3,128 matches
-
deoarece doamna se retrăsese, zumzăind scăzut, cu Adolescentul. Amândoi, se pare, cu preocupări pentru artă. Discuția dobândea uneori acute și lovituri de tobă sau alămuri. Un număr relativ restrâns de cuvinte polariza, de fiecare dată, pasiunile. Vocile se amestecau. Se deprinsese, însă, deja, să aștepte și să intercepteze cuvintele : risc, răspundere, caracter, libertate, contradicții, comoditate, alegere. Distingea și curbura, ca a unei subțiri plăci metalice, pe care o căpăta glasul Inginerului sau căldura calmă și ironică a gazdei. Vocile se uneau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult un chip i-arată. - "Spre castel vr-odată ochii "N-am întors și totuși plâng "Fundul mării, fundul mării "Mă atrage în adînc". {EminescuOpIV 247} COBORÎREA APELOR Din munți bătrâni și din păduri mărețe Se nasc isvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Și sunt în codri pustnici cântărețe. Spărgând prin stînce albia lor strâmbă Se legăn-line și fac valuri crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe - Aceleași sunt deși mereu se schimbă. Dar cu adâncul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stejar, Mi-a fost odată dragă Și dragă-mi este iar. De brațul tău cuprins cu dor Aminte mi-am adus. O brațelor, brațelor, Unde v-ați dus? {EminescuOpIV 400} CĂTRE MERCUR Horațiu, Ode, III, O Mercur, a cărui poveți deprins-au Amphion, urnind după cîntecu-i pietre, Și tu liră, care-n cald avânt din șapte Coarde suna-vei Templelor, ospețelor mari amică - Nu c-altdată, fără de grai - o spune-mi Cântul, cărui ne-nduplecata Lyde-i Plece urechea. Ea ca mânza tretină-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nainte de-a ajunge în țară-i. {EminescuOpIV 516} 67. PRESCURTARE DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, cum Lung rătăci, după ce-au căzut cetatea lui Lascar. Multe orașe de oameni văzu și datini deprins-au, Și supărări în inima lui prea multe avut-au, Chibzuind să-și mîntue sufletul și caracuda. Dar caracuda el n-o mântui cu toată silința, Singură ea-și gătise peirea prin fără de lege, Căci ea nebuna tăiase asemeni cârduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. După comunism, oamenii speră să vină consumismul. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Protestul din priviri este cel mai expresiv. Și nici nu poate fi inculpat penal. Reușita unei călătorii deprinde de bagajul spiritual cu care plecăm. Ca orice balanță, și cea a justiției are o oarecare toleranță. Nu știm de ce s-a supărat Dumnezeu pe noi, că doar postim de câteva decenii. Unii au fără să fie, alții sunt fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și fără cumpăneală teoriile generale câte i se ivesc în drept, în economia politică și în ipotezele științelor naturale. Filozofia are valoare critică, ea crește intelectul, îl dezvață de la lenea cugetării / / și de la încrederea prea mare în idei străine, o deprinde a cerceta lucrurile în mod genetic și a cumpăni fiecare cuvânt înainte de a-l așeza într-o teorie. Dar a-și suge degetul cel mic și a răsufla sisteme metafizice, precum le poate întocmi oricare ciubotar, înseamnă a abuza de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lui Napoleon; și numai asupra unui popor ce rezistă la introducerea așa-numitelor 174 {EminescuOpXV 175} îmbunătățiri e un popor vrednic, pe care te poți rezăma. Românul nu rezistă, dar nici nu le bagă-n samă. Orice canalie care a deprins trei buchi franțozești la Paris aspiră de a se face aici în țară cel puțin ministru. 2) Sistemul instrucției noastre, neîntemeindu-se pe priceperea obiectelor predate, ci pe memorarea de regule abstracte și de cuvinte, copilul n-are niciodată acel, repaos
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
făcute gata din latinește și grecește și ar face-o asta zilnic fără să observe sau fiindu-i cu totul indiferent daca elevul învață ceva sau nimic? Ce-am zice asemenea de-un economist care, departe de-a voi să deprindă colectivitatea națională din care face parte la diferitele soiuri de munci productive câte există în lume, ar face-o să importe totul din străinătate și să rămâie pururea inaptă și incapabilă de-a produce singură și bărbătește ceea ce-i trebuie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și bărbătește ceea ce-i trebuie*? Rău dascăl am zice - rău economist! Înțelegem ca oameni bătrâni, deci și societățile bătrâne, să n-aibă nevoie de dascăli; dar societățile tinere și popoarele tinere au nevoie de dascăli, riguroși chiar, pentru a se deprinde cu lucrări și îndeletniciri utile. CE E EDUCAȚIA? 2275 B O constantă deprindere la economie de puteri și la aplicarea lor pentru obiecte cari merită să le cheltuim. [ÎNVĂȚĂMÎNTUL LATINEI ȘI ISTORIA NAȚIONALĂ] 2254 Exercițiile latine din gimnaziul inferior cl
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
alții. Terminii în privire cătră noi înșine ne aduc acel folos, căci ne agiutură memoria; căci deși legătura terminului cu lucrul pre care îl însemnează se razimă singură numai pe buna plăcere a noastră, totuși cu trecerea timpului într-atît ne deprindem cu dânsul încît se preface ca și în natura noastră; în privire cătră alții ni aduc terminii acel folos, căci printr-înșii ne obicinuim împărtăși altora simțirile sufletului nostru. Această folosire a terminilor este sau civilă sau științifică, precum sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ani de viață apar deosebiri în procesul de acumulare a experienței. Când aveam puțini ani de viață și minte tot atât de puțină, părinții m-au învățat să muncesc, lucru ce mi-a fost de folos toată viața. Alți copii s-au deprins să nu facă nici un efort, să ocolească munca. Aceștia au învățat să fie leneși pentru totdeauna. Ca să supraviețuiască au trăit ca niște paraziți sau au recurs la minciună, la înșelătorie, furt. După o viață împovărată de muncă, de dificultăți am
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
puținii bani în fiecare zi etc. Toate aceste preocupări l-au obligat să se „specializeze” în treburi de casierie, planificare, achiziții și evidență contabilă. În activitatea de casier s-a descurcat cel mai bine, număratul fiind o abilitate care se deprinde încă de la grădiniță și este mai simplă atunci când nu prea ai ce număra. Planificarea cheltuielilor era operația cea mai dificilă, lista de cumpărături și ordinea lor trebuind să fie ajustate zilnic, în funcție de creșterea prețurilor. Trebuie să ai picioarele bune pentru
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
le repeta, încă nu sîntem deplin îndreptățiți să ne celebrăm europenismul. în orice caz, nu oricum. Valurile de relativism cultural, de multiculturalism și de corectitudine politică din ultimele decenii, produse de ineluctabila noastră alunecare spre o lume postmodernă, ne-au deprins, în ciuda exagerărilor și aspectelor lor uneori caricaturale, să fim circumspecți în privința afirmării dreptului nostru de întîi născuți întru marea cultură. Dacă filozoful grec citat de Diogenes Laertios putea spune cu trufie: "Sînt fericit că m-am născut om și nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai cântă și nu mai vorbi. Acum tăceau toți. Era frig. Numai mersul măsurat îi mai împiedica să tremure în țara asta blestemată unde ziua îi sleia arșița și noaptea îi înțepenea frigul. Unii ațipeau în mers și picioarele lor, deprinse cu drumul, îi duceau singure. Acum, ațipea din când în când și Iahuben. Toropeala aceasta fugară îl mai încălzea. Trezit din ea, îi era mai frig. De la o vreme nu-l mai putu ține treaz nimic, nici noaptea înstelată, nici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dăruit tinerețe și putere ca să-i bucuri prin curajul tău, nu ca să le stârnești mânia cu vreo nesăbuință. Ai înțeles, Iahuben? Am nădejde în tine! Poruncile militare și orice alte cuvinte pentru soldați Puarem le spunea limpede. Cu ele era deprins Iahuben de mult. Se închină adânc în fața căpeteniei și spuse cu glas tare și dîrz: - Am înțeles, stăpâne. Voi fi bucuria zeilor și sluga supusă a marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic! După ce spuse din nou
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sufletul meu s-a înstrăinat... nu de sufletul lor, de felul lor de viață. Eu nu mai pot trăi fără să citesc și fără să vorbesc cu oameni învățați. Poate că este un cusur greu, dar cu el m-am deprins. Dacă erai și tu negru și n-aveai arme, poate că ne-ar fi primit ca oaspeți trecători, poate însă și ca dușmani. - De ce țin atâta la tine Marele Preot și ceilalți slujitori ai zeilor? Pentru că ești învățat și înțelept
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din stînci! - Tu ai înțeles mai bine, zise Auta. Acolo oamenii nu stau în colibe. Numai păstorii. Oamenii de seamă stau în case mari de piatră. Și iată ce vreau să vă destăinuiesc numai vouă. Stăpânii cred că voi veți deprinde repede meșteșugul clădirii caselor de care au ei nevoie... - Și ce vrei de la noi, ce urmărești să afli când ne spui despre casele lor? spuse Mai-Baka mâhnit. - Eu am fost adus aici fiindcă știu să vorbesc graiul vostru și fiindcă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
blană de leopard pe lângă măsuță. Marele Preot îi cercetă ochii. În ochii sclavului, în mijlocul fiecărui iris, juca o luminiță ciudată. Nu mai văzuse această luminiță și îl întrebă: - Să-mi spui ce se petrece în tine! Auta tresări, deși era deprins să fie descusut de privirea bătrânului, căruia nu-i scăpa nimic. Dar era bucuros că poate în sfârșit să se descarce: - Am așteptat mult timp. Numai tu, strălucitorul meu stăpân, poți să înțelegi neliniștea mea pe care n-o înțeleg
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bine că nu l-au ucis. Dar nimeni nu se poate înțelege cu el. Du-te tu, fiule, în casa robilor și vorbește cu el. I-am spus slujitorului să nu-l ucidă, oricine ar fi. Auta ieși liniștit. Era deprins cu astfel de întîmplări, și aici în palatul Marelui Preot, și jos, în Marele Oraș. La palatul regelui erau totdeauna mulți tălmaci, și erau destui și aici sus. Se întîmpla însă mereu ba să vină vreun sol dintr-o țară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Mai-Baka se feri. - Încercăm prima dată, zise cârmaciul arătând spre sita de pe nas. Cred că se poate, deși respirația e cam scurtă. Prietena noastră ne-a spus că nici aerul din câmpie nu e vătămător, dar trebuie să ne deprindem întîi cu cel de pe munți. Credeam că deosebirea de aer e mult mai mare. Mai-Baka holbase ochii și asculta uluit. Nu îndrăznea să-l tulbure pe Auta, totuși nu se putu stăpâni să nu rostească pentru sine: - Am știut că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
crezi că ar fi de folos? Veni Mai-Baka aducând lapte de capră într-un ulcior de piatră scobită. Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori și l-au deprins cu aceștia. Nu se simțea niciodată flămând, dar gura uitase gusturile și stomacul i se subțiase. Luă ulciorul și-i întrebă: - Voi nu vreți? - Nu, spuse bătrânul. Până când prietena noastră care a rămas în luntrea mare n-are să cerceteze hrana
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
au obișnuit cu văzduhul "nostru pămîntean" și ce ar dori să mai vadă și să mai afle. Străinii îi spuseră, prin Auta, că se simt pe această planetă destul de bine, iar cu aerul, după cum se vede, au început să se deprindă. Apoi își întrebară tălmaciul ce rost aveau asemenea cuvinte. Cam stânjenit, Auta îi lămuri că așa e obiceiul în această țară și în alte țări pământene, să fie întrebați oaspeții, de gazdă, cum se simt și dacă le place la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
treceau în cumplită învălmășeală, ca totdeauna în acest mare oraș al lumii, tot felul de oameni: soldați, negustori, meșteșugari, sclavi. Nu-i lua nimeni în seamă. Afară de îmbrăcămintea ciudată a străinilor, care nu putea să mire ochii atlanților de-aici deprinși cu toate neamurile lumii, ceata lor nu avea nimic deosebit. Numai pe Tefnaht îl recunoșteau câte unii și se depărtau înspăimîntați. Bucurîndu-se în gând de această împrejurare (ce ar fi fost însă dacă străinii ar fi avut ciudatele lor globuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ajutase pe niște ciobani, muncind câteva zile, și primise de la ei carne de oaie și brânză. Pentru alt ajutor dat, un țăran îl răsplătise cu câteva azimi de orz și cu o ploscă de vin. Așa își dobândea hrana, neputîndu-se deprinde numai cu sîmburașii ciudați ai străinilor. Oamenii pentru care muncea nu-l cunoșteau și nu puteau bănui că este prieten cu cei pe care îi credea lumea zei. Altminteri i-ar fi dat daruri și jertfe, iar Auta nu vroia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fură bucuroși că zeii nu le cereau mai mult decât să adune toate frânghiile câte le aveau și să mâne cele câteva sute de măgari încotro voiau zeii. Drumul dură destul de mult, dar nerăbdător părea Auta, tocmai cel care era deprins mai puțin cu iuțeala zborului. Singurul lucru mai greu a fost pentru înfricoșații măgărari vederea turnului de argint și a zeilor în veșmânt argintiu. Și mai ales când trebuind să înjghebe, după planul lui Auta, un fel de sanie uriașă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]