2,113 matches
-
consultantul, care permite, Între altele, o mai bună cunoaștere a contextului. Tranzitele lui Jupiter O simplă trimitere la mitologie ne poate permite accesul la adevăratul sens al tranzitelor lui Jupiter. Fiu al lui Saturn, care avea năravul de a-și devora copiii, Jupiter a fost salvat de mama sa, Rhea, care a pus În locul lui un pietroi Învelit În scutece. Hrănit cu lapte de capra Amalteea și cu miere din muntele Ida, a crescut În pace pe insula Creta; mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cerul) și al Geei (pământul), Saturn era atât de avid de putere și-i era atât de teamă să nu o piardă, Încât, după ce și-a detronat și și-a castrat tatăl (dacă trebuie, asta e!) s-a apucat să devoreze toți copiii pe care Rhea, soția sa, Îi aducea pe lume. De fapt, se temea ca profeția conform căreia va fi la rândul lui detronat de unul dintre fii să nu se adeverească. Urmarea poveștii este cunoscută: sătulă să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
caz. S-au constituit, în timp, grupuri de „specialiști” care exploatează slăbiciunile sistemelor. Cel mai grav este faptul că unii realizatori de sisteme sunt și cei mai periculoși dușmani ai propriilor creații, fiind un fel de „Kronoși” ai vremurilor noastre, devorându-și propriii lor „copii”, adică sistemele. Motivele atacurilor pot fi destul de variate: de la spionajul industrial, militar, până la cele mai meschine interese. Atacurile pot fi deliberate sau accidentale, deschise sau mascate (ascunse). 1. Spionajul și serviciile secrete acționează, de regulă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
canibalului din Rotenburg". Acesta ucisese cu cuțitul, tranșase și apoi mâncase parțial un inginer de sistem din Berlin. Autorul acestor fapte și-a întâlnit victima pe Internet. Pretindea că "pe Internet există mii de bărbați care își doresc să fie devorați". Nu doar că acesta a obținut consimțământul victimei, dar aceasta din urmă a cerut expres să fie transformată în hrană. Cazul este extrem. Bunul-simț ne face să spunem în unanimitate că a ucide și a-ți mânca semenul nu este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
înspăimîntă pe azteci? Pentru lumea aztecă, totul începe în Teotihuacán. Lumea în care trăiesc aztecii este a cincea lume, al cincilea soare. Lumile precedente au dispărut, una cîte una: primul soare (patru-jaguari) se sfîrșește într-un masacru uriaș, oamenii fiind devorați de jaguari; al doilea soare (patru-vînturi) se termină printr-o furtună magică în cursul căreia oamenii sunt transformați în maimuțe etc. Umanitatea actuală, cea din timpul aztecilor, e creată de Quatzalcoatl (Șarpele cu pene, zeul cu cap de cîine) care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările în pragul urletului, atinge când și când cota insuportabilului. Până și plenitudinea, în asemenea clipe, îi pare însămânțată de dezastre. Un „narcotic” ar fi lecturile (devoră carte după carte, dar totdeauna cu un ascuțit, neconcesiv spirit critic), pe urmă cinematograful, teatrul, concertele și, nu în ultimul rând, prietenia, arcuită la orizont ca un miraj. Și notațiile din jurnal contează ca o terapie, ele putând converti uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
reușită care îmbogățește european brandul mai curând provincial al urbei noastre. Adrian mi s-a părut atunci (și multă lume a luat de bună această imagine înșelătoare) un om interiorizat, singuratic, ușor distant. Un virtuoz al viorii și un om devorat de pasiunea pentru muzică, care face în mod conștient un pas înapoi pentru a se distanța de o lume dominată de zgomot și de o pestilențială incultură. L-am revăzut apoi, la fel de singuratic, îmbrăcat în piele, și încălecând, spre stupoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prin aer, jucându-se cu ele ca și cum ar fi fost niște mingi, lăsându-le să scape până În capătul plajei Înainte de a le prinde iar, și continuau astfel, distrându-se, până când, plicitsiți de joc, Își părăseau prăzile maltratate, vlăguite, ori le devorau, dacă le era foame. Toate astea, a Încheiat Faulques, nu le văzuse la televizor, nici nu le auzise pe ici, pe colo, ci le fotografiase pe o plajă australă, În timpul războiului din Malvine. Iar delfinii aceia păreau umani. - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și negru, că la vremea ei Își câștigase o pagină dublă În felurite reviste de circulație internațională. După o luptă În Împrejurimile Yamenei, o duzină de rebeli din Ciad, răniți și cu mâinile legate, fuseseră lăsați lângă râu, ca să-i devoreze crocodilii, la mică distanță de hotelul - geamuri sparte de focurile trase și pereți plini de găuri, care păreau tușe de pictură făcute cu negru rece - unde trăsese Faulques. În decursul unei jumătăți de oră, Îi fotografiase pe oamenii aceia, rând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
râu și ca trupurile nemișcate de pe mal. Carne crudă. Niciodată nu i se păruse, ca În acea zi, că duhoarea trupurilor africane era aidoma cu a cărnii crude. Aplecându-se asupra unuia dintre ele - carne pe butucul măcelarului, gata de devorat - și apropiind obiectivul aparatului de el, rănitul ridicase mâinile legate ca să se acopere pe jumătate, Înspăimântat, pe când corneele albe Îi ieșeau și mai abitir din orbite. Atunci Faulques mărise diafragma cu un punct, focalizase pe ochii ieșiți din orbite pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
răsărit, figuri cu un aer Între Bruegel și Goya - frontiera atrocității văzută cu ochi moderni - se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea pe rănit cu lovituri de archebuză, cel care Îi jefuia pe morți, câinele care devora cadavre, execuțiile, roata de tortură, copacul din care atârnau ciorchinii de trupuri ale spânzuraților. Răutatea mai presus de orice control al rațiunii și ca instinct natural al omului. Pictorul de război s-a oprit În fața scenei, privind-o. Necurat, spusese
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fi mai elocvente decât cuvintele. Poezia tinde să devină solilocviu elegiac, vorbind despre iubita dispărută, despre tristețea „iernii / care ne-a trădat” și a golului. Această evoluție validează opinia critică potrivit căreia aici s-ar revela un poet ce „își devoră singurătatea” (Eugen Simion). Activitatea istoricului literar N. s-a axat pe explorarea și valorizarea presei și a personalităților arădene sau, mai larg, ale Vestului, lucrările sale aducând necesare contribuții - completări documentare și interpretative la harta literară și culturală națională: „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
prezentat în ambalaj poetic... Frenezia publicistică are, pe de altă parte, cauze nu mai puțin profunde. Libertatea de expresie a devenit o realitate, după mai mult de o jumătate de secol de teribilă cenzură. Un fruct mult timp interzis este devorat (cuvântul nu ni se pare prea tare) cu aviditate și voluptate. De unde un val enorm de reviste de toate tipurile, articole și comentarii, pasiunea irezistibilă a interviurilor, meselor rotunde, colocviilor, un bogat curier de scrisori, opinii, și drept la replică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și de sus marile ansambluri culturale, marile probleme, prin parcurgerea preferențială și metodică a marilor sinteze. în Franța, a studia toată viața un singur autor este perfect posibil. La noi ar fi o totală aberație. Orizontul se închide. Micul fragment devoră totalitatea. Ne vom preocupa doar de detalii și vom ignora senini, naivi, specializați ansamblul. Pădurea sau/și copacii?... A compila, frunzări prima carte care ne cade în mâini devine o adevărată calamitate. Deci un efort prioritar și esențial ar trebui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Popescu (La Symphonie du loup și Les Couleurs de l'hirondelle) este că identitatea ruptă și identitatea recompusă se întîlnesc într-un fel de no man's land, un spațiu al intervalului, unde cei doi "gemeni" ai Eu-lui sfărîmat se devorează reciproc, se substituie unul altuia, sau se tolerează cu dificultate. Pornind de la exil, se constituie o nouă geografie a Eului, fie el dorit sau impus, iar acest gen de interogații devin sfîșietoare mai ales la nivelul limbii. Acolo, identitatea, acea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cîrcotelilor savante și altor execuții ale lumii și ale lui Dumnezeu, așa-zisul jurnal al lui Cioran ne dezvăluie în primul rînd un om bolnav fizic și un cititor bulimic. Am citit prea mult...", se plînge el. Lectura mi-a devorat mintea" (p.33). Jurnalul este, în principiu, o scriitură a eu-lui și "o mare desfășurare de sinceritate", spunea Julien Green. Unii, precum Gide, sau Mauriac au afirmat că adevăratul lor jurnal se găsea în romanele lor și că erau mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dacă vrea să fie filantrop, este forțat să rămână fiscal; și dacă renunță la fiscalitate, trebuie să renunțe și la filantropie. Căci două promisiuni se împiedică întotdeauna și în mod necesar una de alta. A uza de credit, adică a devora viitorul, este un mijloc actual de a le concilia; se încearcă a se face puțin bine în prezent în schimbul a mult rău în viitor. Dar acest procedeu evocă spectrul bancrutei care alungă creditul. Ce e deci de făcut? Atunci statul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
întârzia să ajungă la o dezordine completă. Cum ar putea oare sta lucrurile altfel când statul este însărcinat să furnizeze totul tuturor? Poporul va fi zdrobit de impozite; se va face împrumut peste împrumut; după ce s-a epuizat prezentul vom devora viitorul. În sfârșit, cum va fi admis în principiu că statul este însărcinat să creeze fraternitate în favoarea cetățenilor, se va vedea întreg poporul transformat în solicitant. Proprietate funciară, agricolă, industrie, comerț, marină, companii industriale, toate se vor agita pentru a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dădea aerul că este pasionat de joc, ca maica să se convingă că era ea însăși utilă binefăcătorului ei. Această situație a durat cincisprezece ani. Dar iată ce transformă un act de simplă condescendență în veritabil eroism. Buna maică era devorată de un cancer care răspândea în jurul ei o miasmă teribilă de care nu era conștientă. Or, să fie remarcat că preotul nu lua niciodată tabac în timpul partidei, de teamă să nu lumineze sărmana bolnavă asupra tristei sale poziții. Câți oameni
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
religioase abundă cu privire la Vechiul și la Noul Testament. Din ele se putea afla că Adam a murit tânjind după măslinul sfânt, că Satana a furat veșmântul Domnului, că Moise copil a luat jăratic în gură și alte de acestea. S-au devorat viețile de sfinți (Gheorghe, Vasile cel Nou, Paraschiva, Sisoe), apocalipsele, tot ce cuprindea descinderi și ascensiuni (Viața sfântului Vasilie cel nou și înfricoșatele vămi ale văzduhului, Cuvânt de înblare pre la munci). Theodora, îmbăiată cu untdelemn turnat din vase despecetluite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
popoare, Sunt visători ce plâng și sufăr De nostalgii de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de fericire... în vreme ce marinarul bătrân, abia întors pe uscat, pleacă din nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Corupția politicilor și a managerilor lor este o constantă în viața politică italiană și probabil nu doar italiană. Ea apare mai ales din nevoia de a-și procura acea cantitate enormă de bani pe care partidele și curentele lor o devorează, astfel încât îi implică pe toți sau aproape, creând o întrețesere de șantaje reciproce” 3. Inima zdrobită Există un al treilea înțeles al cuvântului, într-adevăr neprețuit prea mult de etimologie, deoarece prezintă unele lacune lingvistice, dar în același mod este
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
incapabil să-și asume o limită, un centru sau o axă. Aceasta este, de fapt, perspectiva intertextualității: orice enunț este înțeles ca o extindere a suprafeței prin intermediul relațiilor pe care le stabilește cu celelalte enunțuri, texte, opere: fiecare enunț este devorat, distrus de către enunțurile pe care le produce, deși el poate supraviețui ca inscripție (sau ca spațiu al culturii), susceptibil mereu de a fi reinvestit în noi enunțuri [...]. Orice scriitură, orice text, nu mai pot fi concepute ca expresii ale unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nici zi nici noapte, din laudele dumnezeiești și din sfintele colocvii; își înalță vocea puternică precum o trompetă, eliberând națiunile și dojenind popoarele (Is 58,1); și nu-și retrag săbiile de la vărsare de sânge (Ps 149,7), ucigând și devorând; bântuie prin oraș (Ier 48,10), îndurând foamea precum câinii (cf. Ps 58,15). Aceștia sunt adevărata sare a pământului (Mt 5,13), cei care dau mâncării gustul plăcut al mântuirii; ei conservă alimentele ferindu-le de mirosul neplăcut al
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]