3,976 matches
-
e când două persoane se întâlnesc pentru prima dată și a treia- adică eu - își dorește foarte mult ca ei să se înțeleagă bine și spune „O să vă înțelegeți de minune“? Asta le creează așteptări prea mari, așa că amândoi sunt dezamăgiți și se detestă. Secretul e să ai așteptări cât mai scăzute. Așa că nu, n-o să-ți placă deloc de ea. —O să luăm cina împreună toți trei! a decretat Jacqui. Ba n-o s-o facem. Dacă ea și Aidan n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o răceală și, deși se prefăcea că e sănătos tun, instructorul a observat și i-a interzis să se scufunde. —N-o să-ți poți regla presiunea din urechi. Îmi pare rău, amice, nu poți să mergi. Aidan era atât de dezamăgit încât m-am hotărât să nu mă duc nici eu. Aș prefera să mă întorc la căsuță și să facem sex. N-am mai făcut-o de mai mult de o oră. —Ce-ai zice dacă mai întâi te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
groaznice pentru toată lumea, oriunde ar fi, dar erau și mai oribile pentru noi, pentru că o atât de mare parte din succesul sau eșecul nostru depindea de ce apăruse în suplimentele de weekend ale ziarelor. Era atât de evident. Uneori, dacă fuseseră dezamăgite de un redactor de profil și nu obținuseră acoperirea la care se așteptaseră, fetele dădeau la boboci înainte de ședință. În timp ce ne așezam, Ariella ne-a ignorat. Stătea în capul mesei lungi, răsfoind paginile lucioase ale unei reviste. Apoi am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
câinii perfecți de oraș, toată lumea își ia unul. Nu-ți lua câine, am zis. De la asta mai e doar un pas până la patruzeci de pisici. Nu-ți pierde speranța. Te rog. —Prea târziu. Mi-am pierdut-o. Buzz m-a dezamăgit de prea multe ori. Nu cred că o să mai pot să am încredere într-un alt bărbat. Pe un ton mult prea serios, a zis: —M-a devastat. A început să râdă: — Auzi la mine! Vorbesc ca Rachel. Ah, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aceea, ignor toate sfaturile care mi s-au dat și aduc pe cineva de afară. Eu: Cum ai auzit de mine? Gândindu-mă că trebuie să fiu o legendă vie printre detectivii particulari din Dublin. El: Din Pagini Aurii. Eu (dezamăgită): Ah, da. El: Acum, chestia cu Detta e că are stil. M-am gândit la perdelele cu volane din mașină. El: Detta provine din aristocrația crimei organizate din Dublin. Tatăl ei, Chinner Skinner? A zis-o de parcă ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis. Dacă nu te superi. Încă nu am definitivat-o și nu vreau s-o vezi făcută de mântuială. — Încerci să mă tragi în piept? a zis, înfuriat deodată. Nu, Franklin, jur că nu. Crede-mă, n-o să te dezamăgesc. Pentru că mi-am asumat un risc cu tine în fața Ariellei. —Știu. Îți sunt recunoscătoare. Sunt o alegere bună. Dar nu eram. Duminică tot nu aveam nimic concret așa că, la întâlnirea cu Leisl, am cerut în glumă o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lume mult mai mulți băieți decât fete. Sora mea, Mariam, se născu spre amiază. Taică-meu abia de-i aruncă o privire. Nu mai avea acum ochi decât pentru Salma, care cuteză să-i spună: „Eu n-am să te dezamăgesc!“ Numai că nu era chiar așa de sigură, în pofida rețetelor fără greș ale Sarei și repetatelor ei făgăduieli. Mai ales, fu nevoită să suporte încă două nesfârșite zile de neliniște și de suferințe înainte de a vedea că i se împlinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care se agită? — Da, am răspuns eu, evident. Aș fi spus da oricare ar fi fost întrebarea, dar mama era cu urechile ciulite. Pentru scopul pe care și-l propusese, pentru prețul pe care-l plătea, nu voia să fie dezamăgită. Când Um-Bassar mi-a poruncit, m-am întors la locul meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca djinnii să se potolească, sunt prea agitați, explică ea pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea misiunea delicată de a transforma în semnale vizuale ordinele transmise de sunetul trâmbiței. — Nu uita că prin mișcările signum-ului dirijezi cele două centurii ale manipulului meu. O singură greșeală în interpretarea sunetelor trâmbiței, și putem muri cu toții. — Te-am dezamăgit eu vreodată? răspunse celălalt cu un aer jignit. — Ultima oară n-ai fost atent. Din fericire, era doar un exercițiu. Însă nu trebuie să se mai întâmple. — N-o să se mai întâmple. Signifer-ul mergea repede și transpira sub blana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
provincie a Illiriei. Șiret, Manteus îl alesese fiindcă știa cât de mult îi ura împăratul pe dalmați. Impresarul propuse ca Valerius să lupte cu Flamma: cel dintâi ajunsese destul de priceput încât să nu se facă de râs și să nu dezamăgească publicul, iar al doilea era puternic și avea să învingă cu ușurință. Vitellius aprobă ordinea luptelor și perechile de adversari. Puse să se imprime acordul lui pe programul jocurilor care aveau să se încheie cu moartea lui Valerius. În valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
membrii formației și la cei care se ocupau de instalarea cortului că sunt prea leneși, gustând kebabul ca să-i verifice frăgezimea, așteptând rudele la gară, alergând plini de bucurie la croitori și înapoi cu plase pline-ochi. Nu era momentul să dezamăgească pe nimeni. Lui Sampath i se dăduse în grijă să umple paharele cu șerbet sau să le spele odată ce fuseseră golite de oaspeți, iar apoi să le umple din nou; se decisese la nivel de grup că până și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu care se înfășurase. Desfăcu și ultima fâșie lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu se putea dezamăgi pe sine așa că începu să-și desfacă nasturii cămășii. Își azvârli îmbrăcămintea în aer, ca un erou care aruncă o cârpă folosită pentru a curăța arma cu care ucisese dușmanul. Pe măsură ce țipetele creșteau în volum și în intensitate, își cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca să-i simtă suprafața cu circumvoluțiuni și cu o stea la bază, cicatricile tari și maronii, făcute de vânt și de ploaie și de ciocul vreunei păsări neatente. Și, în cele din urmă, când ar gusta-o, nu l-ar dezamăgi; ar fi o guavă minunată, cea mai bună pe care ar fi putut-o mânca vreodată... Da, era, în cele din urmă, în locul în care trebuia să fie. Oboseala îl acoperi ca un val și, închizând ochii, căzu într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sfârșit, simțea el, era în miezul lucrurilor; mai mult chiar decât fusese vreodată în viața sa. Creștea inima-n el. Ar fi fost chiar mai bucuros să fie vreo doamnă prin jur cu care să poată flirta, bineînțeles, și fusese dezamăgit să afle că domnul perceptor districtual era burlac, dar slujba aceasta, își zicea, l-ar putea pune din nou în legătură cu domnișoara Jyotsna... — Am să vă conduc la noua dumneavoastră locuință, domnule. Eu însumi am făcut aranjamentele pentru cină. Bucătarul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul Chawla alergă la copacul lui Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme. Deja era periculos. Dar... stai o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bine păpușă și și-a scos-o avea un fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul tembel Că tati a făcut-o Nu înseamnă că vreau și eu la fel. îE. E. la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privit fix, fără să pară mai liniștit: — Te rog să ai grijă, a repetat. Capitolul VItc Capitolul VI" L-am sunat pe Sebastian abia vineri după-amiază, sperând ca toată dimineața să fi suferit în așteptarea telefonului meu, dar am fost dezamăgită: avea o voce enervant de relaxată. —Așadar, te mai scot la cină în seara asta? am întrebat. — De fapt, a spus, știu că ar trebui să faci tu cinste, dar mă gândeam că poate ai vrea să vii la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
condiționat. Nu era o priveliște frumoasă. —Tinerii unul în brațele celuilalt, a spus David Stronge cu duioșie, ca să-i facă plăcere soției sale. — Ți-am văzut ieri poza în ziar, a remarcat ea. Era măgulitoare. —Vrei să spui că ești dezamăgită de mine în carne și oase? am întrebat, aducând-o pe doamna Stronge într-o agitație la extrem. Nu, deloc, nu voiam să insinuez... Geneviève a zis calm: — De fapt, Richard ar prefera să nu discutăm despre articol. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
faci aici? m-a întrebat. Probabil mă vedea ca pe unul dintre acei agenți secreți din serialele televiziunii americane care reușesc într-un fel să-și ascundă lucrurile cele mai intime cu scuze dintre cele mai slabe. Trebuia să o dezamăgesc. — Păi sunt aici cu Sebastian Shaw, i-am răspuns pentru a mă scuza. Îl știi? Bineînțeles. Toți îl știm pe Sebastian, a spus cu un ton amuzat. Nu mi-am dat seama. Scuză-mă. Revenindu-și, a scos o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
A văzut un avantaj și a profitat de el. Știi, aveam de gând să-i verific titlul, a adăugat cu răutate. Nu credeam nici că era ceea ce spunea el. S-a uitat în jos la pahar și părea a fi dezamăgită că este gol. M-aș fi oferit să i-l umplu, dar nu am vrut să întrerup convorbirea. Pentru un moment, am crezut că o să plece, dar apoi a spus: —Era și curios, căutând și băgându-și nasul peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept. Îl afurisesc, cu căldura gândului recunoscător că nu m-a dezamăgit nici de data asta. O ultimă privire, la plecare, prin Bibliotecă. Sala aproape s-a umplut. Tot fete, multe, frumușele, dar tare amărâte. Senzația aceea de copii săraci, chinuindu-se să facă școală, învățând poate nu din pasiune, ci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe un mister. — Ăsta-i cel mai ciudat compliment care mi s-a făcut vreodată. — Nu-i un compliment. E o amenințare. Ce vrei să spui? — Misterele trebuie să le rezolvi, să cercetezi ce ascund ele. Poate că o fii dezamăgit atunci cînd o să vezi ce-i Înăuntru. — Poate că o să fiu surprins. Și tu la fel. — Tomás nu mi-a zis că ai un obraz atît de gros. — Atît de puțin gros cît Îl am, Îl păstrez În Întregime pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lucrativ proces În care tatăl și fiul și-au unit eforturile spre a duce la bun sfîrșit comanda lui don Ricardo Aldaya. Julián, care citea ziarele, era la curent cu poziția lui Aldaya și Își zise că nu-și putea dezamăgi tatăl acum, În momentul cel mai crucial și mai decisiv al afacerii sale. De cînd potentatul Îi intrase În prăvălie, pălărierul plutea de bucurie. Aldaya Îi promisese că, dacă va fi mulțumit, va recomanda firma tuturor prietenilor săi. Asta Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a spus că nu știe unde se găsea Carax. — De cîțiva ani buni am pierdut legătura, a mințit el. Ultimul lucru pe care l-am aflat despre el e că trăia În Italia. Aldaya se aștepta la acest răspuns. — Mă dezamăgești, Miquel. Mă bizuiam că timpul și nenorocirea o să te facă mai Înțelept. — Există dezamăgiri care Îi onorează pe cei ce le inspiră. Aldaya, mic, rahitic, pe punctul de a se prăbuși În țăndări de necaz, a rîs. — Fumero vă transmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vrei să ne părăsești. Ce-ar fi să mergem să cinăm undeva, tu și cu mine, și să ne Împăcăm? I-am Îndepărtat mîna de pe fața mea, fără să-i mai pot ascunde repulsia pe care mi-o producea. — Mă dezamăgești, Nurieta. Trebuie să-ți mărturisesc că nu văd la tine nici spirit de echipă, nici Încredere În proiectul acestei firme. Mercedes mă prevenise deja că, mai devreme sau mai tîrziu, ceva de genul acesta avea să se Întîmple. După cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]