4,964 matches
-
cât și prin intermediul corespondenței (cu Ilarie Voronca, André Breton, André Gide, Martin Heidegger ș.a.) sau prin discuții cu prietenii care îl vizitau. De altfel, câteva „descoperiri” și contacte cu anumite opere și persoane sunt alte importante repere ale formării și devenirii sale. Între acestea se detașează apropierea de filosofia lui S. Kierkegaard și de curentul produs mai târziu de acesta prin interpretările lui Husserl și Heidegger. Pe plan literar, B. își găsește propria definiție în suprarealism. Un efect deosebit de benefic, tonifiant
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
discretă, neenergică, „cuviincioasă” în toate accepțiunile termenului. Inima cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat, dar și foarte convențional mândria patriotică și se simte dator să se arate preocupat de devenirea țării. Cântec de mai (1989) cuprinde compuneri versificate conform consemnurilor propagandistice ale oficialităților momentului (glorificarea convențională și mitificarea Partidului Comunist, cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu), fără interes estetic. Convorbiri, interviuri și declarații ale unor personalități artistice sau culturale, consemnate în
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
pe B. să publice o monografie despre una dintre cele mai importante figuri ale Naționalului ieșean. Lucrarea O viață în sute de roluri: Margareta Baciu este o trecere în revistă a marilor realizări ale actriței, urmărite în strânsă legătură cu devenirea istorică a teatrului din Iași. Se remarcă modul fericit în care coexistă rigoarea unei cercetări bazate pe o documentare serioasă și emoția unei spectatoare calificate. Aceeași vocație pentru teatru, văzut ca o împletire între textul dramaturgic, arta actorului și autoritatea
BALANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
senzual, însă fără stridențe, ale cărui „nuduri” se integrează atât de bine în cadrul natural, încât sfârșesc prin a nu mai putea fi deosebite de acesta, vântul trecându-le prin plete „ca prin ierburi cu arome amare”. Ultimul moment important în devenirea lirică a lui B. este reprezentat de apariția volumului Cadavre în vid (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apreciat în mod unanim de critică drept una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii contemporane. Schimbarea de viziune față de cărțile anterioare este aproape
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
un suport documentar indubitabil. Totuși, exegezele lui B. nu sunt niște expuneri monotone și aride. Evocarea biografiei celor doi mari creatori denotă vibrație interioară, incitând permanent interesul și sensibilitatea cititorului. B. prezintă procesul formativ al personalității lui Lucian Blaga, al devenirii sale ca om, ca poet și filosof, în conexiune cu realitățile înconjurătoare, cu epoca în care a trăit și cu oamenii care i-au marcat existența. Insistă asupra mediului familial, relevând apoi rolul satului natal în structurarea viziunii lui Blaga
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
intrat în câmpul atenției sale. De la școala siciliană la literatura Italiei contemporane, istoricul literar parcurge o arie întinsă și diversificată, punctând contribuțiile de referință. Unele probleme vor fi reluate și în Studii și note literare (1979). B. reface astfel întreaga devenire a literaturii italiene, din perspectiva unei estetici constant realiste. Dispunerea acestui material polimorf într-o curgere temporal coerentă, în scopul elaborării unei istorii a literaturii italiene, este anunțată de cele două volume din Storia della letteratura italiana (1962), mijlocită și
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
o realitate documentară vastă și policromă, îndreptățind generalizări cutezătoare, ce contrazic nu o dată opiniile specialiștilor cehi și slovaci. Structura monografiei se întemeiază pe criteriul convergenței cronologice, care adună informațiile spre două planuri permanent întrepătrunse genetic, reconstituind expozitiv curgerea vieții și devenirea operei lui Čapek - povestiri, romane, piese de teatru, publicistică. Realitățile din care crește opera și problematica sunt înfățișate cu procedeele itinerarului istorist și socio-biografic, iar extragerea semnificațiilor și situarea valorică se operează cu mijloace comparatiste. Dorința de a repara o
BARBORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
autorul le preferă libertatea întru credință, căci în afara acesteia omul decade, se degradează. Jurnalul și Rememberul însoțitor desenează și un amplu tablou al lumii literare, cu personajele ei emblematice (Lucian Blaga, Tudor Vianu, Tudor Arghezi), dar și cu altele, în devenire, cum sunt foștii membri ai Cercului Literar de la Sibiu (Dominic Stanca, Radu Stanca și, mai ales, Ion Negoițescu), pe care B. îi caracterizează cu o surprinzătoare și complexă artă de prozator. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; ed. 2, Timișoara, 1997; Labirint
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
despre Lucian Blaga constituie una dintre cele mai profunde analize dedicate operei acestuia. Familiarizat deopotrivă cu filosofia și estetica literară, B. privește fiecare temă sau tipar utilizate de Lucian Blaga din perspectiva construcției de ansamblu a operei, în totalitatea și devenirea ei. Sunt identificate în special cuvintele și structurile recurente („a cânta”, „cântec”, „a zice”, „a fi”, „fire”, „ființă”, „a face”, „a crea”, „lume”, „lumină-întuneric”, „poveste”, „eres”, „sat” etc.), cu valoare individualizantă pentru stilul și viziunea asupra lumii și vieții a
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
Cele 19 „epistole” care alcătuiesc placheta (referirea la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie e evidentă) arborează un entuziasm auster, un anumit triumfalism tensionat: eul liric își clamează jubilația apartenenței (la patrie, la popor) și a participării la devenirea obștească. Rostirea e deseori prolixă, uneori greoaie sau „aspră”, frazarea ideatico-imagistică e mai degrabă descriptiv-narativă, tonul e declamatoriu. Volumele ulterioare atestă o evoluție către limpiditatea expresiei și o atenuare a tentei vitaliste în favoarea unei viziuni intelectual-contemplative. În Floarea soarelui sau
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
este și trăire temporală. Orice persoană există În timp, dar, În egală măsură, are și un timp resimțit interior. Timpul exterior al lumii și al celorlalți este durată, pe când timpul meu interior este trăire, pe care o resimt ca o devenire continuă. Primul este scurgere, pe când cel de-al doilea este sentimentul ființării mele. În toate cele trei dimensiuni ale duratei mele externe, Eu am fost cu celălalt, acum, Eu sunt cu celălalt și, În continuare, voi fi cu celălalt. Dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu aptitudinile și interesele mele, cu convingerile și nivelul meu de educație și cultură, cu forța voinței și a caracterului meu. Eu rămân ceea ce sunt din punct de vedere constituțional. Ceea ce doresc să fiu, ca aspirație, este o chestiune de devenire, de perfecțiune, În funcție de posibilitățile mele, de circumstanțele vieții care mi se oferă, de modelele de referință. Clasificarea tipurilor psihomorale Din cele de mai sus rezultă faptul că În psihologia morală se pot distinge tipuri umane specifice. Această Încercare datează Încă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu adevărat cine a fost persoana respectivă și cum s-a realizat destinul ei. Libertatea are un caracter și o semnificație particulară. Aparent, ea este ceva la dispoziția persoanei, conform dorinței și voinței acesteia, dar ea este legată și de devenirea metafizică a destinului propriu. Aici este un paradox, Întrucât, deși persoana este liberă, iar această libertate este aparent nelimitată și poate scăpa chiar controlului conștiinței, ea Îi este dată omului numai aici, În limitele existenței sale. Indiferent de modalitatea În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a lumii, dar totodată și o dilatare a omului În lume. În felul acesta, doctrina umanistă unifică, În planul valorilor sufletești și morale, omul cu lumea, anulând astfel contradicția dintre ele. Persoana este Însă dinamică, Într-o perpetuă afirmare ca devenire. Acesta este Însăși destinul ei, de Împlinire. Spațiul În care persoana există și se afirmă este lumea, dar ea aspiră permanent dincolo de aceasta. Tendința persoanei este de a se integra În lumea spiritului. Prin aceasta ea Își caută propria realitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în străinătate. Avem și colegi care au reușit în domenii foarte diferite: media, publicitate, diplomație, afaceri, politică sau securitate națională. Nu în ultimul rând avem colegi care fac asistență socială în SUA, Anglia, Olanda și nu numai. Cealaltă dimensiune a devenirii noastre este cea legată de viața de familie. Bucuria de pe chipurile colegilor când vorbeau despre propriii copii l-a făcut pe dlomnul profesor Bădescu să-și exprime încrederea nu doar în viitorul acestei generații, ci în viitorul acestei țări. Parafrazând
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
încordat, vădit o remarcabilă tenacitate, pe care i-o trădează asprimea voinței”, dar în același timp și un „neobosit cercetător al vieții sociale”. Pentru a contura profilul de excepție al prof. univ. dr. Ioan Mărginean, vom parcurge principalele momente ale devenirii sale intelectuale. Născut la 12 august 1944, urmează cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, Secția Sociologie, pe care o absolvește în anul 1970. Urmează specializări în Statele Unite ale Americii (1974) și, respectiv, Marea Britanie (1993/1994). Din 1979 devine
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
de creație artistică. Volumul Rereading (1993) articulează într-un proiect teoretic explicit o serie de obsesii difuze, perceptibile în scrierile anterioare. Cu timpul, pentru C. recitirea s-a erijat într-o arhitemă teoretică, implicată în producerea, în consumul și în devenirea literaturii. Perspectiva regresivă, adoptată în studiile de morfologie a culturii în care punctul de observație al lui C. și criteriul esteticii sale - sunt situate înlăuntrul timpului său - implică automat o migrație dinspre prezent spre trecut, adică o operație de recitire
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
raporturile cu transcendența. Rezultă de aici o poezie a bucuriilor simple, solar-meditativă, bazată pe confesiunea spontană, țintind refacerea trăirii imaginativ-fanteziste prin încorporarea realului în „mica” sau „marea” autobiografie. Exultanța în fața frumuseților firii, trăirea frenetică a evenimentului cotidian, surprinderea candidă a devenirilor firești sunt componente ale unei poetici de jurnal existențial, în care umbra înnegurată a morții, presimțirea ei dureroasă fac loc treptat unei gravități de factură elegiacă. Cantabilă și sonoră, desprinsă din trunchiul unei tradiții clasice de bună factură sau din
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
unor sufocante comandamente ideologice. Rezonanțele grave ale lirismului său sunt datorate îndeosebi revitalizării tradiției, în sensul asimilării, pe de o parte, a experiențelor poetice ale lui Eminescu și Blaga, și, pe de altă parte, al valorificării folclorului și istoriei naționale. Devenirea în sens tradiționalist a poeziei se produce pe fondul aprofundării formației de clasicist a autorului, a cărui apropiere spirituală de Pindar - materializată, printre altele, în prima tălmăcire românească integrală a operei poetului de la Delfi - conferă propriilor sale versuri un pronunțat
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
să încredințeze că prin poezie cuvântul poate să-și redobândească funcția creatoare și să redea demnitatea și eliberarea. Volumul Vămile Pustiei (1969), dedicat lui Dumitru Stăniloae și purtând drept moto un citat din Hölderlin, reprezintă momentul cel mai însemnat al devenirii poetice a lui A.: întruchipare lirică a unui moment de profundă criză existențială, culegerea figurează drumul mistic al sufletului de la rătăcire și ignoranță la cunoașterea desăvârșită, de la întunericul existenței comune la lumina harului, de la neștiință la revelație. Pentru a-l
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
lor e Pustia și ei sunt îmbarcați / Pe-o navă-mpotmolită în Pustie.” Ținut mistic în care începutul lumii coincide cu sfârșitul ei, Pustia este, în viziunea poetică a lui A., o heterotopie în care coexistă, în mod paradoxal, eternitatea și devenirea, transcendența și imanența, căderea și împlinirea: „În Pustie totul stă, în pustie / Totul devine. Nu există început și sfârșit. / Pustia e goală cum a fost începutul. [...] Cine are Pustia e mort, / Cine n-o are-i steril / Dumnezeule, Dumnezeule, de ce
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
mușchilor agoniști și antagoniști. Sunt situații în care mișcarea pasivă dobândește o cu totul altă orientare ce poate fi sistematizată astfel: mobilizează articulațiile, mărind bogăția de informații prin excitarea propriocepției periși intraarticulare, menținând troficitatea articulară; învinge contracturile și retracțiile în devenire, prevenind instalarea diformităților (Albu, Vlad, Albu, 2004). Mobilizările pasive sunt repetate de 10-15 ori pe zi, pe un fond de relaxare-decontractare ce se asigură segmentar, poziționând pacientul după cum urmează: pentru membrele inferioare, relaxarea se obține prin flexia capului (bărbia în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
al lui R. Lafon este cel de readaptare, pe care îl definește ca fiind o adaptare la condiții noi sau la condiții dispărute care devin actuale. În acest sens, readaptarea este un proces ce are loc prin jocul dialectic al devenirii, al dezvoltării și învățării, putând fi spontan sau dirijat. Readaptarea constituie o etapă a reeducării sau educării și are în vedere modul cum se produce adaptarea în condiții schimbate, fie în individ, fie în afara sa ori în ambele situații. REEDUCARE
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o plantă perenă oarecare, ci o floare de seră, un hibrid botezat după creatorul ei, precum trandafirii. Iridescent Hellene. Palidul Olimp. Focul Grecesc. Dar nu - nu era În regulă. Brândușa mea nu era de expoziție. Era Într-un stadiu de devenire și până la urmă, putea să iasă bine, dacă așteptam cu răbdare. Poate că așa era la toată lumea. Până atunci era mai bine să țin totul Înfășat. Ceea ce și făceam eu jos, În subsol. Altă tradiție la Baker & Inglis: În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă simt. E bine că telefonul sună câteva secunde mai târziu, pentru că altfel s-ar fi repetat performanța de acum o săptămânăa - ceea ce este foarte bine și frumos, numai că eu încă încerc să-mi dovedesc că această relație în devenire înseamnă mai mult decât o viață sexuală grozavă. ― Îmi dai mașina? îi șoptesc lui Brad cât el vorbește la telefon, iar el încuviințează din cap și-mi aruncă pe masă cheile de la mașină, fără să se gândească la asigurare, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]