8,280 matches
-
Blumenfeld, medic psihiatru și psiholog, titularul primei catedre de psihiatrie a copilului, înconjurat de un grup de eminenți colaboratori, într-un spirit de perfectă colaborare de echipă, inaugura prima clinică de acest profil din România. Instituția a străbătut perioade de decădere sau progres, dar a persistat ca unic centru de profil clinic din Moldova. La o dată ca aceasta, aniversară, S. Blumenfeld nu poate fi omis dintre marii ctitori ai acestui spital, căruia, mult timp i-a fost și director (1953-1965). În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
numai că el a considerat că imperiul țarist, aflat în expansiune sub stindard creștin, este un imperiu la antipodul celui turcesc, adică unul civilizator. Mai mult de-atât, trăind mulți ani la Istanbul, a priceput că impe riul este în decădere, imagine pe care o va contura și în capodopera lui Incrementa atque decrementa aulae othomanicae. Acestea au fost și pricinile pentru care el s-a grăbit, în 1711, să facă nechibzuita alianță cu Petru ce Mare. N-a avut răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
acele certe și divizii între români servă să compromită viitorul acestei naționalități înaintea Europei." Faptul, zice eminescian avant la lettre Bolintineanu, vine din domniile elective: Modul electif a fost în toate epocele fatal acestor țări, încă de la începutul epocelor de decădere, căci ambițioșii ce visau la tron, uniți cu cei nemulțumiți după timpuri, au avut recurs la streini. Istoria ne arată un tablou destul de trist. Armiile de invazie streine, în principate, erau mai totdeauna călăuzite de români ambițioși. Unii alergau la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
e uneori de-o estraordinară asprime, cititorii desigur că nu vor fi uitând ce cumplită e starea de lucruri în care se află țara noastră și că pana lui Tacit și limba Duhului Sfânt abia ar ajunge ca să zugrăvească estrema decădere socială a României și primejdiile care atârnă asupra țării, nedân du-i răgaz de-a-și veni în fire."136 (20 mai 1879). Conform Convenției din aprilie, rechizițiile de război în favoarea transporturilor armatei imperiale peste Dunăre erau limitate și admise în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
italiene a avut la bază ideea că un nou aspect popular trebuie să aibă un nou aspect literar, învățații multor secole au considerat aspectul popular al limbii ca o formă coruptă a celui literar, deci ca o degradare, ca o decădere a lui. Situația s-a schimbat abia în secolul al XIX-lea, cînd, o dată cu apariția romantismului, s-a schimbat și perspectiva asupra limbii populare, iar cercetarea ei a devenit obișnuită în ca-drul investigațiilor asupra limbii. Fundamentată pe istorism și pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
August S c h l e i c h e r să specifice că pierderea formelor flexionare este compensată de un progres în sintaxă și în stilistică (deși, ca adept al naturalismului, el ajunge în final tot la concluzia despre decăderea limbii în epoca modernă). În primele decenii ale secolului al XX-lea, lingvistul danez Otto J e s p e r s e n a stabilit însă că progresul în limbă se poate determina în mod obiectiv, prin evaluarea posibilităților
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbește și E. Coșeriu, după care, existența unei evoluții într-un ritm accelerat a limbilor depinde de două condiții: 1) de slăbiciu-nea și de lipsa de stabilitate a tradiției lingvistice (datorate interferenței limbilor sau revoluțiilor socio-culturale, care atrag după ele decăderea culturii tradiționale) și 2) de coexistența, la nivelul tipului lingvistic, a unor principii contrarii, care, privite istoric, permit tranziția de la un tip lingvistic la altul. Sînt amintite în acest context evoluții precum cele de la latină la limbile romanice, de la franceza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cel material) alăturîndu-i-se sau substituindu-l în cele mai multe dintre cazuri. Ceea ce produce, după Coșeriu, majoritatea inovațiilor, care reprezintă abateri de la norma și de la sistemul limbii, este, în primul rînd, slăbirea științei lingvistice, care are loc (mai ales) în epocile de decădere culturală, cînd se produce, prin slăbirea generală a acestei științe, o modificare mai rapidă a limbii, fiindcă inovațiile copleșesc normalitatea în folosirea limbii 202. Dar, dacă decăderea culturală produce decăderea limbii (adică slăbirea cunoașterii și respectării normei limbii), atunci între
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
primul rînd, slăbirea științei lingvistice, care are loc (mai ales) în epocile de decădere culturală, cînd se produce, prin slăbirea generală a acestei științe, o modificare mai rapidă a limbii, fiindcă inovațiile copleșesc normalitatea în folosirea limbii 202. Dar, dacă decăderea culturală produce decăderea limbii (adică slăbirea cunoașterii și respectării normei limbii), atunci între ele există o legătură cauzală rezultată dintr-o determinare exterioară, indiferent cît de apropiate sînt concepute cultura și știința lingvistică ce fundamentează competența lingvistică. Treapta esențială a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
științei lingvistice, care are loc (mai ales) în epocile de decădere culturală, cînd se produce, prin slăbirea generală a acestei științe, o modificare mai rapidă a limbii, fiindcă inovațiile copleșesc normalitatea în folosirea limbii 202. Dar, dacă decăderea culturală produce decăderea limbii (adică slăbirea cunoașterii și respectării normei limbii), atunci între ele există o legătură cauzală rezultată dintr-o determinare exterioară, indiferent cît de apropiate sînt concepute cultura și știința lingvistică ce fundamentează competența lingvistică. Treapta esențială a schimbării lingvistice, reprezentată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fenomenului lingvistic nou nu dă inovației statut de schimbare efectivă. De aici ar decurge faptul că, în epocile-salt, adoptările se fac mai repede și în număr mai mare, lucru greu de explicat numai prin factori mentali, într-o epocă de decădere culturală, prin finalitatea și libertatea individuală 203 generalizată și prin adoptare conștientă, situații care se pot întruni numai pe terenul limbii literare, pe care însă Coșeriu nu o consideră ca avînd un statut distinct de cel al limbii populare, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbile se transformă într-un ritm extraordinar, deoarece achiziționează inovații lexicale și gramaticale, renunțînd la elementele învechite cu rapiditate și prin activitatea conștientă a oamenilor 226. Dar, dacă epoca-salt din cadrul limbii populare coincide pe plan social cu o perioadă de decădere, dimpotrivă epoca-salt cunoscută de limba literară corespunde cu un moment de întărire a coeziunii sociale, de conștientizare și de participare orientată la realizarea unor schimbări voite. Pe de altă parte, limba literară cunoaște într-o asemenea epocă trecerea într-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spre mijlocul de comunicare a cunoașterii, limbajul (sau limba). Această orientare, începută cu Gottlob F r e g e la sfîrșitul secolului al XIX-lea, devine tot mai evidentă în secolul al XX-lea și este, în ultimă instanță, o decădere în raport cu prestanța vechii metafizici ce ambiționa să ofere o explicație completă a universului. Pe de altă parte, orientarea în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tribale de a se împodobi cu fel de fel de inele, cercei, brățări, lănțișoare, verigi, atârnate în toate părțile corpului unde pot fi prinse: urechi, nas, sprâncene, buze, limbă, buric, glezne. Este un snobism dizgrațios, o formă de manifestare a decăderii din condiția de om civilizat în aceea de aborigen. În lumea civilizată, ținuta vestimentară îl reprezintă și îl definește pe om ca personalitate și ca membru al grupului social. Cu optimismul ce mă caracterizează, sper că, mai curând sau mai
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care ne face să conviețuim cu rănile noastre se numește filosofie" (Octavio Paz, Dubla flacără, Humanitas, București, 1993). Fără acestea două, economia nu e decît vînare de vînt. 3.2. VALOAREA-SPIRIT ȘI ECONOMIA LIBIDINALĂ Paul Valéry remarca, în 1939, o decădere spirituală pe cale de a se generaliza. Se știe ce a urmat. La sfîrșitul secolului trecut, Jacques Derrida constata același lucru, vorbind despre lumea obscenă, despre "televiziunea pulsională" care creează "telerealitatea" și despre un populism economic ce profită de avantajele noilor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu e drept, ce e adevărat de ce e minciună. Și-apoi alegeți ce e cu adevărat valoros, gîndiți ce e bun, rostiți adevărul și faceți dreptatea. Altfel nu se mai poate. În 1939, Paul Valéry și Walter Benjamin sesizau o decădere spirituală generalizată. Se știe ce a urmat. Ceva asemănător putem remarca și acum, o scădere a valorii-spirit și a capitalului virtute, în favoarea unei economii libidinale (B. Stiegler), ce canalizează dorințele și cerințele consumatorului, organizează producția de dorințe printr-un marketing
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Fără a uita nici ascensiunea antisemitismului modern. Forța încrederii sale în progres nu-l împiedica totuși pe același Thédore Reinach să spună, în concluzia ediției a treia a cărții sale: "Ura, persecuțiile, restricțiile legale au generat peste tot, la evrei, decădere fizică și morală, toate viciile raselor oprimate și deprimate; toleranța și egalitatea în drepturi i-au refăcut imediat oameni, cetățeni demni să-și găsească loc printre cei mai buni și mai utili"80. Și chiar dacă recunoștea că, acolo unde aceste
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mereu alte forme de existență statală și societală. Din cenușa și paragina vechilor lumi, s-au reclădit în permanență altele noi. De fapt, vorbim de un ciclu al vieții și al istoriei, cu bucuriile și tristețile lui, împletind măriri și decăderi, despre care putem spune că își va urma cursul în același cadru geografic. b. Zidirea tectonică Ținuturile noastre s-au zămislit dintr-o teribilă înfruntare tectonică. Pentru a înțelege zbuciumul acestei nașteri, ar trebui să închidem ochii și, folosindu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ponto baltic. Poate că, nu întâmplător, primele capitale ale Moldovei, Baia, Siret, Suceava și, pentru scurt timp, Roman, au apărut exact pe o rută comercială ce secționa provincia pe culoarul deschis de râul Siret. Sub loviturile migratorilor slavi și turanici, decăderea treptată a Imperiului Roman de Răsărit, care își avea sediul puterii în Balcani, a făcut ca traseul să se modifice în Evul Mediu în zona Romanului. A fost deviat spre est, pe Bahlui și peste Prut, pe valea Bâcului, la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este fundamentală pentru mintea omenească. Ea ne oferă un chip al progresului spiritual. Odată cu dezvoltarea raționalismului, s-a produs o schismă profundă în interiorul civilizației occidentale. Istoricul civilizațiilor Richard Tarnas vorbea despre două chipuri ale acesteia: unul al progresului, celălalt al decăderii. S-a pro-dus o schismă profundă între omenire și restul realității, de unde dezastrul ecologic, deruta morală și golul spiritual de astăzi. Din fericire însă, noile cercetări din fizică, biologie și psihologie recunosc faptul că viața și mintea sunt elemente integrante
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
însoțit frecvent de autostigmatizare. Pierzându-și locuința sau fiind obligați să locuiască într-o mahala rău-famată, indivizii încearcă sentimente de rușine, de devalorizare a propriei persoane. În mod similar, dependența de serviciile sociale se traduce, adesea, printr-un sentiment de decădere și umilință 35. Angoasei de a nu mai face față datoriilor contractate i se adaugă, la mulți părinți, culpabilitatea de a nu putea oferi o viață decentă și normală copiilor. Cu cât condițiile materiale generale se ameliorează, cu atât subiectivizarea-psihologizarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de depășirea limitelor, ci „principiul de precauție”, căutarea terapiilor neiatrogene, diversificarea nevoilor și a serviciilor medicale propuse. Nu intrăm în epoca triumfală a performanței: luând în considerare mulțimea protestelor și a criticilor împotriva științei medicale occidentale, asistăm mai curând la decăderea, la eroziunea monopolului ei, la concurența acerbă a altor terapii. Cu cât viața noastră depinde mai mult de descoperirile tehnico-științifice, cu atât crește și încrederea pseudo-Supermenilor în Panaceea, zeița greacă a plantelor medicale. Odată cu faza III, s-a trecut de la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
progres. Și multe alte necazuri îl asaltează pe hiperindividul suferind de singurătate, de anxietate, de îndoieli în ce privește propria persoană. Un rău l-a alungat pe altul. Nu-i niciun progres al fericirii în asta. 11tc "11" Homo felix: mărirea și decăderea unei utopiitc "Homo felix \: mărirea și decăderea unei utopii" Modernilor, afirma Nietzsche, le place să spună că ei „au inventat fericirea”1. Chiar dacă, în acești termeni, afirmația este discutabilă, nu-i mai puțin adevărat că, începând cu secolul al XVIII
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe hiperindividul suferind de singurătate, de anxietate, de îndoieli în ce privește propria persoană. Un rău l-a alungat pe altul. Nu-i niciun progres al fericirii în asta. 11tc "11" Homo felix: mărirea și decăderea unei utopiitc "Homo felix \: mărirea și decăderea unei utopii" Modernilor, afirma Nietzsche, le place să spună că ei „au inventat fericirea”1. Chiar dacă, în acești termeni, afirmația este discutabilă, nu-i mai puțin adevărat că, începând cu secolul al XVIII-lea, problema fericirii capătă o semnificație nouă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
le sabre, Philippe Picquier, „Picquier Poche”, Paris, 1995. Asupra resentimentului și a culpabilității în istorie, Nietzsche, La généalogie de la morale, prima și a doua disertație (trad. rom. Genealogia moralei: o scriere polemică, Humanitas, București, 2006). 11. Homo felix: mărirea și decăderea unei utopiitc "11. Homo felix\: mărirea și decăderea unei utopii" 1. Nietzsche, Ainsi parlait Zarathoustra, Prolog 5 (Așa grăit-a Zarathustra: o carte pentru toți și niciunul, Humanitas, București, 1994). 2. Voltaire, „Lettre à Madame la Présidente de Bernière” (1722
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]