3,459 matches
-
un exemplu de umor Fotse, contribuția muncitorului care l-a cules. Profesorul se străduiește să accentueze că relatarea lui este de fapt, o simplificare. Cu toate studiile extensive pe care le-a făcut, practica moștenirii Fotse rămâne aproape imposibil de deslușit. Problema este conceptul Fo, crucial pentru înțelegerea lumii Fo. Cuvântul Fotse este alcătuit din Fo și Tse, oamenii care vorbesc/săvârșesc/fac Fo. Deși Fotse folosesc cuvântul Fo pentru a numi limba pe care o vorbesc, acesta se referă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bună. Coarne, colți, capete de cerb ies în afară de pe pereții lucioși. O gorilă își arată colții de peste ușa de la sala de recepție, plină de lume. Își lasă haina la servitor își intră în aerul îmbâcsit de fum. Prin ceață, abia deslușește fotografiile de animale și idolii sculptați din decorul cu vizuine al lui Star, care seamănă cu un platou de filmare pentru un film de groază. Toți invitații sunt dureros de eleganți și multe figuri îi sunt cunoscute din ziare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
e ceasu-n care călătoresc spre tine precum o cavalcadă ieșită dintr o ramă c-un vis de bătălie și-același tresărit așa întinde toamna povești în răsărit iar frunzele sub pleoape ascund o altă dramă prin geamurile roșii privește așteptarea nedeslușind gravura ce stăruie pe foi imagini suprapuse cu răbufniri de ploi îmi fac suișul rece și caldă evadarea rămâne izbăvirea ieșită din cerneală și-ți conturează chipul pe care nu-l mai știu în pânda mea răscoaptă și în trecutul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
caricaturi "Nu credeam să-nvăț a cerși vrodată", carte în care publică și "Balada celor două sute de zile", dar și catrene. IN VINO VERITAS ! (Istorie și legendă (ne)cronologic) foileton publicat în saptămânalul "Rodul Pământului"(2008); FIZIOGNOBRAZ (arta de a desluși caractere după fizionomie) foileton(2009). în 2009 a semnat coperta la volumul de poezii '' De-a vis-ascunselea'' de Violeta Andrei, Editura ZIGOTTO, Galați, iar în 2012, coperta la volumul de pozii ''A...B...RARE'' de Delia Stăniloiu, editura docuCenter, Bacău
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
excepție al literaturii franceze prerevoluționare, în ce măsură, de pildă, scriitorii români dintre cele două războaie au gândit sau au presimțit marile seisme care urmau? Sigur că, astăzi, istoricii pot să ne explice că în cutare curent literar, întreținut în cutare revistă, deslușim o ideologie care avea să fie cauza seismelor. Asta poate să pară chiar evident. Este însă discutabil că vreun curent literar a presimțit caracterul dezastruos al celui de-al doilea război mondial. Să ne referim la marii scriitori: Sadoveanu cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sentiment colectiv și se folosea de el din plin. Cum codul lumii acesteia nu-mi devenise încă familiar, mă îngrozea misterioasa putere a individului. Păream o turmă mînată de-un văcar. Cel dintîi consiliu s-a desfășurat în obscuritatea abia deslușită în seara timpurie a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete, uriașe, două umbre: cea spătoasă a directoarei și cea costelivă a lui Costică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care azvîrlea cu bolovani în mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe-o piatră. - Te înscrii? Nu te înscrii... Ba ai să te înscrii. Nu poți opri cu curul Siretul. În ce mă privește, nici pe departe nu reușeam să fiu atât de lapidar și explicit ca Nică Grigoraș. Încercam să deslușesc oamenilor evoluția micii proprietăți, de la hectarele multe ale părinților la cele puține ale fiilor. Ce va rămîne nepoților? Divizarea era o lege implacabilă și, nu încape îndoială, o sărăcie progresivă îi amenința pe toți. Oamenii mă ascultau fără să răspundă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înțeles mata din toată treaba? Moșul s-a ridicat, cu pălăria În mâini, și a vorbit cu glas cuminte și Împăciuitor, ca să nu supere pe nimeni, nici pe secretar, nici pe milițian. Zice: Am Înțeles foarte bine ce ne-a deslușit pe tablă tovarășul profesor și ne-am dat seama de două lucruri: că tare suntem proști și neștiutori și că mare e puterea lui Dumnezeu care a rânduit cu așa desăvârșire rostul apei pe pământul nostru. Aia a fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atâta răvășire geologică. Poate intra așa ceva În mințile necoapte și sărmănuț Înzestrate de Bunul Creator ori de cine a făcut să apăreți pe lume? Spune Cartea Sfântă: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor”. Popa părintele deslușește cam de mirare chestia asta cu sărăcia duhului și cam În afară de logică. Adică omului bun i se cere să fie sărac cu duhul, În sensul că să nu se umple de Îngâmfare, de laudă de sine și să nu privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mi l-a Întins. Am băut, i l-am dat Înapoi și am vrut să-mi văd de drum. M-a prins de mânecă și mi-a șoptit ceva la ureche. L-a Început n-am Înțeles, apoi am deslușit ce șuiera el acolo: „Cinci lei!”. Moneda de cinci lei ieșise de mult din circulație; i-am dat una de cinci sute - că de când cu inflația asta... A plecat mormăind Încântat, așa mi s-a părut. Atât pentru azi. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încă prin creieri. Îi era rău și răcoarea dimineții nu-i mângâia fruntea și tâmplele dureroase. Plângea, fără icnete, lacrimile mari cădeau pe pământul mărunțit ca un mălai. Încet, mintea i se dezmorți și Începu să lucreze. Întâmplările i se deslușeau din ce În ce mai limpede. Îl cunoștea prea bine pe Întunecatul său tată. Știa ce-i poate pielea și se pricepea să citească În felul lui de a se purta cam ce avea de gând să ascundă. Era Încredințat de-acum că tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și cum. Treaz, Colonelul nu-i vorbise Tușii aproape deloc despre război. Erau vremuri tulburi și era bine ca toată lumea să-și țină gura Închisă, mai ales dacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia cu un cuțitoi mingea de cauciuc și ne-o azvârlea. Nu izbutisem niciodată să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat și agresiv. Mi-a venit și mie rândul de câteva ori să sar gardul după minge și, mai fraier fiind, am gustat cu spinarea tăria și suplețea nuielelor de sânger și de corn. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viforoasă, geroasă, cu zăpezi fioroase până peste streșini, ca În copilăria fiecăruia dintre noi; În burta unui somn uriaș pescuit de către persoane anonime În plin sezon interzis a fost găsit un ibric turtit de aramă, pe care Încă se puteau desluși, gravate, o corabie pe valuri, un turc trăgând din narghilea și un soare cu zâmbetul pe buze, aparținător cândva - ibricul - profesorului Foiște, care știe mai multe - dar nu ține neapărat să le comunice - despre Împrejurările În care obiectul casnic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să descarce toți stupii chiar acolo, căci n-ar fi izbutit să-i ducă unde avusese de gând. Strigă la fiu-său și la profesorul Foiște, care până atunci Îi recitase băiatului din versurile cărora, cu alt glas, le și deslușise Înțelesul ascuns. „Abia acum să ne izbim poeticește de burzuluiala concretă a profanei realități”, zise Înțeleptul dăruit cu har, În timp ce se ridica, oarecum șovăielnic, la Îndemnurile răstite ale Directorului. Lui Ectoraș inima i se sui În gât și aproape Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care nu le-ar fi putut niciodată plăti - spre a-i convinge să-și trimită de bunăvoie copiii la Învățat carte. Pășeau cu greu prin noroaiele adânci și clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-a dreptul, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trudnicia mea este tot mai anevoioasă. Vreau să aduc la lumina prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a mamei, cu fața brăzdată de riduri adânci, scundă, cu trupul îngreunat de rotunjimile ce s‐au tot adăugat de‐a lungul anilor, veșnic împovărată de treburi și de griji. Când am început să pricep câte ceva
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
apelez la mărinimia dumneavoastră în această chestiune. Dincolo de cuvintele lui Nobumori se simțea, mai mult decât orice altceva, încercarea de a-și justifica greșelile. De fapt, adevăratele lui intenții nici nu urmăreau mai mult decât atât. Ranmaru nu reușea să deslușească alte sensuri. Furia lui Nobunaga provocată de scrisoare și impresia că Nobumori se schimbase nu aveau să se manifeste decât mai târziu. Până atunci, ar fi fost dificil pentru oricine altul în afară de Nobunaga să-și înțeleagă propriile sentimente. Singurele semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apucă o mână și se retrase, dintr-o dată se înălță un cor de glasuri fericite. Suna aproape ca un cântec de triumf. Aproape imediat, se dezlănțui o asemenea debandadă, încât monedele, oamenii și bulgării de pământ nici nu se mai deslușeau unii de alții. Nimeni, însă, nu încerca să trișeze - undeva, pe parcurs, își lepădaseră cu toții șiretlicurile și nemulțumirile. Strângându-și banii în pumni, păreau să se fi transformat și fiecare alerga să-și facă munca ce-i fusese dată. Ecourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi trecu lui Mitsuhide comanda trupelor. Mitsuhide descălecă și el, pentru a se odihni un scurt răstimp. Dacă ar fi fost zi, ar fi privit diversele străzi ale capitalei. Acum, însă, contururile orașului erau cufundate în întuneric și nu se deslușeau decât formele acoperișurilor de temple și pagode, precum și marele râu. — Yomoda Matabei nu ne-a depășit? — Nu l-am văzut de aseară. L-ați trimis cu vreo misiune, stăpâne? — Întocmai. — Unde s-a dus? — Veți ști destul de curând. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sandale. — Priviți, se luminează de ziuă. — În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite, Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi, încât le-ai fi putut număra. Un cadavru! — Mai e și acolo unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucruri cu cei din noi mult mai grave, luându-ne până și numele și înlocuindu-l cu pronunțarea unui simplu număr aritmetic. Am fost mai generoși, l-am numit, totuși «Ghetu’ om, săracu’!», un pseudonim, care la comuna Adam îl deslușesc până și vecinii din satele apropiate, dar nu o fac, ci evită... Eu am făcut evocarea mai cu seamă pentru ca lumea să înțeleagă și să aibă în vedere că vremurile despre care v-am vorbit nu se vor mai întoarce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]