, fiindcă era un mafiot dat dracului, cu un ochi pe casa de bani. Avea vreo cinci fete pe care le culesese de prin canale ca să se dezbrace la el în bar. Făceau striptease în timp ce trei-patru agarici băgau ceva muzică. Avea o groază de clienți dintre marinarii care acostau în port. Stăteau chiar lângă scenă și le prindeau pe fete de glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
frunzele veștede în așa fel încât planta nu simțea nimic, iar în următoarele zile își revenea complet. Cel mai mult îi plăceau violetele, „fiindcă sunt timide și delicate“, ne-a zis nouă. Putea să ia o violetă și să-i culeagă florile chiar de sub frunze, de acolo de unde nimeni altcineva nu ar fi putut să le găsească. Domnul Farney locuia într-o căsuță în oraș, cu un alt bărbat care dădea lecții de muzică. Era zugrăvită în albastru și alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe-acolo. Mirosea minunat și puternic în aerul greu, nemișcat. Nu bătea nici un vânt care să-l împrăștie, așa cum se întâmpla de obicei. Stăruia așa în aer și îți intra în nas. M-am așezat pe o buturugă și-am cules câteva dintre micile florile și le-am mirosit, dar nu mi-am putut da seama de diferența dintre mirosul lor și cel din aer. Lumina lunii se reflecta pe caprifoi, pe mine și pe camionul lui Clyde. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
asta? S-a uitat fix la mine. Acum mă durea privirea lui. — Aveam nevoie de bani, nu? a zis el, pus pe vorbă. Credeam că îmi e dator, Clifford. Nu, pune-o altfel. Clifford chiar îmi e dator. Eu doar culegeam ce îmi datora el. A spus că are treaba asta pe care trebuia să o fac și că o să mă plătească. Așa că am spus: OK. Părea ciudat de rușinat. Era atât de liniște în cameră că puteam să aud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
căruia, prin chiar aceste provocări, i se sugera că nu poate primi de la alte femei ceea ce prostituata oferă pe bani. Cu toate că prostituatele de pe bulevardul Tverskoi erau mai arătoase și mai îngrijite decât femeile după care umblam și pe care le culegeam de pe stradă, cu toate că a merge cu o prostituată nu m-ar fi costat atât de mult, cu toate că pericolul îmbolnăvirii era la fel de mare și că, în sfârșit, dacă luam o prostituată eram scutit de a umbla mai multe ceasuri în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe un scăunel cu trei picioare foarte aproape de mal. Acesta examină talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era un bărbat mai în vârstă, masiv, cu fața arsă de soare și brăzdată de riduri adânci. De sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu vârful degetului arătător, răscoli grămăjoara de nisip ud și îi arătă două grăuncioare galbene și strălucitoare, nu mai mari decât o jumătate de bob de orez, dar mult mai subțiri. Le împinse cu unghia la marginea vasului și le culese în palmă. Nu-i mai mult de un sfert de gram, adăugă el, scoțând dintr-unul din buzunarele chimirului o punguță de piele goală. Atâta-i tot ce am scos azi de dimineață și sunt sigur că până seara nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șaselea simț îl punea în gardă, atenționându-l că este supravegheat. Inima începu să-i bată în piept cu putere, în timp ce un fior i se scurgea în jos pe șira spinării. Strânse cu putere în pumn creanga pe care o culesese de pe jos ca să se ajute la mers. Nu era nici prea groasă și nici suficient de lungă ca s-o poată folosi drept armă. Nu credea că i-ar fi putut fi de cine știe ce ajutor în caz că ar fi avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o aprinse. Stăteau amândoi așezați pe buștean, fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați pînă-n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd smochinii dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită, numele fiecărei plante culese de băiețel. Iată-l acum pe tata adolescent, prima lui pălărie, prima lui plimbare cu trăsura În zorii zilei. Iată și cîteva nume de fete, iată cuvintele cîntecelor care se cîntau pe atunci, și textul unei scrisori de dragoste, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]