5,623 matches
-
scris multe cărți, documentate sau nu, ce expun moduri în care se pot depista minciunile și mincinoșii (e.g. Ekman 1985, 1989) și, de asemenea, multe articole din revistele psihologice au ca temă legătura între capacitatea de a spune sau a depista minciuni și vîrstă, sex, clasă socială, apartenență etnică etc. Lipsesc însă studiile asupra modului în care copiii învață să deosebească minciunile grave de cele inofensive în mediul cultural în care cresc, și nici nu se menționează undeva cine le-ar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a fi prezentate politicienilor și conducătorilor militari britanici încît să se asigure adoptarea unei anumite strategii, în detrimentul altora. Oricît de regretabilă ar fi înșelătoria în științele naturale, în practică ea este aproape inevitabilă, însă cel puțin este mai ușor de depistat, chiar dacă acest lucru cere timp. Paradigmele dominante pot fi omniprezente, însă sînt privite din ce în ce mai mult ca ipoteze și modele, deschise provocărilor și nu adevăruri revelante. Multe descoperiri pot fi verificate prin copierea datelor, și acolo unde acest lucru nu este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Eficacitatea înșelătoriei din cercetarea sociologică, nefiind inclusă în criteriul de acceptabilitate etică, a fost, din cîte știu eu, analizată numai din punct de vedere psihologic. După cum se știe, studiile psihologice asupra înșelătoriei au un istoric bogat. "Bibliografia metodelor de a depista și de a evalua minciuna" scrisă de May și Hartshorne (1928:245-248) conține exemple de studii începînd cu anul 1902, și încă multe alte numeroase analize non-experimentale dinaintea acelei date (e.g. Hall 1891). Însă în majoritatea scrierilor din acest domeniu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
împrejurările favorizează auto-amăgirea, "trecînd anumite adevăruri la nivelul inconștient, de ambele părți, și astfel facilitînd inducerea în eroare a altora" (Trivers 1985:165). Trivers asociază favorizarea auto-amăgirii cu îmbunătățirea, prin selecție naturală, a "capacității de a minți și de a depista minciuna", deoarece: Auto-amăgirea face inconștientă intenția de a păcăli, ascunzînd astfel față de alte persoane semnele subtile ale cunoșterii de sine, care ar putea să dea de gol atitudinea persoanei în cauză. (Trivers 1985:395) Această descriere a noțiunii de autoiluzionare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să creadă că a avut succes. În acest caz este vorba de acord tacit într-o singură direcție. Cînd o a treia persoană se alătură păcălitului, ei vor împărtăși același acord tacit. Dacă mincinosul își dă seama că păcălitul a depistat înșelătoria și se alătură acestuia prefăcîndu-se că nesinceritatea sa nu a fost descoperită, avem de-a face cu un acord tacit în sens reciproc; ambele persoane închid ochii și pretind că minciuna are succes. Dacă ambele persoane recunosc mai mult
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui John Locke, menționat în capitolul 1, că "oamenilor le place să fie păcăliți" se aplică nu numai minciunilor spuse altora, ci și celor spuse propriei persoane. În plus, modul de a accentua posibilitatea ca o minciună să nu fie depistată este pentru mincinos să creadă el însuși în ceea ce spune. Acestea sînt motive întemeiate care justifică faptul că mulți mincinoși reușesc să-i păcălească nu numai pe ceilalți, ci și pe ei înșiși. Exemplele noastre arată că această consecință îi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că mulți mincinoși reușesc să-i păcălească nu numai pe ceilalți, ci și pe ei înșiși. Exemplele noastre arată că această consecință îi poate costa foarte mult atît pe mincinoși, cît și pe cei păcăliți. 8 A spune și a depista minciunile SOCIALIZAREA ȘI PERSONALITATEA Capacitatea de a spune minciuni și capacitatea complementară de a le depista, pe care pînă acum am considerat-o subînțeleasă în discuția noastră, nu apar complet cizelate la fiecare nou-născut. Ele se dezvoltă treptat ca parte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Exemplele noastre arată că această consecință îi poate costa foarte mult atît pe mincinoși, cît și pe cei păcăliți. 8 A spune și a depista minciunile SOCIALIZAREA ȘI PERSONALITATEA Capacitatea de a spune minciuni și capacitatea complementară de a le depista, pe care pînă acum am considerat-o subînțeleasă în discuția noastră, nu apar complet cizelate la fiecare nou-născut. Ele se dezvoltă treptat ca parte a procesului de maturizare, împreună cu acumularea experienței care le dă posibilitatea de a ști cînd să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Observațiile pe care le-am amintit cu privire la procesul de socializare a copilului provin din Anglia și America; probabil că pretutindeni au loc procese similare prin care copiii învață cînd să mintă. Totuși, deși dezvoltarea capacității de a minți și a depista minciunile poate fi mai mult sau mai puțin uniformă pentru toate comunitățile, există diferențe semnificative de la o cultură la alta în modul în care această capacitate este folosită. În Anglia, fantezia este privită altfel de fiecare clasă socială, mamele din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Aceste versuri scrise de William James Linton și publicate în 1850 în Red Republican sînt un comentariu adecvat la adresa mijloacelor de comunicare în masă. DEPISTAREA MINCIUNILOR Ținînd cont de răspîndirea minciunii, este evident că a fi în stare să le depistăm constituie un avantaj. Oare capacitatea de a minți implică și iscusința de a detecta minciunile? Cercetările arată că nu. Pe baza unui experiment de laborator în care au fost studiați patruzeci de adulți, DePaulo și Rosenthal (1979:1717) ajung la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
concluzia că "iscusința în a scăpa nedescoperit în privința propriilor minciuni pare să nu aibă absolut nici o legătură cu abilitatea de a sesiza nesinceritatea altora". Copiii încep să mintă la o vîrstă fragedă; însă cum stau lucrurile în privința capacității de a depista minciunile spuse de ceilalți? DePaulo și Jordan (1982) sintetizează rezultatele cercetărilor psihologice, întreprinse exclusiv în laboratoare, afirmînd că descoperirile nu au nimic încurajator; poate că studiile subestimează capacitatea copiilor de a depista minciunile din cauza faptului că s-au desfășurat în cadrul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă cum stau lucrurile în privința capacității de a depista minciunile spuse de ceilalți? DePaulo și Jordan (1982) sintetizează rezultatele cercetărilor psihologice, întreprinse exclusiv în laboratoare, afirmînd că descoperirile nu au nimic încurajator; poate că studiile subestimează capacitatea copiilor de a depista minciunile din cauza faptului că s-au desfășurat în cadrul limitat al laboratorului. Cercetările de acest tip nu se potrivesc cu experiența de acasă a părinților. Există două distincții pe care copiii trebuie să învețe să le facă. Ei trebuie să facă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iar berzele zboară și în realitate pe deasupra caselor, deși nici una nu are vreun bebeluș în cioc, pe cînd farfuriile și lingurile așezate pe masă nu se mișcă de la locul lor. Din păcate, majoritatea cercetărilor psihologice asupra capacității copiilor de a depista minciunile s-au bazat pe observații de laborator și nu pe studii asupra vieții reale. În aceste experimente, abilitatea de a discerne o atitudine nesinceră de una sinceră (precizia în depistarea minciunii) se distinge de capacitatea de a identifica adevăratele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă vorbitorul este sincer sau minte, folosindu-se de ceea ce este numit "principiul consecvenței limbajului verbal non-verbal" (Rotenberg et al. 1989). Utilizarea acestui principiu are o frecvență tot mai mare odată cu înaintarea în vîrstă. Se pare că în laborator copiii depistează mai ușor minciunile atunci cînd există indicii atît verbale, cît și vocale; probabil că ei se descurcă mai bine să sesizeze semnalele care țin de tonalitatea vocii decît să interpreteze expresiile feței. De asemenea, îi ajută mai mult și anumite
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelător, cînd au deja experiență în depistarea minciunilor și cînd persoanele nesincere sînt cunoscuți și nu străini. DePaulo și Jordan (1982:169) observă că aceste condiții favorabile sînt prezente în numeroase jocuri și sporturi. La vîrsta pubertății, capacitatea de a depista minciunile poate avea consecințe nefaste, atît pentru băieți, cît și pentru fete. Elevii care sesizau semnalele subtile ale nesincerității erau considerați de către profesori mai puțin prietenoși și sociabili decît colegii lor care se conformau mai mult convențiilor politeții, care se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care probabil reflectă o trăsătură a societății americane. Ei recunosc totuși faptul că intuiția în a sesiza adevăratele sentimente ale cuiva poate avea anumite avantaje pentru "unele profesii ca psihiatria sau medicina". Din acest punct de vedere, capacitatea de a depista minciunile poate fi riscantă în plan social; ea aparține în special copilului inocent, care strigă în gura mare: "Împăratul e gol!" Prin contrast, iscusința în a minți prezintă mai puține riscuri. DePaulo și Jordan (1982:176) notează că atîta timp
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înaintează în vîrstă, scade și această îngăduință; franchețea devine inoportună în plan social și, după cum s-a menționat mai devreme, "este dezavantajos să nu se mintă". Multe din sfaturile oferite de psihologi și sociologi în privința modului în care pot fi depistate minciunile nu se concentrează asupra conținutului a ceea ce se spune, ci asupra semnificației gesturilor pe care le face mincinosul, asupra expresiilor faciale ale acestuia, poziției corpului și altor semnale asemănătoare. Motivele care stau la baza considerației de mai sus sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Marx și Reichman 1984; 434) Aproape tot ce s-a publicat despre capacitatea de a detecta minciunile, prin alte moduri decît cele tehnologice, se leagă de capacitatea mincinoșilor de a sesiza nesinceritatea altora. În viața reală, totuși, multe minciuni sînt depistate și date în vileag de persoane care nu au legătură cu acestea. În politică, majoritatea minciunilor sînt spuse cu intenția de a păcăli pe toată lumea, încît chiar ziariștii pot fi victime care au sesizat înșelătoria. Însă, în alte domenii, unde
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În același mod, unii copii și adulți sînt mai iscusiți decît alții în a detecta minciunile. Succesul în ambele cazuri depinde cel puțin în parte de receptivitatea față de ambiguitățile limbajului. Dacă detectorul minciuni este un mijloc tehnic incert de a depista nesinceritatea, telefonul și benzile audio sînt mijloace mai sigure, prin care minciunile pot avea succes, pe cînd cuvîntul scris are din nou un caracter incert. În general, după cum frecvența și impactul minciunii diferă în funcție de contextul social, cultural și structural, ele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru ei și pentru ceilalți. Efectele detectării și ale nedetectării diferă în funcție de domeniul în care apare minciuna, după cum în același mod diferă și avantajele sau dezavantajele demascării. În război, este în mod sigur avantajos pentru liderii uneia dintre tabere să depisteze minciunile spuse de adversari, însă măsura în care acestea vor fi demascate trebuie să fie o decizie strategică și tactică. Adeseori este avantajos să induci în eroare inamicul, nedezvăluindu-i faptul că minciunile sale au fost detectate. Totuși, în lumea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este avantajos să induci în eroare inamicul, nedezvăluindu-i faptul că minciunile sale au fost detectate. Totuși, în lumea politicii, cel puțin în condițiile unei democrații pașnice, am putea fi înclinați să spunem că este spre binele tuturor să fie depistate și demascate cît mai multe minciuni. Libertatea, după părerea lui John Philpot Curran, este condiționată de o vigilență permanentă. Însă un alt irlandez, Edmund Burke, a fost cel care, după cum am văzut, a subliniat avantajele "iluziilor plăcute" din viața politică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
naturale Științele sociale 5 Diversitatea culturală Culturi diverse Liban Grecia Clasa socială 6 Relațiile Diversitatea relațiilor Necunoscuții Partenerii Relațiile de dominare Relațiile de subordonare 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună Auto-amăgirea și autoiluzionarea Acordul tacit 8 A spune și a depista minciunile Socializarea și personalitatea Învățarea artei de a minți Limbajul Depistarea minciunilor 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 10 Evaluări 303 11 Sînt minciunile necesare? 319 Perspective evolutive 319 Aranjamente optime .331 Concluzie 345 Referințe bibliografice 351 În aceeași colecție au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
diverse 207 Liban 213 Grecia 219 Clasa socială 230 Relațiile 221 Necunoscuții 223 Partenerii 225 Relațiile de dominare 229 Relațiile de subordonare 254 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350 Sînt minciunile necesare? 329 Perspective evolutive 343 Aranjamente optime
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Bujorul are propriile calități și caracteristici, ele sînt tema sezonală." (Otsuji, citat de Yasuda) De care anotimp e vorba nu poate spune decît experiența haiku și poemul bine făcut. Un poem are kigo și răspunde la Întrebarea cînd nu pentru că depistăm În el un cuvînt extras dintr-o culegere de termeni sezonali, ci pentru că, datorită chipului subtil În care este construit, din relația sa armonioasă cu celelalte elemente ale poemului, iradiază o atmosferă sezonală. Care teleportează cititorul Într-o ambianță temporală
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
textul care urmează a fi dictat. Este folosită ca exercițiu de bază, la lecțiile de formare a priceperilor și deprinderilor de scriere corectă. Dictarea de control are drept scop de a controla nivelul de cunoștințe și deprinderi ortografice, de a depista greșelile și cauzele greșelilor, constituind un mijloc de a-i învăța pe elevi să scrie corect. Se va recurge la dictarea de control numai după studierea unei teme, la sfârșit de unitate de învățare, la sfârșit de semestru, la evaluarea
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]