2,245 matches
-
fierbinte, ce conține 7 părți de carbonat de sodiu în 100 de părți de apă, din care o parte de iod este în suspensie, unde se formează o sare albă; sarea este periodatul de sodă. La încălzire, acest acid este descompus în oxigen și acid iodic. Când iodul este pus în contact cu o soluție de amoniac, se formează o pudră neagră, a cărei compoziție este fie NI, fie NI. Explodează foarte violent când devine uscată la contact cu aerul sau
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
fi înlăturate prin sublimarea și apoi desublimarea vaporilor rezultați. O compoziție ultrapură de iod poate fi obținută prin reacția iodurii de potasiu cu sulfatul de cupru (II), care are ca produs de reacție iodura de cupru (II). Aceasta se va descompune în iodură de cupru (I) și iod molecular: În laborator pot fi utilizate diverse metode de izolare a iodului, de exemplu izolarea analoagă a halogenurilor: oxidarea iodului din acidul iodhidric cu ajutorul dioxidului de mangan. Iodul elementar este folosit ca dezinfectant
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
anionii" înspre "anod" (pol pozitiv) unde își pierd sarcina și se depun sau intră în reacție chimică. La "anod" se produce un proces de "oxidare", în timp ce la "catod" unul de reducere. În anul 1800, William Nicholson și Johann Ritter au descompus apa în hidrogen și oxigen. În 1807, au fost descoperite 5 metale folosindu-se electroliza, de către savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, bariul, calciul și magneziul. După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
de apă. Administrarea este în condiții de siguranță: conțin un compus activ bine definit, astfel permite o dozare exactă în condiții de siguranță. Comprimate în organism Odată ce introducem un comprimat în organism este inginerat de sistemul digestiv. Aici comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și cu mișcarea peristaltică a intestinului - acest proces este dezintegrarea comprimatelor - astfel, substanțele active eliberate pot fi absorbite de mucoasă. Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor, precum și pentru reducerea reacțiilor adverse
Medicament () [Corola-website/Science/303290_a_304619]
-
comprimatelor - astfel, substanțele active eliberate pot fi absorbite de mucoasă. Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor, precum și pentru reducerea reacțiilor adverse. Prin urmare, au fost dezvoltate comprimate așa-numite cu eliberarea prelungită (retard), care se descompun în intestin (intestinosolvent), care se descompun în stomac (gastrosolvent) și cu eliberare controlată. Acestea sunt obținute în general prin metode de acoperire (cu înveliș enteric care se dizolvă doar în intestin) sau cu alte metode alternative (tablete matrix sau sisteme
Medicament () [Corola-website/Science/303290_a_304619]
-
fi absorbite de mucoasă. Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor, precum și pentru reducerea reacțiilor adverse. Prin urmare, au fost dezvoltate comprimate așa-numite cu eliberarea prelungită (retard), care se descompun în intestin (intestinosolvent), care se descompun în stomac (gastrosolvent) și cu eliberare controlată. Acestea sunt obținute în general prin metode de acoperire (cu înveliș enteric care se dizolvă doar în intestin) sau cu alte metode alternative (tablete matrix sau sisteme de pompe osmotice). De aceea este
Medicament () [Corola-website/Science/303290_a_304619]
-
în etajul fagului, crește pe stînci, ziduri, nisipuri. Folosită în medicina populară ca emetic, febrifug, antiepileptic și în scorbut (aplicații locale pe gingii). Aici sunt încadrate unele familii de plante cu nutriție mixtă (fotosintetică și în același timp heterotrofă, carnivoră). Descompun corpul unor insecte mici și astfel asimilează azotul, iar pentru acest fapt și-au transformat frunzele în capcane pentru prinderea și digerarea animalelor mici. Specii acvatice și terestre, autohtone și exotice, care cresc prin mlaștini oligotrofe. Aldrovanda vesiculosa L. (otrățelul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
apropiată de viteza luminii, ceea ce permite semnalelor electrice să treacă rapid de-a lungul firelor. Curentul provoacă mai multe efecte observabile, care din punct de vedere istoric au fost mijloacele de recunoaștere a prezenței sale. Faptul că apa poate fi descompusă de curentul electric dintr-o pilă voltaică a fost descoperit de catre și la 1800, un proces cunoscut acum sub numele de electroliză. Munca lor a fost extinsă foarte mult de Michael Faraday în anul 1833. Curentul printr-o rezistență produce
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
morții prințesei, oamenii au depus ofrande publice de flori, lumânări, cărți poștale și mesaje personale. Până în 10 septembrie, grămada de flori de lângă Grădina Kensington era înaltă de 1,52 metri în anumite locuri și stratul de la bază începuse să se descompună. În aceeași zi, Fabio Piras, un turist din Sardinia, a fost condamnat la o săptămână de închisoare pentru că a luat un ursuleț pe care îl lăsase un membru al publicului printre florile de la Palatul St. James ca ofrandă adusă Dianei
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
au obținut un compus ne-stoichiometric cu formula (). De fapt, ei au produs, cel mai probabil, un amestec coloidal de metal și clorură de cesiu. Electroliza soluției apoasă de clorură cu anod lichid de mercur produce un amalgam ce se descompune rapid sub influența apei. Metalul pur a fost izolat, în cele din urmă, de către chimistul german Carl Setterberg în timp ce își pregătea lucrarea de doctorat cu Kekulé și Bunsen. În 1882, acesta a produs cesiu metalic prin electroliza cianurii de cesiu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
este cea obișnuită pentru metalele alcaline (egală cu 1), formează cristale hexagonale de culoare galben-portocalie și este singurul oxid de tipul anti-clorură de cadmiu (CdCl). Oxidul se vaporizează la 250 °C iar la temperaturi mai mari de 400 °C se descompune în cesiu metalic și peroxid de cesiu (CsO). În afară de superoxidul și trioxidul de cesiu (CsO), au fost studiați și alți suboxizi viu culorați. Printre aceștia se numără CsO, CsO, CsO și CsO (negru-verzui ), CsO, CsO, precum și CsO. Cel din urmă
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
frecvență de rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are un timp de înjumătățire de aproximativ 2,3 milioane de ani, în timp ce izotopii Cs și Cs au un timp de înjumătățire de 30 și respectiv 2 ani. Cs se descompune în izotopul cu viață scurtă Ba prin radiații beta, iar cel din urmă ajunge la forma non-radioactivă cunoscută de bariu. În acest timp, Cs se transformă în Ba în mod direct. Izotopii de cesiu cu numerele de masă 129, 131
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
acidul clorhidric, se produc câteva cloruri, printre care se numără și o clorură dublă insolubile ce precipită sub formă de clorură de stibiu și cesiu (), ori clorură de cesiu și iod (), sau hexaclorocerat de cesiu (). După separare, precipitatele pure sunt descompuse, iar, după evaporarea apei existente, se obține clorura de cesiu. Dacă se folosește metoda cu acid sulfuric, atunci în urma reacției rezultă direct alaun de cesiu și aluminiu (). Sulfatul de aluminiu din alaun este convertit prin prăjire cu carbon în oxid
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
pentru a analiza forțele ce acționează asupra unui sistem. Ideal, aceste diagrame se desenează cu modulele și unghiurile vectorilor forță păstrate astfel încât să se poată face adunarea grafică a vectorilor pentru a determina rezultanta. Pe lângă adunare, forțele pot fi și descompuse în componente independente, în unghi drept unele față de altele. O forță orizontală îndreptată spre nord-est poate fi descompusă în două forțe, una îndreptată spre nord, și alta spre est. Adunând vectorial aceste forțe componente rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
vectorilor forță păstrate astfel încât să se poată face adunarea grafică a vectorilor pentru a determina rezultanta. Pe lângă adunare, forțele pot fi și descompuse în componente independente, în unghi drept unele față de altele. O forță orizontală îndreptată spre nord-est poate fi descompusă în două forțe, una îndreptată spre nord, și alta spre est. Adunând vectorial aceste forțe componente rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după o bază este adesea o metodă matematică de a descrie forțele, mai curată decât prin modul și direcție
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil. Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar. Izotopul radioactiv Xe este produs de către I, ca rezultat al fuziunii nucleare; ul
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după staniu, care are zece. Totodată, staniul și xenonul sunt singurele elemente care au mai mult de șapte izotopi stabili și neradioactivi. Izotopii Xe, Xe și Xe se descompun prin intermediul radiațiilor beta, dar oamenii de știință nu au avut ocazia să-i observe îndeaproape, deci sunt considerați a fi stabili. În afara acestor izotopi stabili, xenonul mai are alți 40 de izotopi instabili care au fost studiați. Xe este produs
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
și caracterizați. Întrucât fluorurile de xenon sunt bine caracterizate, alți compuși halogenați nu sunt cunoscuți, momentan. Însă, singura excepție este diclorura de xenon, formula 52. Se cunoaște despre diclorura de xenon că este o substanță endotermă, colorată și cristalizată, ce se descompune în elementele componente la 80°C; aceasta se formează prin iradierea la înaltă frecvență a unui amestec de xenon, fluor, siliciu și tetraclorură de carbon (formula 53). Cu toate acestea, în lumea științifică există îndoieli dacă formula 52 este un compus real
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
complex van der Waals format din molecula de formula 25 legat slab de atomul de formula 4. Asemena argonului și kriptonului, xenonul poate forma cu apa, la temperaturi joase și presiuni înalte, produse de adiție, de exemplu formula 57. Acești hidrați cristalini se descompun imediat la încălzire sau la micșorarea presiunii. Studii structurale, au arătat că în hidrați, atomii de xenon sunt incluse în spațiile interstițiale formate de moleculele de apă asociate între ele prin legături de hidrogen, adică formează clatrați. În prezent, se
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
în calorimetre, pentru a măsura razele gama precum și ca medium în detectarea interacționării ipotetice slabe între particulele masive. Mulți compuși ce conțin xenon și oxigen sunt toxici datorită proprietăților oxidante foarte puternice și explozive datorită tendinței lor de a se descompune în xenon gazos și molecula diatomică a oxigenului, O, ce conține legături chimice mult mai puternice decât legăturile moleculare ale compușilor xenonului. Xenonul gazos poate fi ținut în siguranță în recipiente sigilate de sticlă sau metal la temperatura camerei și
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
dezolat pe un scaun, și moare de inimă rea. Chimistul Raffles Haw reușise să sintetizeze aur pornind de la elemente chimice cu numarul atomic mai mare. Prin simpla electroliza a plumbului el a obținut aur apoi, lăsând metalul galben să se descompună sub acțiunea curentului electric, el obținea elemente cu numarul atomic din ce in ce mai mic, ajungând la o materie primară, cu aspectul alb-cenușiu. Ideea științifică pe care se bazează românul pare destul de naivă astăzi, când știm că numărul atomic al unui element se
Faptele lui Raffles Haw () [Corola-website/Science/303510_a_304839]
-
întregii probleme de rezolvat în sarcini separate ("tasks" ), alocarea sarcinilor procesoarelor disponibile și sincronizarea lor pentru a obține rezultate concludente. Acest tip de programare se poate aplica numai problemelor care sunt în general paralelizabile. O problemă poate fi partiționată sau descompusă după domenii, funcțiuni sau după o combinație a celor două. În programarea paralelă există două tipuri de abordare a problemei: Mulți factori tehnici au impact asupra performanței atinse de programarea paralelă. Astfel, sarcina de echilibrare automată a procesoarelor paralele încearcă
Calcul paralel () [Corola-website/Science/303792_a_305121]
-
picturi de mare valoare. La Pompey au fost descoperite rămășițele a 2.000 de bărbați, femei și copii. După ce au murit asfixiați, cadavrele lor au fost acoperite de cenușă, care a întărit și păstrat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele s-au descompus, lăsând în urmă un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spațiile goale cu ghips, relevând în detaliu pozițiile în care au murit victimele vulcanului. Și restul orașului pare a fi conservat în urma trecerii timpului. Simple
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
însuși cu viteze ce ating 70.000 km/s (0,23c), ducând la o creștere rapidă a temperaturii și densității. Procesele cu pierdere de energie ce au loc în miez încetează să mai fie în echilibru. Prin fotodezintegrare, radiațiile gamma descompun fierul în nuclee de heliu și în neutroni liberi, absorbind energie, în timp ce electronii și protonii fuzionează prin captură de electroni, producând neutroni și neutrini electronici care părăsesc steaua. Într-o supernovă de tip II, miezul de neutroni nou format are
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
mai multă gheață. Nu se cunoaște cauza acestei asimetrii, dar poate fi legată de bombardarea cu particule încărcate electric din magnetosfera lui Uranus, mai puternică în emisfera posterioară (din cauza corotației plasmei). Particulele încărcate cu energie tind să împrăștie gheața, să descompună metanul din ea și să întunece alți compuși organici, lăsând în urmă un reziduu negru, bogat în carbon. Cu excepția apei, singurul alt compus identificat la suprafața Titaniei prin spectroscopie în infraroșu este dioxidul de carbon, concentrat mai ales în emisfera
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]