4,021 matches
-
românească încearcă să-l câștige nu numai în opinia publică, dar și în cea mondială. Sunt îndestul de cunoscute neîncrederea și chiar lipsa de interes cu care se întâmpină studiile psihiatrice, nu numai de lumea profană, nu numai de lumea cultă până la un punct, ci chiar de studenții în medicină și de mulți medici"120. Pentru Zosin, psihiatria, conturată ca știință, reprezintă o rezultantă istorică a unor condiționări lente și laborioase ale concepțiilor despre psihic completate de descoperirile de importanță ale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
spațiale, Eminescu zărește nimicul: "De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrânită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominația rusească." Eminescu vrea să remarce că între intelighenția
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mai vorbim de cuvântul d-lui Aksakof, care vede întinzându-se panslavismul în miezul Europei, în țările coroanei habsburgice până la Marea Adriatică. C-un cuvânt în loc de-a desfășura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sunt pironiți cu flămângiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneției și apoi mai departe... tot mai departe."146 Lăcomie care va trece intactă în visurile "revoluției mondiale" bolșevice, cum se va vedea. Chestiune de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ansamblului care alcătuiește discursul repetat: rom. ochii care nu se văd se uită; engl. out of sight, out of mind: germ. aus den Augen, aus dem Sinn: fr. loin des yeux, loin du coeur. Totuși, chiar în cazul unor formații culte, corespondențele nu se realizează fără a se renunța la unele nuanțe ce rezultă din însăși structurarea construcțiilor, încît englezescul the hell is paved with good intentions înseamnă "iadul este pavat cu intenții bune", iar construcția portugheză echivalentă este de boas
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau dictoanelor integra-te în operele literare sau în cele sapiențiale propriu-zise atestă repartizarea acestor opere la stilurile funcționale ale limbii, în sensul că cele care recurg la construcții populare sînt de obicei texte literare, iar cele care cuprind construcții culte tind spre realizarea unui tip de discurs filozofic. Metalimbajul (funcția metalingvistică) Prin funcția denominativă și prin cea comunicativă, limba are datoria de a da nume realităților și de a transmite informații despre ele. Printre realitățile numite pot fi însă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de limbă comună. Dar, dacă limba literară este "comună" fiindcă nu are variații locale, limba populară este "comună" deoarece este folosită de toți vorbitorii unui spațiu lingvistic sau măcar este cunoscută de toți, atunci cînd unii dintre ei folosesc aspectul cult. Limba literară cunoaște însă structuri alternative sociolectale, fiindcă în interiorul ei se produc diviziuni legate de straturile sau de păturile socioculturale ale comunității. Pe lîngă faptul că este comună, limba literară este și relativ stabilă în raport cu cea populară, deoarece nu cunoaște
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o normă lege, care în măsura în care este respectată sau nu, conferă vorbitorului un anumit statut cultural (și, uneori, chiar social). Așadar, se distinge o normă a sistemului la nivelul limbii populare, diferențiată uneori la nivelul dialectelor, și o normă a limbii culte, care poate fi cutumiară sau legiferată. Norma are, deci, origine și statut diferit în limba populară și în diferite faze ale limbii literare. Astfel, în cazul limbii populare, tradiția impune o anumită folosire a posibilităților sistemului, norma fiind dominată de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbilor literare, deoarece aici se evaluează numai fapte atestate, deși acestea pot reprezenta deseori fenomene singulare, fără frecvență semnificativă și fără continuitate în raport cu fenomenele anterioare sau ulterioare. Contactele și relațiile dintre limbi, fiind diferite la nivel popular și la nivel cult, știința trebuie să opereze și în acest compartiment cu alte mijloace de evaluare și cu alte perspective de interpretare în investigarea acestor niveluri. Limbă maternă și limbă străină Se consideră, de obicei, că învățarea unei limbi străine urmează același drum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba sa maternă, dar performanța sa în cazul celeilalte (sau celor-lalte) limbi cunoscute se poate ridica sau nu la nivelul aceleia care vizează limba maternă. Ceea ce realizează întotdeauna un vorbitor al mai multor limbi, fie el cult sau mai puțin cult, este deschiderea spre un spațiu cultural mai extins în raport cu vorbitorul monolingv și o comparație, mai mult sau mai puțin profundă, între posibilitățile limbii sale materne și posibilitățile celeilalte (sau celorlalte) limbi cunoscute. Din această comparație pot rezulta și consecințe asupra
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tip natural, în sensul că el nu are posibilitatea de a decide după bunul său plac. Manifestarea determinismului în cazul limbii literare pune probleme într-o oarecare măsură deosebite decît cele de la nivelul limbii populare. După G. Ivănescu 267, limba cultă, deși posedă numeroase asemănări și relații cu limba populară, are și trăsături specifice, între care se remarcă relativa ei fixitate în raport cu mobilitatea accentuată a acesteia. Această particularitate își are originea în noul statut al limbii, prin trecerea din natură în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în mod revelator nivelul și direcțiile evoluției societății. Relația dintre limba literară și cultura majoră are aspecte speciale, între care, în primul rînd, evidențierea deplină a caracterului limbii de element al culturii. Ca orice entitate cu valoare în sine, limba cultă (literară) este adusă conștient și programatic la nivelul (vizat al) culturii, considerîndu-se chiar că nu este posibilă o cultură superioară fără o limbă literară corespunzătoare. În acest context, starea limbii devi-ne o emblemă a nivelului cultural atît pentru comunitate, cît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a face cult, de a cultiva, adică de a face să fie o creație și o caracteristică a omului instruit și, prin aceasta, de a corespunde unui ideal de cultură. Din aceste motive, limba literară se numește și limbă cultă (sau limbă de cultură, după germ. Kultursprache), limbă care funcționează după regulile stabilite prin acțiunea de cultivare. Emanciparea prin cultivare a limbii nu se realizează decît ca o componentă a emancipării culturale în general, încît idealul urmărit prin cultivarea limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tîrziu și în condițiile manifestării intense a unor curente culturale de factură romantică, cum este cazul limbii române, o destul de pronunțată apropiere între limba literară și cea populară face posibilă, pe de o parte, preluarea de elemente populare la nivelul cult și, pe de altă parte, influențarea permanentă a nivelului popular de către cel literar. În cadrul limbii literare se produce totuși o foarte clară distincție între elementele de proveniență populară (și vechi, în general) și cele de proveniență exclusiv livrescă, adică împrumuturile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spre cercetare interpreților ce activează la nivelul culturii majore. Limba naturală, sub aspectul ei de limbă populară, este astfel, pe de o parte, capabilă să exprime o filozofie (cea etnică), iar, pe de altă parte, disponibilă valorificării în crearea filozofiei culte. Aceasta, filozofia cultă, nu are însă obligația de a privi spre filozofia etnică, interpretînd-o sau preluîndu-i și dezvoltîn-du-i anumite laturi. Filozofia propriu-zisă (de erudiție sau cultă) are ca mijloc de expresie limba literară, care are o istorie și trăsături diferite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce activează la nivelul culturii majore. Limba naturală, sub aspectul ei de limbă populară, este astfel, pe de o parte, capabilă să exprime o filozofie (cea etnică), iar, pe de altă parte, disponibilă valorificării în crearea filozofiei culte. Aceasta, filozofia cultă, nu are însă obligația de a privi spre filozofia etnică, interpretînd-o sau preluîndu-i și dezvoltîn-du-i anumite laturi. Filozofia propriu-zisă (de erudiție sau cultă) are ca mijloc de expresie limba literară, care are o istorie și trăsături diferite în raport cu cea populară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o filozofie (cea etnică), iar, pe de altă parte, disponibilă valorificării în crearea filozofiei culte. Aceasta, filozofia cultă, nu are însă obligația de a privi spre filozofia etnică, interpretînd-o sau preluîndu-i și dezvoltîn-du-i anumite laturi. Filozofia propriu-zisă (de erudiție sau cultă) are ca mijloc de expresie limba literară, care are o istorie și trăsături diferite în raport cu cea populară, deși formează împreună cu ea același idiom. Fiind alcătuită și funcționînd prin intermediul voinței, limba literară se manifestă, îndeosebi la nivelul mijloacelor de expresie specializate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și-ar găsi concordanța într-o ecuație..." (Știința fizicii reinventată de un om care nu știe fizică). Teribilismele iau un aer infantil, ingenuu, franc-jovial. După ce, la Vatican, a pipăit cu ochii celebra Pietà de Michelangelo, vizitatorul a "devenit un om cult". Cel dintâi și "cel mai mare poet român" e Dimitrie Cantemir, deși prioritatea o deține în fapt Dosoftei, psalmistul. Modestul Petre Ispirescu ar fi, la rându-i, "cel mai de seamă poliglot al limbii române, cap și începătură a prozei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fost întrerupte. Astăzi, majoritatea vündünilor nici măcar nu știu cine sunt sumeranii, ce vor, în ce cred și... nici chiar dacă mai există. Doar legendele îi mai însoțesc pe sumeranii cât se poate de vii. În schimb, în spiritul lor umanist, vandanii permit exercitarea cultului sumeran în Republica Umanistă Vandana și-și fac un titlu de glorie din toleranța lor: ori de câte ori vine vorba despre spiritul lor luminat, vandanii nu uită să se laude cu "sumeranii lor". Cu ocazia ultimei mele vizite în Republica Umanistă Vandana
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
fost întrerupte. Astăzi, majoritatea vündünilor nici măcar nu știu cine sunt sumeranii, ce vor, în ce cred și... nici chiar dacă mai există. Doar legendele îi mai însoțesc pe sumeranii cât se poate de vii. În schimb, în spiritul lor umanist, vandanii permit exercitarea cultului sumeran în Republica Umanistă Vandana și-și fac un titlu de glorie din toleranța lor: ori de câte ori vine vorba despre spiritul lor luminat, vandanii nu uită să se laude cu "sumeranii lor". Cu ocazia ultimei mele vizite în Republica Umanistă Vandana
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
fost probabil tradusă din siriacă și e posibil să fi avut un original grecesc de sorginte alexandrină, sugerată chiar de autor. Modelul egipteano-alexandrin din epoca Ptole-meilor asimilase în parte gîndirea greacă și culminează în hermetism, fapt evidențiat atît de operele culte, cît și de tradiția populară. Ulterior, Tabla de Smarald a fost tradu-să în mai toate limbile cunoscute, iar acum o avem și-n limba română, tradusă din engleză, alături de Divinul Poimandres, de către Dan Dumbrăveanu și Alexandru Anghel. Este un text
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
luate din literaturi și mitologii deosebite, amalgamate cu credințe și superstiții populare, unele creștine, iar altele păgîne 201. După o justă reflexie a lui Al. Bogdan, această poezie este "pentru masa mare a publicului, un adevărat sfinx, iar pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga a avut o intuiție justă: "Superstiții înfiorătoare a strigoilor formează însuși miezul legendei, și cînd regina vie și moartă "înlănțuie gîtul cu părul ei bălai", cînd "vîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu celălalt. Relativa cumințenie a moravurilor sexuale hipermoderne nu reprezintă un reziduu de puritanism: ea se hrănește din idealul secular al sentimentului și al fericirii asimilat cu „fericirea în doi”. Într-o societate care nu încetează să consacre un adevărat cult idealului iubirii și în care „adevărata viață” este asociată cu ceea ce se gustă în doi, relația stabilă și exclusivă constituie în continuare o năzuință ideală. În felul acesta, prețul recunoscut al iubirii și al sentimentului, căutarea unei intimități relaționale, nevoia
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
preschimbarea autorizațiilor de funcționare a comunităților și a legitimațiilor deservenților de culte; introducerea sistemului arondărilor, ceea ce avea să însemne reducerea numărului de comunități și de filii, fapt care implica și micșorarea numărului de deservenți; începând cu 1958, se interzisese acestor culte să mai aducă noi serii de elevi în seminariile lor; reducerea frecvenței adunărilor pastorale; controlarea cumpărării de imobile în vederea deschiderii de noi lăcașuri de cult; împiedicarea implicării în activități pastorale a persoanelor nerecunoscute oficial; folosirea fanfarelor pe străzi; instruirea „organelor
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și dăruire în ceea ce face. [...] cpl. Juncu Mircea lt. Rus Vasile,, STILIȘTI Securitatea își alegea cu atenție informatorii. Principalul motiv era că prin aceștia putea controla un întreg mediu. În cazul stiliștilor, de exemplu, informatorul „Horia”, făcând parte din delegația cultului stilist, plasat la un nivel de unde avea acces la informații și persoane de rang înalt, putea da note informative despre cele mai importante probleme ale cultului. Faptul că putea influența cererile delegației și negocierile, Securității nu i s-a părut
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
delegației și negocierile, Securității nu i s-a părut suficient. Pentru a deține controlul absolut, trebuia promovat „Horia” în funcția de șef al cultului. Sesizare cu nr. 12564 29.03.1952, Prezidiul Marii Adunări Naționale trimite memoriile lui I.M. „președintele cultului creștin tradiționalist stilist”, prin care acesta solicită recunoașterea cultului: „În 1946 și 1947, Ministerul Cultelor a recunoscut provizoriu fracțiunile stiliste conduse de G.I. din T.N. și I.M. din M.P. Odată cu apariția Legii nr. 177 din 04.08.1948, toate cultele
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]