KorAP: Find »[drukola/base=depărta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...164 >

4,078 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

trebui să ajung la atelierul lui Ozenfant! Oamenii în salopete făcură schimb de priviri. — O fi Ozenfant un om important, zise doctorul, dar dacă dă voie oamenilor lui să blocheze curentul, a dat de naiba. Doctorul se întoarse și se depărtă, iar Lanark era pe punctul de a-l urma, cînd unul din bărbați îl apucă de mînecă și-i zise: — Nu, nu, băiete, ai făcut deja destule. O să mergem pe unde ai venit. Mișcările normale ale luminii și aerului reveniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
apoi o privi pe Rima, care aștepta, urmărindu-l fără să clipească. înfrigurat și singur, dădu farfuria înapoi spunînd: — Nu pot. Mi-am pus în gînd să mănînc, vreau, dar nu pot. Rima își înapoie și ea farfuria, apoi se depărtă de el și începu să plîngă. — Doi sugari, asta sînteți, spuse asistenta. Cum o să vă faceți bine dacă refuzați să mîncați? împinse căruciorul afară, iar radioul făcu plin-plong. Lanark îl deschise. Munro zise grăbit: — Ești acolo, Lanark? — Da. Cînd putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
realităților esențiale. La terminarea școlii, profesorii mi-au sugerat o carieră în domeniul fizicii, dar am respins ideea. Știința controlează lumea fizică descriind-o în termeni matematici, dar am menționat deja neîncrederea mea în partea fizică. Aceasta este mult prea depărtată de gîndire. Am ales să trăiesc prin acele numere care sînt în gradul cel mai înalt produse ale gîndirii și o influențează, deci, deosebit de puternic: într-un cuvînt, banii. M-am făcut contabil și mai tîrziu agent de bursă. Sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spune-mi cîte ceva despre tine“. îi străfulgeră cu privirea umerii săltăreți, poruncindu-i în minte să se întoarcă și să-l cheme la ea, dar ea nu o făcu, și ajunseră la școală fără să se apropie sau să depărteze unul de altul. După aceea, în fiecare zi spera că ea o să iasă din gang exact în clipa în care el trecea pe acolo, ca să-i poată vorbi fără să se înjosească, dar fie că nu o vedea, fie că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în apă de parcă ar fi treierat cu aripile printre valuri. în timp ce treceau, Thaw observă că masculul împingea cu ciocul capul femelei sub apă, poate pentru a o face mai docilă. La capătul lacului se despărțiră, își îndreptară gîturile și se depărtară cu indiferență. Femela, fiind mai zburlită, își rearanja penele, în timp ce masculul, într-un golf îndepărtat, începuse să caute, fără entuziasm, pești mărunți. Peste zece minute, Thaw, cuprins de o depresie cenușie, intră în rîndul format pe terenul de joacă. în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fața de el și murmură: „Aici sînt. Aici sînt. Vrei să ieși?“. își imagină cum corpul femeii apasă de partea cealaltă a scoarței, buzele ei luptîndu-se să-i întîlnească buzele, dar nu simți nimic altceva decît coaja aspră, așa că se depărtă și se urcă mai sus, pînă cînd ramurile i se clătinară sub picioare. Deasupra capului, cerul violet-maroniu fusese străpuns de o stea-două. încercă să simtă acel ceva blînd, permanent și prietenos, pînă cînd își dădu seama cît de ridicol este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
majoritatea astronomilor cred că întreaga substanță din univers a fost cîndva comprimată într-un singur atom gigantic, care a explodat și toate stelele și galaxiile din univers sînt particule ale acelui străvechi atom. Știați că toate galaxiile din univers se depărtează rapid unele de altele, nu-i așa? — Am auzit zvonuri în acest sens. — E mai mult decît un zvon, doctore McPhedron, e un fapt dovedit. Ei bine, profesorul Hoyle crede că universul este compus din hidrogen, pentru că atomul de hidrogen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
stai pe-aici o săptămînă, două. Poate o să discutăm chestiunile astea altă dată. Pînă atunci, sper s-o duci mai bine cu sănătatea. — Mulțumesc, spuse Thaw. Se prefăcu că scrie ceva pe o bucată de hîrtie pînă cînd pastorul se depărtă, apoi își încrucișă brațele și le puse pe marginea mesei lăsîndu-și capul pe ele. Era extrem de obosit, dar dacă-și pierdea o clipă controlul, fiara care-l sufoca s-ar putea repezi asupra pieptului său, așa că încercă să se odihnească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
la concertină. Pescăruși cu aripile întinse planau deasupra în aerul turbulent. Thaw se așeză pe un ventilator care ieșea din punte ca o ciupercă otrăvitoare de aluminiu, și alături, maică-sa își flutura mîna la figura de pe debarcaderul care se depărta. Pe vîrful muntelui desluși punctul alb de triangulație. Se gîndi la noaptea anterioară și încercă să-și revină din amestecul confuz de întuneric, plînset și viziunea lui despre cheie. Părea că se gîndise că așa cum hidrogenul era materia elementară a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în două membre solzoase, unul răsucit pe pămînt, altul avîntîndu-se în sus pînă la geamurile de la etajul doi; fiecare membru, aproape lipsit de ramuri, avea în capăt un smoc de frunze uscate. Thaw se uită îndelung și clefăi, apoi se depărtă cu un sentiment de triumf. Nu-și înțelegea acest sentiment. Poate că provenea din faptul că se identificase cu copacul, cu zidurile limitative sau cu ambele. După-amiaza au petrecut-o în catedra de modelaj, unde au făcut copia în lut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o masă de lîngă ea, sorbind cafea și părînd plictisiți. Thaw se strecură pe un scaun lîngă Macbeth, fără să i se dea mare atenție. Sunetele de mișcare sau de conversație, care veneau de la mesele apropiate se estompau și se depărtau, dar cele minore, din vecinătate îrespirația lui Macbeth, o linguriță care se atingea de o farfurie) erau amplificate și deslușite. Molly Tierney apăru în raza lui vizuală. Culorile părului, pielii, gurii și rochiei deveniră tot mai limpezi, ca ale unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zise: — Acum ce zici, Duncan? — Aproape de perfecțiune, dar mai puțin valoros. — Fă ceaiul, Janet, spuse Drummond. Luă o ramă aurită de sub dulap, o măsură, tăie cu ferăstrăul capul portretului și-l fixă în ramă. îl atîrnă pe perete și se depărtă privindu-l cu brațele încrucișate și capul înclinat. — Mai aproape de perfecțiune? Ai dreptate, Duncan, e mai aproape de perfecțiune. Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte. — Numai și numai absurdități! rîse pe înfundate domnul Drummond din pat. — Da, sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în lăcașul dintre gît și umăr. Janet și două alte prietene trecură pe lîngă ei. — O, vai! Grăbiți-vă, ați întîrziat. Se întrebă de ce mîinile și gura lui nu făcuseră asta niciodată. Se auziră și alți pași, și atunci se depărtară. — N-o să mai vin la cor, zise el. Așa că intră pe ușa aia, la revedere. Ea zîmbi și intră repede pe ușă. El porni vioi spre atelier, intenționînd să înceapă să lucreze imediat. Despărțirea lor fusese atît de blîndă, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cu dragoste. Veni apoi la capul patului lui, surîse și spuse: — Cum îți e în seara asta, Duncan? — Bine, mulțumesc, șopti el. — Dorești o cană de cacao? — O, da, mult, mulțumesc. — Te ocupi tu de asta, soră? Cele două se depărtară și, mai tîrziu, sora aduse o cană de cacao caldă și dulce și două tablete roz într-o linguriță. Se trezi cînd soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de vară. Drummond le spuse că știa de-o petrecere undeva, și-i duse pe Lynedoch Street, pe un deal destul de domol care, în seara asta, părea perpendicular. Se ținură unul de altul să nu cadă, în afară de Macbeth, care se depărtă spre o stradă lăturalnică. Petrecerea se ținea într-o casă mare, bine-mobilată, dar Thaw îi găsi pe ceilalți descurajați. Erau de vîrsta lui, dar erau îmbrăcați și vorbeau ca niște adulți care cîștigau salarii lunare. Descoperi un colț într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îmbrăcată într-o rochie strîmtă, care-i scotea în evidență amfora șoldurilor. Era închisă în față cu nasturi din care cutele îi înfășurau corpul ca liniile imaginare ale latitudinii. — Noapte bună, Greta, zise cea mărunțică. Noapte bună, băiete, și se depărtă. Cealaltă îl luă de braț. Nările îi fură izbite de un parfum dulceag și ieftin. — Ai casă? întrebă el. — Bineînțeles că am. — Vrei să luăm un taxi? — Mda. Hai să fim eleganți. Făcu semn unui taxi care se apropia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca. Lanark veni în urma ei: — Locul ăsta ți se potrivește. — Știu. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca. Lanark veni în urma ei: — Locul ăsta ți se potrivește. — Știu. Ea se răsuci și trecu de el, netezindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fi foarte inteligent dacă te străduiești! Spune-i lui Munro că vrei să rămîi. Sînt sigură că nu-i prea tîrziu! — Ai uitat că aici nu-i soare și nu ne place mîncarea. — Da, uitasem asta, răspunse Rima melancolică. Se depărtă din nou de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Lanark dădu enervat cu piciorul în ușă. Ca și cum ar fi dat cu piciorul într-o stîncă. — Eu am alunecat peste linia galbenă, nu tu, zise el. Se răsuciră și o luară de la capăt. Nu se depărtaseră prea mult, cînd auziră un sunet ciudat, tremurător, pe care Lanark părea să-l recunoască. — Cineva plînge, spuse Rima. El își scoase lanterna din buzunar și lumină în față, iar Rima trase brusc aer în piept. O blondă înaltă, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cu mine, o rugă el umil. Ea nu se clinti. — Dacă bați suficient de tare în ușă, s-ar putea să-ți deschidă cineva. Ea nu se clinti. El puse lanterna lîngă ea și zise timid: — La revedere, și se depărtă. Cobora primul deal cu pași mari, cînd ceva îl împunse în spate. Se întoarse și o văzu cu lacrimi pe față și fără suflu. — M-ai fi părăsit! țipă ea. M-ai fi lăsat singură în ceață! — Credeam că doreai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Trebuie să ieșim din frigul ăsta cît putem de repede. Haide. O să traversăm prin mijloc. — Dar dacă... dacă-i un puț acolo? — Oamenii nu construiesc pasaje subterane cu puțuri în mijloc. Dă drumul barei. Se orientară cu fața la lumină și se depărtară cu prudență, apoi Lanark simți că alunecă în jos și scăpă mîna Rimei cu un țipăt. Capul și umărul i se izbiră cu atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și-i spuse lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți se spune. El alergă pe lîngă arcade, auzind sunetele liturghiei care veneau de la parterul catedralei. O voce depărtată de preot psalmodia: „Gătit-ai înaintea mea masă den preajama celor ce mă năcăjăsc...“. Jack stătea în bucătărie, ascultîndu-l pe Ritchie-Smollet, care se sprijinea de o masă. — Ar fi fost bine să fim mai prudenți, dar ne-am fript degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
porni printr-o plantație de puieți de brad. Peste o clipă, Alexander zise: — Acum poți să mă lași jos. Lanark continuă să urce cu greutate panta. — Ți-am zis să mă pui jos. Pot merge. Nu, pînă cînd... nu ne depărtăm de copacii ăștia. La început, greutatea era atît de apăsătoare, că Lanark își zise că o să facă doar zece pași, dar după aceea mai merse zece, și încă alți zece, și acum se gîndea fericit: „L-aș putea duce la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spațiu îngust între ei. — Ei bine, la revedere, Lanark, zise ea. îmi pare rău că n-o să-ți pot suci brațul la momentul potrivit. Dar dacă o să reușești să faci pe forțosul, bătrînelule, o să aud asta. Se răsuci și se depărtă. — Delegatul poate intra. Sau Nu, spuseră oamenii de pază. Delegatul poate intra. Sau nu. Arătați expresia de intenție prin progresie sau retragere. Se cere expresia de intenție. Se solicită expresia de intenție. Comandă expresia de intenție! Lanark rămase nemișcat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]