2,337 matches
-
marginile unor civilizații slave, hassidice și balcanice, amplifică până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Celan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. (Mihai URSACHI) Iașul este un punct strategic al poeziei, ca și Clujul în nord și Bucureștiul în sud. De aceea e și o atât de simpatică (totuși) dispută pentru deținerea întâietății. Credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
marginile unor civilizații slave, hassidice și balcanice, amplifică până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Cellan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. Cred că nu ar fi rău să încheiem convorbirea noastră, domnule Mihai Ursachi, în nota pe care am început-o, adică pe aceeași temă, adică tot despre poezie. Există în operele unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
versiunea originală a filmului făcînd din ea o victimă tragică a propriei situații eroina se sinucide în cada de baie. Filmul însă revine asupra acestui final: soția o împușcă mortal pe femeia singură, pe care publicul este indus s-o deteste, punînd-o în contrast cu viața fericită de familie amenințată de răul reprezentat de Alex. Una din scenele-cheie o arată pe aceasta privind cu o curiozitate morbidă o scenă de familie în care Dan îi dăruiește fiicei sale un iepuraș, în timp ce soția îi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cel mai groaznic bombardament din istorie nu l-a putut îndepărta de pe poziție pe Hussein, ale cărui sprijin și putere șubredă erau în mod evident mai puternice decît se credea. Hoagland credea, de asemenea, că "el [Hussein] e atît de detestat în propria-i țară încît înfrîngerea sa, chiar și cu ajutorul unor forțe străine, va fi privită ca o eliberare de chiar poporul său și de multe țări ale lumii arabe". După cum s-a dovedit, atît Irak-ul, cît și lumea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Pentru detractorii săi, ea se află pe treapta cea mai de jos a spiritului comercial vulgar și a manipulării prin media, culmea consumatorismului banal nestăvilit din cultura media. Madona a devenit un spațiu al controverselor, o figură deopotrivă adorată și detestată de public, criticată de reprezentanții lumii academice. Majoritatea polemicilor sînt însă pornite de dragul polemicii, participanții postîndu-se pe poziții ireconciliabile, pro sau contra, nereușind să surprindă multe dintre aspectele fenomenului. În vreme ce unii o elogiază ca pe o revoluționară subversivă în spațiul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ne era transmis de autorii păgâni sau clasici, ori de cei lipsiți de credință. Departe de noi intenția de a nu recunoaște valoarea intrinsecă și literară a gânditorilor păgâni, a clasicilor antici, sau chiar a dușmanilor actuali ai Bisericii; adevărul detestă aceste instrumente vulgare de luptă și recunoaște cu amabilitate meritele celuilalt, dar să fie limpede că, predicatorul sacru, pentru a fi eficient în limbajul său, trebuie să aibă conștiința superiorității gândirii creștine sub toate aspectele. Ar fi suficientă Biblia, cartea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
prea bine să vorbească soldaților, ar fi izbutit poate să-i cucerească pe paznici. Cu comuniștii nu era nimic de temut; orice apel la patriotism sau la sentimentul național românesc, i-ar fi lăsat indiferenți. Ceva mai mult, ei îl detestau pe "conducător" și se puteau bizui pe ei pentru a-l lichida în caz de tulburări. Acest mic amănunt, din organizarea loviturii de stat, a fost pus la cale de un om misterios, un oarecare "Spătaru", pe care îl vom
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în favoarea cărărilor m-a amuzat. Cred că am o plăcere puțin patologică: aceea a marilor "conflagrații" naturale. Puhoaiele necruțătoare, ploile pantagruelice, ninsorile biblice pe mine mă fascinează, în timp ce oamenii din jur se vaită plini de temeri. Zăpada! Katherine Mansfield o detesta. Poate din cauza tuberculozei. Un om cu sensibilitatea ei nu putea detesta, cred, zăpada pur și simplu. Stau în casă și citesc ca un călugăr care vrea Mîntuirea prin cuvinte. Revelionul a trecut ca un ochi de vacă, lacrimogen din cauza zăpezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
patologică: aceea a marilor "conflagrații" naturale. Puhoaiele necruțătoare, ploile pantagruelice, ninsorile biblice pe mine mă fascinează, în timp ce oamenii din jur se vaită plini de temeri. Zăpada! Katherine Mansfield o detesta. Poate din cauza tuberculozei. Un om cu sensibilitatea ei nu putea detesta, cred, zăpada pur și simplu. Stau în casă și citesc ca un călugăr care vrea Mîntuirea prin cuvinte. Revelionul a trecut ca un ochi de vacă, lacrimogen din cauza zăpezii și aparentei bunătăți a locuitorilor. N-am mai stat, ca alteori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o tîrfă printre cutii de conserve. 1982 Borca, 17 ian. 1982 Bună, dragul meu Cam după prea mult timp stăm din nou de vorbă! Drumurile noastre împrăștiate, vorbele noastre în preajma altor urechi,... deh! E un frig infernal afară, de aceea detest acest anotimp. Dar continuu să ascult ore în șir muzică (la București am prins cîteva discuri excepționale, cu Rubinstein și Herbert von Karajan la pupitru, les autres) și să uit prin cărți, prin scris! Și citesc "Don Juan"-ul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Barbu e un porc, indiscutabil! Despre porci nu vreau să vorbesc! Ceea ca a făcut și mai face E.B. acum este cu totul jenant și nu știu de unde perseverența aceasta în a-i face pe toți tinerii poeți să-l deteste?! Te îmbrățișez pentru CARTE! Ești tu, aproape neschimbat, cu aceleași admirabile obsesii, cu aceeași dezinvoltură poetică, mereu seducătoare în ceea ce mă privește. Ai multe texte emoționante, dincolo de ceea ce unii ar numi "invazie livrescă"! Mi s-a părut colosală poema plecării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-mi tace limba! Dar, deși nu scriu rău, parcă nu-s mereu eu, parcă fug de mine uneori ceea ce nu-mi convine! Știu că există în mine ceva aplecat spre barochism (folosesc termenul din lipsă de unul mai inspirat!), însă detest tot ce devine dizgrațios prin aglomerare. Nu vreau să populez poemul, vreau să-l fac să "sufere". În mintea mea, ideea de "atmosferă" se raportează direct a Bacovia. Sigur, cu alte combustii. Nu venisem bine, "liniștit", de la București, că dulcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
domeniu. Concepția și rezultatele acțiunii educative a Principesei Elena au fost lăudate de unii și criticate de alții. Iată părerea unuia dintre biografi: „Crescut de mama sa « destul de tiranică » Mihai a devenit adversar al sexului slab. « Încă din copilărie Mihai detesta joaca cu fetițele neavând ca prieteni decât băieți. Devenea tăcut și ursuz de cum era prezentat unei femei tinere și elegante »”. 31 iulie. Ziarul „Le Matin” publică o declarație a fostului principe moștenitor Carol. „Ca român și ca tată, consider că
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
un du-te vino zăpăcitor, fertil, indicibil... A.B. La ce se poate aștepta în viitorul apropiat cititorul tău de la tine? Scriitorul scrie... Cititorul citește. Eu sunt cititor. Din când în când scriitor... Mă las în voia inspirației. Nu premeditez. Detest prefabricatele. Impostura... Nu divulg proiectele. Trudesc în... atelierul de potcovit inorogi! Respect publicul. Încerc să nu-l stresez... A.B. Ce prețuiești cel mai mult la oameni? Ce ai vrea să prețuiască oamenii când te văd? Verticalitatea, suplețea, generozitatea. Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mea, poetul care pune o frunză de viță în fața adevărului (cum cei vechi puneau în fața sexului), poetul care întoarce privirea de la cruda, mizera realitate, bălăcindu-se în imaginar ca porcii lui Epicur, nu e în măsură să-mi inspire încredere. Detest falșii visători, pe ipocriți și oportuniști, pe cei ce fac frumos în fața puterii, sperând într-o medalie sau în laurii otrăviți, acordați de semidocți ajunși în fotoliile ministerelor. Dar să fim liniștiți, să ne vedem de muncile și zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
realitate. A fost destul să apară Iliescu și să spună : „I-ați văzut pe oamenii Ăia siniștri, bătrâni și îmbrăcați în negru ?“, ca lumea să se alinieze în spatele lui. Mai ales că nu era greu, la o populație educată să deteste partidele, să cultivi iluzia asta populistă, care durează și astăzi, a unei demo‑ crații fărĂ reprezentanți, cum îmi spuneau oamenii în cartea mea Politica după comunism, liderul ales direct care numește guvernul, TĂtucul, fărĂ intermediarii corupți din partide, ideal cultivat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
decât ar fi avut dreptul. Zic dreptul și nu nevoie, pentru că niciodată sănĂtatea sau educația n-au fost subvenționate măcar la nivelul hotărât prin lege. Și atunci, cu furtișaguri de acest fel, de ce ne mirăm că lumea a ajuns să deteste clasa politică ? ! V.A. : Doamna Mungiu-Pippidi, în ce moment tema anti‑ comunistă a părĂsit prioritatea opoziției politice și a fost înlocuită de cea a anticorupției ? A.M.P. : Eu am fost un critic mai vechi al acestui discurs anticomunist. Și, de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aici, totul se organizează cu o încetineală exasperantă - oricâte calități ar avea compatrioții mei, nu știu să improvizeze... Îl veți întâlni și pe profesorul Ehnmark, titular al catedrei de istoria religiilor: vă previn că nu vorbește decât engleza și ne detestă, pe Widengren 1 și pe mine, ceea ce nu ne împiedică să avem relații corecte; astfel, m-a invitat să iau masa cu dl Kerényi, care, cu o calmă îndrăzneală ce a cutremurat pe toată lumea, și-a anunțat părerea despre Martin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
așa hal, încât mă consideram definitiv condamnat la mizerie și solitudine. Iar apoi, dintr-o dată, Fortuna s-a schimbat!... Singura mea speranță este să găsesc mereu o fundație, oricare ar fi ea, care să îmi asigure pâinea de fiecare zi. Detest cursurile universitare și n-aș accepta să le țin decât în România - sau șdoarț dacă aș fi obligat de viață. Am auzit, într-adevăr, că ar fi disponibilă o catedră de sanscrită la Buenos Aires, dar vă conjur să n-o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se lasă mai ușor atras de acest partid. Explicația e simplă: nu entuziasmul, ci dependența. Oamenii care l-au votat pe Băsescu au fost extrem de motivați: fie că-l admirau pe Băsescu, fie că (unii nu-l admirau deloc) Îl detestau pe Năstase. Pentru Năstase, mai nimeni n-a votat cu entuziasm: au votat categoriile dependente, de persoane asistate, sau care așa știu ele: că trebuie să voteze cu Puterea. Victoria lui Băsescu părea că deschide calea unei coabitări: P.S.D., cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
simpatică, și o anume manieră de a privi detașat lucrurile, o pronunțată sociabilitate și o substanțială doză de relativism și de umor. Față de „purismul“ românesc al lui Eminescu, Caragiale personifică infuzia cosmopolită, caracteristică orașului românesc; cu alte cuvinte, exact ceea ce detesta Eminescu. Eminescu este lipsit de umor, Caragiale Îl are din belșug. Eminescu este omul marilor adevăruri, Caragiale constată pulverizarea valorilor. La Eminescu totul e absolut, la Caragiale totul e relativ. Cu timpul, românii s-au obișnuit cu Caragiale și au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din ultimele două secole. În discuție nu sunt, firește, câinii cu stăpâni, ci cei care trăiesc În stradă. Numărul lor ajunsese să fie apreciat la vreo două sute de mii. Atitudinea oamenilor față de ei e Împărțită: unii Îi iubesc, alții Îi detestă. Unii Îi hrănesc, ajutându-i astfel să supraviețuiască, alții Îi alungă, și așteaptă ziua când speră că vor fi exterminați. Pe lângă fiecare bloc din București se instalase un număr variabil de membri ai acestei comunități paralele. Li se spune „câini
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a reușit să distragă temerile și îngrijorarea și fascinația publicului vizavi de viața sărită de pe fix a lui Patrick Bateman. Am făcut mai mulți bani decât aș fi știut ce să fac cu ei. A fost anul în care eram detestat. Ceea ce n-am făcut - nici n-am putut - a fost să spun cuiva că scrierea acestei cărți fusese o experiență extrem de bulversantă. Fiindcă deși planificasem să-l compun pe Patrick Bateman pe modelul tatălui meu, altcineva - altceva - a pus stăpânire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și-a dat sufletul: la Ierusalim. 2. Copilul din Nazaret Iar în a șasea lună, a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret. (Luca, I, 26) "Dușmăniile religioase, nota Renan, care detesta Ierusalimul din cauza sectelor lui, sunt la Nazaret mai puțin aprige ca în alte locuri." Când autorul Vieții lui Iisus a poposit în acest orășel nemenționat nicăieri în Vechiul Testament dar cunoscut ca un loc fast de la Buna Vestire încoace, inclusiv pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șaptesprezece ori, cel mai adesea pentru a înfiera nesinceritatea fariseilor și aspectul de farsă al practicilor religioase respectate doar de formă. Știa să lovească acolo unde doare: preoții din Templu aveau oroare de teatru, această artă de import, cam așa cum detestă cinematograful locuitorii din Mea Shearim. Iisus știa deci din experiență ce sunt un cor, un corifeu și niște actori profesioniști. La un ceas de mers pe jos de la Nazaret un sfert de oră călare pe drumul înspre Cana, era situat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]