2,185 matches
-
cu patru răspunsuri la alegere măsoară gândurile negative cu privire la propria persoană, viață și așteptările legate de viitor. Scala deznădejdii pentru copii (The Hopelessness Scale for Children; Kazdin, 1986) 6-13 ani 17 întrebări cu răspunsuri de tip adevărat/fals. Se evaluează deznădejdea, aceasta având o corelație puternică cu depresia și intențiile de suicid. Inventarul depresiei la copil (Child Depression Inventory, Kovacs, 1992) 6-17 ani Scor pentru depresia totală și cinci subscale pentru dispoziția negativă, problemele interpersonale, ineficiență, anhedonie și stimă de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de suicid este mai mare la , numărul de decese ca urmare a acestor tentative este mai mare la bărbați, femei femei, bărbați copii, adolescenți bărbați, bărbați Cognitiviștii atribuie depresia triadei cognitive. Care dintre următoarele elemente nu face parte din aceasta? deznădejdea neajutorarea inutilitatea subaprecierea Cicchetti și Toth au conceput un model teoretic de depresie bazat pe modelul atribuirilor cognitive. modelul tranzacțional ecologic. modelul psihodinamic. modelul de introversiune-extroversiune. În comparație cu adulții, copiii cu tulburare bipolară tind să aibă cicluri mai lungi și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
către eforia orășenească pentru întreținerea spitalelor (obligație a breslelor evreești), obligația de a păstra secretele tehnicii de lucru, conservarea tendinței de a forma o calfă supusă prin „povățuiri în cugetări moralicești și în urmarea datoriilor legii” ș.a. Agățându-se cu deznădejde de prevederile perimate, conducătorii breslelor fac mari eforturi pentru conservarea situației care le mențineau locul și rolul lor în breaslă. Ei cer păstrarea prețurilor mărfurilor la același nivel în breaslă și în afara ei; pentru a nu deveni „muritori de foame
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
militare, s-au înființat legiuni poloneze, ca de pildă cea a lui Bem (Murad Pașa), apoi cea a lui Michal Czajkowski, în care s-au înrolat și unii români, ca de pildă Constantin Racoviță. În această perioadă de confuzii și deznădejde au început să se înfiripeze noi acțiuni menite să reanime emigrația polonă în Orient, pregătind-o pentru momentul propice al reluării luptei de emancipare socială și națională. * * * Referindu-se la epopeea anilor 1848-1849, Ion Ghica observa într-o scrisoare din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o răbdare de fachir, la lordul Palmerston în Londra - era viața noastră. Așa înțelegeam noi fericirea. Niciodată n-am știut ce va să zică descurajarea. Nu știam ce este osteneala. Tineri, veseli, neobosiți cum eram, eram siguri că viitorul era al nostru [...]. Deznădejdea nu ne-a mușcat niciodată din inimă, nepăsarea mai groaznică decât disperarea nu ne-a omorât niciodată iluziile. Și să mă credeți că nu era lesne”. Consensul de care vorbeam era național și îndreptat în contra legăturilor politice prin care Europa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lor, orbiți de propriile sentimente. Perversiunea sirenelor a sfârșit prin a-i perverti și pe ei. Când Maud de Rouvre îl anunță pe Julien de Suberceaux că se va căsători cu Maxime du Chantel, semi-amantul său, furios și cuprins de deznădejde, se revoltă. Încearcă mai întâi s-o siluiască, însă Maud îi rezistă. Se decide atunci să joace totul pe o singură carte și o dă în vileag, dezvăluindu-i lui Maxime relația de dragoste dintre ei. Julien speră că în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Turcia. Prin urmare, la naiba cu morala și cu principiile! Între două bătălii, Basile îi scrie "nașei" sale scrisori care între timp s-au pierdut, dar despre care putem bănui că erau nespus de tandre, duioase, încărcate de speranță, de deznădejde, mereu mai arzătoare, înflăcărate de spectrul morții omniprezente. Debarcat pe frontul din Dardanele, Basile își agață haina într-un gard de sârmă ghimpată, fiind cât pe-aci să fie străpuns de baioneta unui turc. Este salvat în ultima clipă de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de Kit, Le Flirt et le Coeur (1916) de Saint-Cygne, Flirt tragique (1938) de Mona Gloria, Josette et ses flirts (1930) de Louis Derthal, Le Flirt de Lady Mabel (1937) de Paul Dargens asociază încă flirtul cu temele perversiunii, bolii, deznădejdii din dragoste și morții. Însă caracterul apocaliptic în mare măsură s-a estompat. În materie de perversitate, nici o eroină nu se ridică la nivelul celebrei Maud de Rouvre, iar aceste romane nu fac decât să flirteze cu tragedia. Nenorocirile care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o cultură și o spiritualitate orientală în care ortodoxia ocupă locul central. Căutarea sensului în lipsa puterii este una din căile care conduc la disperare, la o cultură a deriziunii. Identitatea sublimată ajunge, în acest caz, pînă la căderea într-o deznădejde totală. O răscruce este un non-spațiu. Ce se poate face cu o istorie care integrează mitul și legenda, amîndouă de factură transnațională, pentru a se exprima asemeni unei istorii naționale? Ce înseamnă o apartenență care nu este nici la Europa
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Probabil cea mai evidentă (și cea mai comentată) dintre posibilele interpretări pornește de la termenul pe care scriitorul însuși îl indică drept cardinal - paralizia. Asociată unei inerții ce funcționează precum o forță universală, paralizia e cuprinsă în spectrele neputinței, ale fricii, deznădejdii și tristeții, fie că e asociată spaimelor fără nume ale unui copil, încremenirii și deziluziei din viața celor maturi sau vidului necunoscut și fascinant din vecinătatea morții. Fiecare dintre cele 15 texte reprezintă șansa unui contact direct cu zona inefabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
autorul se observă și scrie despre sine ca despre o ciudată vietate ce-și trăiește câte puțin sfârșitul. Oscilațiile firești între teamă și curajoasă nepăsare se transformă, spre finalul volumului, într-o lamentație în surdină, elaborată ca strategie ultimă în fața deznădejdii și degardării fizice. Însemnările urmăresc, aproape kafkian, capitularea lentă a corpului, dependența umilitoare de apropiați, compasiunea și recunoștința față de soție. Eleanor Benger, avertizată de boala logodnicului său de către medic însuși, îl însoțește până la capăt în itinerarul spre moarte, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o gașcă voioasă însetată de povești despre fabuloasele aventuri erotice ale amicului călător în țări străine, rămân singurul reper ce îi motivează acestuia întoarcerea. Între Paris, Tirana și Moscova există rețele nevăzute prin care se transmit euforia libertății, neputința și deznădejdea, așa cum între două lumi se interpun infernuri și purgatorii. Narațiunea cuprinde șapte capitole, fiecare dintre ele fiind cercuri ale ieșirii din și revenirii în "lumea de dincolo" a Albaniei comuniste. Parisul artelor și al libertății erotice devine progresiv oglinda neputinței
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al sărbătorii ce pune toate convulsiile pe standby. În acele momente magice, doar anatomia perfectă a atleților, mișcările lor grațioase și ferme, brațele ridicate spre traiectoria înaltă a mingii și vocile deopotrivă înălțate ale spectatorilor fac uitate teroarea, incertitudinea și deznădejdea de pe timp de război. Aceste mici descătușări orgiastice, temperate și domesticite, edulcorate, mascate ca jocuri de copii, sunt, de fapt, catharsisul fără de care comunitatea s-ar dezintegra. În rotirea costumelor viu colorate, în zvâcnirea picioarelor din salturile barbare ale dansului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care scriitoarea și-l recunoaște, își găsește sensul când leagă, printr-un transfer semantic purificator, două lumi, cea a morților și cea a celor care trebuie să păstreze și să transmită adevărul. Frica și moartea, cei doi poli în care deznădejdea se metamorfoza perpetuu, avariind gândirea și limbajul, devin bagajul greu pe care cei plecați îl poartă cu sine în țări străine. Înainte de a muri de cancer, Tereza, deja deplin subordonată Securității, îi face prietenei sale o vizită în Germania. Deconspirată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Am venit, am văzut, am învins" a lui Iulius Cesar. Sau, mai aproape de vremea noastră: "Franța a pierdut o bătălie, dar n-a pierdut războiul"; prin apelul său din 18 iunie 1940 de Gaulle a încurajat toți francezii căzuți pradă deznădejdii. Mai trebuie să ținem permanent seama de plictiseala mulțimii și de erodarea cuvintelor care, folosite vreme îndelungată, capătă un fel de patină. Termeni ca libertate, egalitate, fraternitate, cuvintele revoluției sau ale internaționalismului au tot fost folosite pînă la epuizare. Dar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
privirile sale scrutătoare. Am putea paria că cultul pasionat pe care i-l închinau atîția oameni, cult ce mergea pînă la un soi de extaz cvasi religios, a fost pentru el un stimulent indispensabil. Și i-a permis să învingă deznădejdea, înspre care era înclinat prin natura firii lui. Ca orice om politic, de Gaulle a interpretat în felul său doctrinele epocii noastre, în funcție de opinia lui despre sine însuși, despre rolul lui în Stat. A reînviat o serie de credințe legate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și, mai presus de orice, o dragoste pentru teatru ieșită din comun. Apropo de sinceritate: de la primele rînduri ale cărții, distinsul histrion își pune sufletul pe talgerul nobleței "...M-aș alătura lui Iona cu același strigăt tragic și plin de deznădejde, rugînd-o pe Mama să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez dacă nu pe toate cel puțin o parte din erorile săvîrșite și din care cauză n-am putut să zbor mai sus, către acel ideal visat"... Mărturisesc: 95% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
tocmai biografiile celor cinci copii ai personajului central, Sanchez, un gen de Moromete dezrădăcinat, mânat de vicisitudinile vieții într-un spațiu străin, iar în strădania de a-l confrunta cu demnitate, dezvoltă o gamă întinsă de reacții, de la apăsare și deznădejde sufletească până la sublimă detașare, prin refugii în cele mai prozaice comportamente. (În filmul cu același nume, povestea vieții lui Sanchez este jucată de celebrul actor Anthony Quinn.) Prezentarea destinelor tatălui, Sanchez, și a copiilor lui nu este făcută din exterior
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din mediul rural avea deci funcția de a face mult mai suportabilă și chiar plăcută viața cu un partener pentru care înainte de căsătorie nu a fost vorba de dragoste romantică. Tonul din noua familie nu era unul de nemulțumire și deznădejde, ci, încurajată de comunitate, de rude și nași, unul de optimism, plin de bucurie și speranțe că va intra în rând cu lumea și că își va întemeia o gospodărie proprie, va avea copii sănătoși, va fi împreună la necazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
omului și existența sa (Tiberiu Rudică) 101 Referințe bibliografice 221 „Proverbele sunt lacrimi picurate din ochii fizici și spirituali ai umanității de-a lungul vremii pe cărările Întortocheate ale istoriei sale. Sunt lacrimile de bucurie, de durere, de nădejde și deznădejde. Lacrimile Împlinirilor și ale căderilor ei.” (Ion Dodu Bălan) Argumenttc "Argument" Proverbele condensează, se știe, Într-o formulare lapidară și plastică, adevăruri stabile, general-umane, adică adânci cugetări și Îndelungate experiențe de viață ale popoarelor, care au proprietatea de a oglindi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să Învețe s-o suporte, s-o trăiască. Emil Cioran, care a cunoscut-o atât de bine, spunea că durerea (mai ales cea morală) trebuie Înțeleasă nu numai ca factor de subminare, de sufocare sau chiar prăbușire a noastră În deznădejde și descurajare, dar și ca o condiție a obținerii unei mai mari rezistențe a sinelui, dacă nu chiar a sporirii exigențelor față de noi Înșine. Durerea morală ne Învață, spunea Emil Cioran, să oprim procesul de prăbușire, ne Învață să evităm
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori de teamă, deviază în anxietate. Spațiul concretitudinii care îi conține este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din ocupanți, îi presează pe ceilalți care, în final, îi vor invita la dans pe ceilalți "vecini".) Mașina de vînt Poveste populară în două stări, cîteva renunțări și trei avertismente Constantin Popa: O mașinărie de produs furtuni ale fricii, ale deznădejdii și de pierdere a identității Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]