KorAP: Find »[drukola/base=cursă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...759 >

18,969 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz cursa va fi aici. Vlad mulțumește, întorcîndu-se să iasă. Alo! strigă șeful autogării în telefon. Poftim? E la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz cursa va fi aici. Vlad mulțumește, întorcîndu-se să iasă. Alo! strigă șeful autogării în telefon. Poftim? E la Sălcii de-aseară, asta știu! Ce legătură telefonică? Am vorbit aseară, e bine, doar nu-s în cîmp... Sigur că trimitem pluguri înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Sigur că trimitem pluguri înainte! Ce-aștepți? Vreun caz deosebit? Ce? Două geamantane?! Asta-i bună! Lasă-mă-n pace, domnule! Auzi, rîde șeful, după ce a închis telefonul, uitîndu-se spre Vlad care a rămas în ușă are două geamantane în cursă... Ce-așteptați? Soția? Prietena. Nici o grijă. Stă bine la Sălcii... E un loc minunat acolo. Telefonul începe să sune din nou și, după cum răspunde șeful autogării, se înțelege că altcineva întreabă de cursa rapidă. Mulțumit de asigurările primite, asigurări care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rămas în ușă are două geamantane în cursă... Ce-așteptați? Soția? Prietena. Nici o grijă. Stă bine la Sălcii... E un loc minunat acolo. Telefonul începe să sune din nou și, după cum răspunde șeful autogării, se înțelege că altcineva întreabă de cursa rapidă. Mulțumit de asigurările primite, asigurări care se repetă și acum, celui din telefon, Vlad iese, îndreptîndu-se spre stația autobuzelor ce merg la uzină. Eram la șeful autogării cînd întrebai de geamantane spune Vlad, rotindu-se cînd cu spatele, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
galantul și să dai de băut prietenilor celor de la teatru, care a doua zi te-au și uitat, deși nu te-au înjurat... Ce vreme! schimbă vorba cînd aude fereastra zgîlțîită puternic va trebui să fiu la autogară cînd vine cursa, s-o duc la hotel, să se dezmorțească. O fi el bine la Sălcii, dar... o noapte întreagă... Ce bine?! se miră Mihai. Vai de ei! O sală de restaurant ca un hangar, cu niște scaune incomode... Hm! începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la Sălcii?! insistă Radu. Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe Paula în spatele lui, așteptînd. Cursa-i tot la Sălcii murmură el. Dacă mi-o fi telefonat acasă, îi spun c-am stat la spital, la urgența de ieri... Ia din nou telefonul, formează 09 și începe să se certe, nervos, cu centralistele, care o țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și aruncat în foc, a ieșit și stă în mijlocul șoselei, bătut de viscol, așteptînd o ocazie; nu mai are nici o putere, nici măcar să judece: știe doar că trebuie să ajungă. Își reproșează mereu că trebuia să fi coborît aseară din cursă și s-o fi luat, singur, de-a lungul șoselei, acum ar fi fost ajuns. Numai cînd nu-și mai simte picioarele de ger, intră și merge să se așeze în fața sobei, la căldura jăratecului peste care, din cînd în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încolo zice Lazăr, terminînd de făcut comanda. Domnule, se adresează el zîmbind șoferului, care pare contrariat din discuția dumitale la telefon eu am înțeles, vorba lui Anton Pann, că stăm cu fundul în două luntre: sîntem pe teritoriul județului Iași, cursa e-a autogării din Valea Brândușelor, iar problema noastră "e treaba celuilalt". Vorbește gura fără tine, Lazăr! îl amenință profesorul, întinzînd spre el degetul cu care a bătut în bar. Îi cunosc pe tovarășii din Valea Brândușelor, știu că deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba țepoasă deja, ochii obosiți, pielea obosită și ea, nicidecum întinsă, proaspătă, cum era ieri, cînd a urcat în cursă, așa cum o știa și din vremea studenției, este unul și același cu Teofănescu, cel temut, cel iubit în nici un caz cel ignorat. Tovarășe profesor Teofănescu, spune Lazăr încet acum mă amuză la culme gestul care, odinioară, mă fascina, apoi mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu ciudă și oftează nemulțumită: Credeam că,-ntr-adevăr, ți-i prieten. De el nu mai pot eu! Am fost tîmpit ieri c-am plecat după programe. Îmi ziceam că, decît o ședință, mai bine un drum pînă la Iași cu cursa rapidă. Sta-i-ar în gît Ora solstițiului! Domnule, aude Mihai în telefon dacă ești tot cel cu geamantanele, zău că mă scoți din minți. Cursa e la Sălcii; autofreza a plecat într-acolo. Mihai trîntește receptorul la loc și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Îmi ziceam că, decît o ședință, mai bine un drum pînă la Iași cu cursa rapidă. Sta-i-ar în gît Ora solstițiului! Domnule, aude Mihai în telefon dacă ești tot cel cu geamantanele, zău că mă scoți din minți. Cursa e la Sălcii; autofreza a plecat într-acolo. Mihai trîntește receptorul la loc și-și consultă iar agenda de lucru, să vadă ce i-a mai rămas de făcut, afară de un referat tehnic privind extinderea filamentelor în anul viitor, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțin. Mîine, cînd vin la serviciu, am să-i spui doamnei Matei că refuz." Hotărît să rămînă în cercetare, Mihai se îmbracă și pleacă spre oraș, gîndind că va trebui să treacă mai întîi pe la autogară, poate o fi ajuns cursa rapidă, să-și ia geamantanele. Vlad se învîrte înfrigurat pe peron. Vrea să intre la șeful autogării, să întrebe, dar se teme că, în zarva din biroul acestuia, intrarea lui ar spori scandalul. Privește spre brazii de peste drum și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră trec pluguri care fac pîrtie pentru autobuzele de transport local. Spuneți-mi, se adresează Vlad unuia cu șapcă de dispecer ce știți de cursa rapidă? Peste vreo oră va fi aici. Autofreza e plecată de mult. Vlad intră în sala de așteptare și se așază pe o bancă, lîngă calorifer, gîndindu-se ce bine a făcut că nu a mai telefonat la Iași, părinților fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Autofreza e plecată de mult. Vlad intră în sala de așteptare și se așază pe o bancă, lîngă calorifer, gîndindu-se ce bine a făcut că nu a mai telefonat la Iași, părinților fetei, să-i mai pună pe gînduri. Cînd cursa va sosi, le va da telefon și-i va informa că totul e bine. A avut grijă, înainte de-a ajunge la autogară, să treacă pe la hotel, să achite costul camerei și pentru următoarele două seri, deseară și mîine seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
peste vreo oră, cînd va sosi, o va duce la hotel, vor lua masa jos, în restaurant, apoi... Aoleu, parcă ești un pițigoi pe-un vîrf de gard, iarna rîde Mihai Vlădeanu, venind cu mîna întinsă. Ce-ai aflat de cursă? Uite ce-i la șef arată Vlad prin fereastra biroului șefului de autogară. Ești trist îl privește lung Mihai, așezîndu-se alături, cu spatele la calorifer. Gîndește-te: o fată, singură, în viscol, acolo, la hanul ăla... Eu trebuie să mă grăbesc; la prînz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Știu ce vreau și asta e important. Pariem că de Anul Nou sînt căsătorit? Eu pierd întotdeauna înainte de-a mai paria spune Mihai ridicîndu-se, făcînd un gest de lehamite, apoi pornește spre ieșire. Hai să vedem ce-i cu cursa. Bate în ușa șefului autogării și intră, urmat de Vlad. Cum să nu răzbați, măi, cum?! strigă șeful spre un șofer. Am boțit o mașină, ce-s nebun să stric și altele?! Uite ce viscol arată șoferul pe fereastră. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe fereastră. În zăpadă sînt atîtea mașini întroienite. N-am chef să le plătesc stricăciunile. Bine-bine, du-te la garaj că trimit pe altul spune șeful autogării. Dumneavoastră? întreabă spre Vlad și Mihai, dar, recunoscîndu-i, face un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a întors din drum. Trimit autofreza cu alt șofer, mai dibaci, că ăsta... în trei-patru ore, cursa va fi aici, la peron. Ce vreți să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
altul spune șeful autogării. Dumneavoastră? întreabă spre Vlad și Mihai, dar, recunoscîndu-i, face un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a întors din drum. Trimit autofreza cu alt șofer, mai dibaci, că ăsta... în trei-patru ore, cursa va fi aici, la peron. Ce vreți să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o fă nici să..., că-n fond, ai gînduri serioase cu ea, așa că, după, n-o să ai mustrări de conștiință. Cel mult, poți să te-alegi cu un copil. Dar cum maman e numai bună de doică... Fugi și prinde cursa, că nu mai ajungi la timp la discuția cu șefa arată Mihai spre stația de autobuz, schimbînd tonul, observîndu-l pe Vlad cum începe să fiarbă de neliniște. "Norocosule! clatină Mihai din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări de mîini. Am vorbit cu autogara. Cursa rapidă mai stă încă la "Sălcii". Runca își pune ochelarii, privindu-și lung colegul, nevenindu-i să creadă: Cum?! Aura stă de ieri la Sălcii? Da. Și tu? Eu ce? Te pomenești că nici n-ai vorbit cu ea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui, apoi, neslăbindu-l, clătină din cap: Am înțeles un lucru, ori, măcar, o latură a unei situații: cînd constați că te-ai ratat ca soț, îți rămîne să te realizezi ca tată. Oricum, îți mulțumesc cum ai condus ieri cursa! În plin cîmp, îmi degerau copii, care, o spun ca un realist sută la sută, n-au de ce să ispășească păcatele părinților, cum pretinde Biblia sau serviciul Cadre. Lazăr se întoarce la locul său fără nici un chef, surd la mulțumirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acasă de ieri, pe la prînz..." Și din nou alt val de furie pune stăpînire pe Radu, înzecindu-i puterile, făcîndu-l să-și grăbească brațele, stabilind un ritm de mers, așa cum numai pe vremea studenției mai putea face cînd participa la cursele de fond. Și mereu aceeași ciudă împotriva Paulei, de prezența căreia, în camera de la Hotel Nord, cînd s-a dus la examen, nu-și poate aminti sub nici o formă; ea e vie în mintea lui cu tot ce are mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai bine perna femeii operate, ale cărei mîini mari, cu degete cărnoase, dezvoltate de muncă, stau pe albul cearșafului, zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine că s-a întîmplat așa. Chiar dacă ar fi lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cuvinte de nemulțumire la adresa vremii și la a sa, că a raportat lucrări neexecutate, în vreme ce Vlad se ceartă la telefon cu unul de pe la șantier că nu i-a trimis macaraua, iar acum stă cu niște grinzi de acoperiș în zăpadă. Cursa? întreabă femeia. A plecat din nou autofreza; pînă deseară vine sigur. Uf! face Vlad un gest nervos spre telefon dacă mi-ar da mai repede legătura cu Iași, măcar să spun părinților că stă la Sălcii; vă dați seama, se așteptau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre el de tehniciană. Alo, alo! Doamna Marcu? întreabă el, auzind o voce de femeie în telefon. Vlad la telefon, vorbesc de la uzină se precipită, făcînd o grimasă de durere din cauza umărului lovit. N-aș vrea să vă alarmez, dar cursa rapidă cu care a plecat Sorina stă de ieri la Sălcii. A plecat deja autofreza, acuși vine cursa..., eu și Sorina o să vă dăm telefon imediat ce sosește... Alo! se aude vocea femeii în telefon. Nu sînteți doamna Marcu? întreabă Vlad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]