3,808 matches
-
limbii creștinilor aflați sub ocupa-ție arabă) a fost însă mai mare aici decît în cazul spaniolei. După eliberarea Lisabonei însă, în secolul al XIII-lea, dialectul sudic a început să se afirme și el tot mai mult în scris, dar dialectul galiciano-portughez nordic crease deja o tradiție în perioada trubadurescă, de inspirație provensală, încît a continuat să-și mențină un oarecare ascendent. Treptat, pe parcursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, s-a produs o unificare a variantelor limbii literare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au creat premisele fixării ei definitive. În aria de limbă italiană, mai multe veacuri s-au purtat dezbateri aprinse în legătură cu baza dialectală a limbii literare și chiar în epoca actuală continuă să se scrie unele opere literare, îndeosebi poezii, în dialecte. Dar, aceste fenomene nu pot avea un efect prea important, deoarece limba literară creată de învățații Renașterii în frunte cu Dante Alighieri pe baza subdialectului florentin al dialectului toscan s-a impus definitiv și reprezintă limba literară a tuturor italienilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
epoca actuală continuă să se scrie unele opere literare, îndeosebi poezii, în dialecte. Dar, aceste fenomene nu pot avea un efect prea important, deoarece limba literară creată de învățații Renașterii în frunte cu Dante Alighieri pe baza subdialectului florentin al dialectului toscan s-a impus definitiv și reprezintă limba literară a tuturor italienilor. Ca în toate țările neolatine vestice însă, datorită unei baze dialectale înguste, limba literară italiană reprezintă de fapt pentru majoritatea vorbitorilor de limbă italiană o a doua limbă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vestice și corespondentele lor populare nu există în general o comuni-care, astfel încît elementele aspectului popular să poată pătrun-de la nivel cult. Aceste limbi literare evoluează numai în sfera culturii majore, iar graiurile nu sînt valorificate pentru îmbogățirea lor, nici măcar dialectele care le-au stat inițial la bază. Cît privește cauzele care au dus la impunerea unui dialect literar ca limbă literară, acestea au fost diferite de la o limbă literară la alta. În Franța, impunerea dialectului central ca bază a limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poată pătrun-de la nivel cult. Aceste limbi literare evoluează numai în sfera culturii majore, iar graiurile nu sînt valorificate pentru îmbogățirea lor, nici măcar dialectele care le-au stat inițial la bază. Cît privește cauzele care au dus la impunerea unui dialect literar ca limbă literară, acestea au fost diferite de la o limbă literară la alta. În Franța, impunerea dialectului central ca bază a limbii literare comune într-o epocă mai tîrzie a fost determinată, în primul rînd, de cauze politice, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
valorificate pentru îmbogățirea lor, nici măcar dialectele care le-au stat inițial la bază. Cît privește cauzele care au dus la impunerea unui dialect literar ca limbă literară, acestea au fost diferite de la o limbă literară la alta. În Franța, impunerea dialectului central ca bază a limbii literare comune într-o epocă mai tîrzie a fost determinată, în primul rînd, de cauze politice, în Italia însă, afirmarea dialectului toscan a fost favorizată de cauze cultural-literare: valoarea de excepție a operelor literare create
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literară, acestea au fost diferite de la o limbă literară la alta. În Franța, impunerea dialectului central ca bază a limbii literare comune într-o epocă mai tîrzie a fost determinată, în primul rînd, de cauze politice, în Italia însă, afirmarea dialectului toscan a fost favorizată de cauze cultural-literare: valoarea de excepție a operelor literare create în Renaștere de scriitorii din Florența. Totuși asemenea situații aparent total diferite au și aspecte convergente căci au fost înlesnite, pe de o parte, și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literare create în Renaștere de scriitorii din Florența. Totuși asemenea situații aparent total diferite au și aspecte convergente căci au fost înlesnite, pe de o parte, și de faptul că saloanele literare ale Parisului introduceau și factorul cultural în expansiunea dialectului central, iar, pe de altă parte, și de faptul că Florența, în perioada republicană, pînă la mijlocul secolului al XVI-lea, a fost centrul comercial și economic al Italiei, deci nu numai un centru cultural. Din altă perspectivă, faptul că limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
faptul că Florența, în perioada republicană, pînă la mijlocul secolului al XVI-lea, a fost centrul comercial și economic al Italiei, deci nu numai un centru cultural. Din altă perspectivă, faptul că limba spaniolă literară unică s-a constituit pe baza dialectului castilian în perioada de recucerire a pămînturilor spaniole de sub stăpînirea arabilor (secolele al X-lea al XV-lea) a făcut ca problema limbii unice să aibă o deosebită rezonanță populară în Spania, spre deosebire de Italia și de Franța aceleiași epoci. Pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
putut atinge parametrii de comparabilitate cu limbile romanice literare occidentale, prin eforul conștient și tenace al cîtorva generații de intelectuali din secolul al XIX-lea. Din punctul de vedere al bazei dialectale, la crearea limbii române literare a participat numai dialectul dacoromân, dar pe teritoriul lui, în epoca veche -secolele al XVI-lea al XVIII-lea-, au existat variante literare care apoi s-au unificat printr-o prevalare, sub unele aspecte, a elementelor din zona sudică a României. O particularitate a limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cazul fiecăreia dintre ele în intervale diferite, dar uneori apropiate: 1) o perioadă incipientă, caracterizată printr-un anumit grad de prelucrare și prin tendința de stabilire a unor norme, dar cu variante dialec-tale; 2) o perioadă în care unul dintre dialectele literare devine preponderent și se impune treptat, iar normele devin tot mai precise și gradul de prelucrare al limbii scrise tot mai ridicat; 3) o perioadă în care limbile literare sînt comune, instituin-du-se în limbi literare naționale. Limbile literare germanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în limbi literare naționale. Limbile literare germanice La fel ca limbile romanice, idiomurile germanice au fost înregistrate în scris mai întîi în diferite documente și acte, fără preocuparea respectării unor norme precise și uzînd de formele aflate în circulație în dialectele și graiurile locale. Ca atare, mult timp, germanicii nu au avut o cultură proprie conservată de o aristocrație intelectuală și fixată într-un ideal lingvistic care să contribuie la menținerea unui tip vechi (cum s-a întîmplat în cazul unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
oficială și a înlăturat folosirea limbii literare norvegiene, abia în veacul al XVIII-lea iniți-indu-se reinstaurea folosirii limbii locale. În acest context, daneza literară din Norvegia a început să fie intens influențată în pronunție, în gramatică și în vocabular de dialectele norvegiene, devenind cu timpul o altă limbă decît daneza propriu-zisă, a primit numele de dano-norvegiană și a rămas în continuare limba oficială. Paralel, s-a creat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o limbă literară pornind de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
norvegiene, devenind cu timpul o altă limbă decît daneza propriu-zisă, a primit numele de dano-norvegiană și a rămas în continuare limba oficială. Paralel, s-a creat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o limbă literară pornind de la dialectele norvegiene (vestice), care a devenit și ea limbă oficială, fiind introdusă parțial în presă și în învățămînt și, ca atare, acum există în Norvegia două limbi literare și oficiale. În suedeză, cele mai vechi texte datează din secolele al IX
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și prin efectul Reformei, s-a favorizat procesul de unificare a limbii literare. Modelul acesteia a fost limba din traducerea Bibliei, realizată de Martin Luther în anii 1520-1521, care, fiind originar din Saxonia, a introdus în limba literară elemente din dialectul saxon. Scindarea germanilor în reformați (lutherani) la nord și catolici la sud a avut și urmări lingvistice, deoarece catolicii s-au opus folosirii limbii literare din nord. De aceea, pînă în secolul al XVIII-lea, limba cultului, justiției și administrației
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea, cînd a început să se dezvolte o literatură bogată și variată în această limbă, dar aspectul literar modern s-a format în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, o dată cu dezvoltarea națiunii olandeze. Acest aspect are la bază dialectele nordice, care sînt impregnate cu elemente frizone. Limba engleză se bucură de cel mai mare prestigiu între limbile germanice și de un mare prestigiu între limbile lumii. Cele mai vechi producții culturale în această limbă au fost reprezentate de o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adusă de angli și de saxoni, în cadrul căreia se distinge poemul Beowolf, din secolul al VII-lea, în care se înfățișează viața și moartea regelui legendar din Iutlanda. În anul 1066, Anglia a fost cucerită de către normanzi, vorbitori ai unui dialect francez, care au favorizat o intensă influență a limbii și culturii franceze, timp de două secole franceza devenind limba oficială a curții și limba administrației, învățămîntului și bisericii, multe opere literare fiind scrise în această limbă. Din franceză au pătruns
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de ani, limba engleză a început să se reafirme, iar revoluția industrială a sprijinit acest lucru. În acest timp a trăit și a creat marele poet Geoffrey Chaucer care, prin popularitatea operei sale, a avut un mare rol în afirmarea dialectului londonez ca bază a limbii naționale, fenomenul fiind sprijinit ulterior și de introducerea tiparului și de fixarea normelor de scriere. În perioada Renașterii, îndeosebi în ultima parte a secolului al XVI-lea, cînd a început perioada englezei moderne, au fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu elemente preluate din diferite limbi, engleza s-a îmbogățit și prin crearea pe terenul ei a unor cuvinte, devenite internaționale, pornind de la cuvinte din limbile clasice. În epoca actuală, engleza literară este așa-numita King's English, bazată pe dialectele Londrei, dar, în unele cercuri culturale, alături de aceasta, este agreată limba cultivată în cadrul universității din Oxford cu o anumită răspîndire încă din secolul al XIX-lea, deși această variantă lingvistică este uneori criticată pentru caracterul ei prea artificial. Datorită diversității
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tehnice, pentru calcule complicate și precise, pentru descoperirea de materiale și pentru valorificarea intensivă a resurselor. Transhumanța și alte mișcări ale populației românești au avut însă la nivelul limbii populare efectul benefic de a împiedica diferențierea pronunțată a graiurilor, încît dialectul dacoromân, deși ocupă o arie foarte extinsă, manifestă o unitate pronunțată în toată istoria lui. Aceasta a făcut ca, în ciuda firii lor predispuse la însingurare, românii să aibă conștiința unității lor, dar această unitate a putut deveni manifestarea voinței de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
englez f. = (substantiv) feminin fr. = franceză, francez gen. = genitiv germ. = germană, german gr. = greacă veche, grec gr.biz. = greacă bizantină, mediogrec gr.mod. = greacă modernă, neogrec invar. = invariabil it. = italiană, italian î.Hr. = înainte de Hristos înv. = învechit lat. = latină, latin log. = (dialectul) logudorez long. = (dialectul) longobard m. = (substantiv) masculin magh. = maghiară, maghiar med. = medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
feminin fr. = franceză, francez gen. = genitiv germ. = germană, german gr. = greacă veche, grec gr.biz. = greacă bizantină, mediogrec gr.mod. = greacă modernă, neogrec invar. = invariabil it. = italiană, italian î.Hr. = înainte de Hristos înv. = învechit lat. = latină, latin log. = (dialectul) logudorez long. = (dialectul) longobard m. = (substantiv) masculin magh. = maghiară, maghiar med. = medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
invar. = invariabil it. = italiană, italian î.Hr. = înainte de Hristos înv. = învechit lat. = latină, latin log. = (dialectul) logudorez long. = (dialectul) longobard m. = (substantiv) masculin magh. = maghiară, maghiar med. = medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
p. 227-277. 15 Vezi John Bowle, op. cit., p. 33-35. 16 Așadar, o situație asemănătoare aceleia care se regăsește în cazul unor mari limbi de cultură europene moderne, precum italiana și spaniola, care și-au format aspectul literar pe baza unui dialect, dar în limba literaturii receptează elemente (de obicei lexicale) și din celelalte dialecte. 17 Vezi John Bowle, op. cit., p. 64. 18 Vezi John Bowle, op. cit., p. 63; Walter von Wartburg, Die Ausglie-derung der romanischen Sprachräume, A. Francke AG. Verlag Bern
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
asemănătoare aceleia care se regăsește în cazul unor mari limbi de cultură europene moderne, precum italiana și spaniola, care și-au format aspectul literar pe baza unui dialect, dar în limba literaturii receptează elemente (de obicei lexicale) și din celelalte dialecte. 17 Vezi John Bowle, op. cit., p. 64. 18 Vezi John Bowle, op. cit., p. 63; Walter von Wartburg, Die Ausglie-derung der romanischen Sprachräume, A. Francke AG. Verlag Bern, 1950, p. 65-74. 19 Spre deosebire de romani, care aplicau pedepse colective. 20 Fr. Nietzsche
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]