2,278 matches
-
astrale și de Paradis. La fel, în tradițiile creștine, păcătoșii care nu puteau trece puntea erau azvârliți în Iad. Legendele medievale vorbesc despre "o punte ascunsă sub apă" și despre un pod-spadă, pe care eroul (Lancelot) trebuie să-l treacă desculț și cu mâinile goale: puntea este "mai tăioasă decât o coasă", iar trecerea se face "cu suferință și durere". În tradiția finlandeză, o punte acoperită cu ace, cuie, brice străbate Infernul: pe ea trec atât morții, cât și șamanii, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă! Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
greu de descris cum era: îmi amintea de cum coborâsem odată la bucătărie, cu mulți ani înainte, și era un șoarece în coșul cu legume. Îmi aduc aminte de micile zgomote ca de zgrepțănat pe care le făcea (probabil că eram desculță, pentru că zgomotul durase o veșnicie cât stătusem acolo și-l ascultasem) și la început nu mi-am dat seama ce e, apoi, când mi-am dat seama că e ceva viu unde ne țineam cartofii și celelalte a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pruncii și țiganele". Atuncea toți țiganii, fierari, Arămari, blidari, lingurari, Muciguși, lipitori și toți Cărturarii gătați Și frumos îmbrăcați; 311 {EminescuOpVI 312} Țiganele erau goale, Iară fetele fără poale Și fără-ncălțăminte-n picioare; Iară dintre țigani mai mulți Erau desculți. Și iară începu Porgație A spune predicație; Și caută toți dimpreună Ca să-și facă voie bună. Deci începură a da paștele Cu șuștarele, Cele din urmă cu troacele; Cei din urmă Erau toți cu voie bună - Care-n gură le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dau pe-al meu. Chiar nu suport faptul că toată lumea din oraș se dă În vânt după gardenie. Milton zice că trebuie să port o gardenie În păr data viitoare când organizez vreo cină și că ar trebui să merg desculță. Ar trebui să vii și tu la următoarea. Mi-ar face mare plăcere. —Scuze, m-a Întrerupt ea. Poți să aștepți o clipă? Lauren Întrerupse convorbirea cu mine. În fundal, auzeam cum sună alt telefon. Lauren răspunse. Da, dragă... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Zürich unde se știa că trebuie să stea. Nimeni nu știa unde plecase. Nu că e hilar? remarcă Glamela, pe când mă conducea prin mansardă. Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1, care plutea În urma ei când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rău, dacă celălalt n-ar arăta, în schimb, flămând, ba chiar flămânzind de multă vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe negre, obrazul bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
istoriei se prăpădesc de râs. Marile puteri ne supraveghează ca pe puști. Să nu facem vreo șotie când ei se uită pe fereastră, ori când ațipesc puțin după masa de prânz. Istoria este ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora nu li s-a adresat nici o întrebare. Istoria - acest imens cazier al lumii. În tiranie, din orice cuvânt poate țâșni o spânzurătoare. La volanul istoriei ajung totuși prea mulți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acordeoniști, uneori și de o mandolină, creau o bună dispoziție tuturor și petrecerea se prelungea până târziu, după miezul nopții. Un interes aparte îl stârneau meciurile și alte întreceri sportive, ca de exemplu: concursurile organizate în care partenerii după ce dansau desculți, nu pe iarbă, ci în praf, trebuiau să sărute piciorul fetei cu care a dansat. Se înțelege de la sine că era vorba de un sărut simulat. Pentru calitățile lor artistice sau sportive, unii concurenți se alegeau și cu premii. Bucătarii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-și duceau traiul de-a valma diferite dobitoace și orătănii domestice, cu șandramale învelite cu bucăți de carton gudronat, tablă ruginită sau șindrilă putredă, înnegrită de vreme în jurul cărora roiau din zori și până noaptea târziu droaie de copii murdari, desculți, cu hainele zdrențuite, probabil și flămânzi, impresionau neplăcut pe cei ce le priveau. Câțiva dintre acești copii ștrengari, năstrușnici și cu chef de joacă, făceau cu mâinile semne de salut. În naturalețea și spontaneitatea lor, erau chiar simpatici, iar călătorii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urmele lor. În fața lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu se putea feri. Nu aveau de ce să se sprijine. Puntea se balansa, gata-gata a se nărui și a-i arunca în hău. Pericolul era iminent. Nu mai era nici o speranță de salvare: Ce vor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
secretar? Și ai mai afirmat că sunt în comună copii trențăroși, care nu au nici ce mânca și nici cu ce se îmbrăca. Aceeași pereche de pantofi vechi la cinci copii, toți elevi, că îi vezi strecurându-se seara târziu desculți, prin noroiul rece ca gheața, cu câte o spinare de vreascuri. Asta a pus capăt la toate. Atâta lucru nu ai priceput că în socialism nu sunt copii săraci? Știi ce-a promis tovarășul secretar Spânu? Va trimite imediat o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sârmă oțelită cu care nemții fixau pneurile de roțile mașinilor, se jucau aproape toți copiii din cartier. În urma cercului, sub privirile îngrozite ale puținilor trecători, ca o săgetă ieșită din arcul unui vânător de bizoni amerindian, o zdreanță de copil desculț, de vreo cinci-șase anișori, cu pantalonii scurți peste care atârna o cămașă de in prăfuită, se opri din alergat, chiar în fața unui autocamion german în plină viteză, care gonea spre Gherăiești. Surprinși de același eveniment neașteptat, nemaiavând timpul necesar pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
CAPITOLUL XII Odihniți-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cel mai mare afluent al Amazonului. Pe cursul superior al acestui râu, din inițiativa antropologilor de la Vilas Boas, în 1961, s-a înființat Parcul Național Xingú, în care au fost strămutate diverse triburi indigene (n. tr.). Călugări din congregația clericilor desculți ai Sfintei Cruci și a Patimilor Domnului Nostru Iisus Hristos, întemeiată în 1720 de misionarul italian San Paolo de la Croce. Proprietari funciari, (în portugheză, în orig.). Noi, în portugheză în original (n. tr.). Pionier american (1786-1836), devenit deputat de Tennessee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se dezlipea în pat, pe niște cotrențe, care se pare că într-un timp am avut rolul de cearceafuri. Nu era deranjat nici de praful de pe picioare, unii spuneau că este un fel de rapăn. Îi plăcea vara să meargă desculț, în pantaloni scurți și într-un maiou, care acum era mai mult negru decît alb. Dar ce eveniment îl făcea pe bădia Ion să vegheze la ivirea zorilor? Nu-și mai amintește de cînd n-a mai văzut un răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
își vedea de treabă, nenorocitul... Furtuna s-a potolit, doar ploaia rece ca gheața continua să șfichiuie fețe roșii și nasuri borcănate. Crîșmarul renunță la Primărie și-și strînge calabalîcurile. Ploaia stă de tot și soarele se arată strălucitor. Oameni desculți încep să apară de la adăposturi. Glodul le acoperă picioarele, dar nu-s descurajați. Să trăiți, dom' Parpanghel, salută respectuos unii. Nu ne dați o bere? Ba da, zice acesta strigînd la cîrciumar. Dau, dar cu bani. Cum?! Cum ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la masa de scris și aștepți să se arate marginile unui imperiu agonizînd de la Începutul lumii Într-o placentă. El bătea kilometri Întregi Într-un oraș levantin cu mahalale sordide, cu femei grase, cu mustării și cu braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă mai terorizeze cu animismul ăsta deșănțat parcă o aud pe mama mare stelele sînt ochii lui Dumnezeu văd pînă și ce faci În somn și eu mi le și Închipuiam acolo sus zgîindu-se la mine cum alergam În vis desculță și numai În cămașă pe balustrada balconului care nu se mai termina ca podul de la Cerna Vodă și un bărbat de fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de domnișoara Cornelia, cutreieram, sub cerul acoperit cu o perdea subțire prin care, metalică, răzbea lumina, satul. Virate în picaj, catralioane de muște se prăbușeau de pretutindeni. În rochii subțiri de pînză sub care, gol, li se ghicea trupul, neveste desculțe ședeau în portiță, cu țînci albineți în brațe. Pruncii aveau ochi urduroși. Invariabil, la aceste femei observam o expresie duminicală care le îmbia la pălăvrăgeală. Ținîndu-și urechile pe spate, un cățel tipărea mărunt șoseaua, grăbind pieziș pe axul ei. Din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochii verzi ai Didinei erau iuți și străpungători, frate-său privea ca un gînsac. În timp ce fata rămînea serioasă, Gheorghe arbora un zîmbet idiot perpetuu. Taică-său îl trimitea cu oile, de aceea adesea lipsea de la școală și, dacă venea, venea desculț și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Vuiau parcă sirene, le auzea și nu le auzea, toată noaptea urlaseră, poate, anume pentru dânsa și nu le auzise. — Ai fost cuminte. Poți să te odihnești puțin, să și dormi. Cineva șoptise rar cuvintele, ca unei surori. Femeia era desculță ? De aceea n-o auzise intrând ? Venise de undeva de aproape, fusese prin preajmă ? Luneca acum spre ușă, fără zgomot, cu privirea sticloasă ? Ghemuită, cu umerii căzuți, leneșă, sfioasă. Ușa se închise, cândva, lent. Stăruia un parfum ciudat, un amestec
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cîte un cuvînt rostit În șoaptă, cîte o Întrebare, o vorbă de protest sau de aprobare și apoi tăcerea lor flămîndă, atentă, vie, În timp ce tata vorbea. Povestea despre toate războaiele și necazurile pe care le cunoscuse, povestea cum stătuse - „copil desculț de la țară“ - pe marginea drumului prăfuit spre Gettysburg și privise trecerea răsculaților pe drumul ce ducea spre moarte, spre luptă și spre năruirea speranțelor lor. Povestea despre ușoara vibrație prevestitoare de rele a tunurilor străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne-nveselească. „Păi eu credeam c-o să vă bucurați cînd o să mă vedeți“ - zice - „Nici nu m-așteptam să vă puneți pe plîns. Păi, dacă-i vorba pe-așa“ - zice - „mă duc Înapoi.“ „Vai de mine, Bob“ - zice mama - „ești desculț, dragul mamei, n-ai Încălțări.“ „Nu“ - zice Bob - „mi s-au tocit de grabă s-ajung acasă mai curînd. Am umblat pînă mi s-au dus cu totul din picioare“ - zice - „dar, dacă știam c-o să mă primiți așa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]